CANTAREA CANTARILOR
CAPITOLUL 1
Iubirea intre mire si mireasa.
1 Saruta-ma cu sarutarile gurii tale, ca sarutarile tale sunt mai bune
ca vinul.
2 Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir varsat este numele tau;
de aceea fecioarele te iubesc.
3 Rapeste-ma, ia-ma cu tine! Hai sa fugim! - Regele m-a dus in camarile
sale: ne vom veseli si ne vom bucura de tine. Iti vom preamari dragostea
mai mult decat vinul. Cine te iubeste, dupa dreptate te iubeste!
4 Neagra sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasa, ca salasurile lui
Chedar, ca si corturile lui Solomon.
5 Nu va uitati ca sunt negricioasa ca doar soarele m-a ars. Fiii maicii
mele s-au maniat, trimisu-m-au sa le pazesc viile, dar via mea nu mi-am
pazit-o!
6 Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ti pasti tu oile? Unde poposesti
tu la amiaza? De ce oare sa ratacesc zadarnic pe la turmele tovarasilor
tai?
7 Daca nu stii unde, tu cea mai frumoasa intre femei, tine atunci
mereu urmele oilor, paste-ti mieii in preajma colibelor, iezii in preajma
ciobanilor!
8 Cu un telegar inhamat la carul lui Faraon te aseaman eu, draga mea!
9 Frumosi se vad obrajii tai, asezati intre cercei si gatul tau impodobit
cu sire de margaritare.
10 Fauri-vom pentru tine lantisoare aurite, cu picaturi si crestaturi
de argint.
11 Cat regele a stat la masa, nardul meu a revarsat mireasma.
12 Perinita de mirt este iubitul meu, care se ascunde intre sanii
mei.
13 Iubitul meu e ciorchinele de ienupar, din Enghedi, de la vii cules.
14 Cat de frumoasa esti tu, draga mea! Cat de frumoasa esti! Ochi
de porumbita sunt ochii tai.
15 Cat de frumos esti dragul meu! Si cit de dragalas esti tu! Pajistea
de iarba verde ne este al nostru pat.
16 Cedrii ne sunt acoperis salasluirii si adapost ne sunt chiparosii.
CAPITOLUL 2
Mirele lauda frumusetea miresei.
1 Eu sunt narcisul din campie, sunt crinul de prin valcele.
2 Cum este crinul intre spini, asa este draga mea intre fete.
3 Cum este marul intre copaci, asa este dragul meu printre flacai.
Sa stau la umbra marului imi place, dulce este rodul lui in gura mea!
4 El m-a dus in casa de ospat si sus drept steag era iubirea.
5 Intariti-ma cu vin, cu mere racoriti-ma, ca sunt bolnava de iubire.
6 Stanga sa este sub cap la mine si cu dreapta lui ma cuprinde.
7 Va jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din camp,
nu treziti pe draga mea; pana nu-i va fi ei voia!
8 Auzi glasul celui drag! Iata-l vine, saltand peste coline, trecand
din munte-n munte.
9 Ca o gazela e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iata-l la noi
pe prispa, iata-l priveste pe fereastra, printre gratii iata-l se uita.
10 Si incepe sa-mi vorbeasca: Scoala, draga mea, si vino!
11 Iarna a trecut, ploaia a incetat.
12 Flori pe camp s-au aratat si a sosit vremea cantarii, in tarina
glas de turturea se aude.
13 Smochinii isi dezvelesc mugurii si florile de vie vazduhul parfumeaza.
Scoala, draga mea, si vino!
14 Porumbita mea, ce-n crapaturi de stanca, la loc prapastios te-ascunzi,
arata-ti fata ta! Lasa-ma sa-ti aud glasul! Ca glasul tau e dulce si fata
ta placuta.
15 Prindeti vulpile, prindeti puii lor, ele ne strica viile, ca via
noastra e acum in floare.
16 Iubitul meu este al meu si eu sunt a lui. El printre crini isi
paste mieii.
17 Pana nu se racoreste ziua, pana nu se-ntinde umbra serii, vino,
dragul meu, saltand ca o caprioara, ca un pui de cerb, peste muntii ce
ne despart.
CAPITOLUL 3
Mireasa arata iubirea sa catre mire.
1 Noaptea-n pat l-am cautat pe dragul sufletului meu, l-am cautat,
dar, iata, nu l-am mai aflat.
2 Scula-ma-voi, mi-am zis, si-n targ voi alerga, pe ulite, prin piete,
amanuntit voi cauta pe dragul sufletului meu. L-am cautat, nu l-am mai
aflat.
3 Intalnitu-m-am cu paznicii, cei ce targul strajuiesc; „N-ati vazut,
zic eu, pe dragul sufletului meu?"
4 Dar abia m-am despartit de ei si iata, eu l-am gasit, pe cel iubit;
apucatu-l-am atunci si nu l-am mai lasat, pana nu l-am dus la mama mea,
pana nu l-am dus in casa ei.
5 Va jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din camp,
nu treziti pe draga mea, pana nu-i va fi ei voia!
6 Cine este aceea care se ridica din pustiu, ca un stalp de fum, par-c-ar
arde smirna si tamaie, par-c-ar arde miresme iscusit gatite?
7 Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, inconjurata de saizeci de voinici,
viteji falnici din Israel.
8 Toti sunt inarmati, la razboi deprinsi. Fiecare poarta sabie la
sold, pentru orice intamplare si frica de noapte.
9 Regele Solomon si-a facut tron de nunta din lemn de cedru din Liban.
10 Stalpii lui sunt de argint, peretii de aur curat, patul e de purpura,
iar acoperisul este de scumpe alesaturi; darul dragostei alese a fetelor
din Ierusalim.
11 Iesiti, fetele Sionului, priviti pe Solomon incoronat, cum a lui
maica l-a incununat, in ziua sarbatoririi nuntii lui, in ziua bucuriei
inimii lui!
CAPITOLUL 4
Frumusetea miresei.
1 Cat de frumoasa esti tu, draga mea, cit de frumoasa esti! Ochi de
porumbita ai, umbriri de negrele-ti sprancene, parul tau turma de capre
pare, ce din munti, din Galaad coboara.
2 Dintii tai par turma de oi tunse, ce ies din scaldatoare facand
doua siruri stranse si neavand nici o stirbitura.
3 Cordelute purpurii sunt ale tale buze si gura ta-i incantatoare.
Doua jumatati de rodii par obrajii tai sub valul tau cel straveziu.
4 Gatul tau e turnul lui David, menit sa fie casa de arme: mii de
scuturi atarna acolo si tot scuturi de viteji.
5 Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, doi iezi care pasc
printre crini.
6 Pana nu se racoreste ziua, pana nu se-ntinde umbra serii, voi veni
la tine, colina de mirt, voi veni la tine, munte de tamaie.
7 Cat de frumoasa esti tu, draga mea, si fara nici o pata.
8 Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degraba coboara
din Amana, din Senir si din Hermon, din culcusul leilor si din munti cu
leoparzi!
9 Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a
ta si cu colanu-ti de la san.
10 Cat de dulce, cand dezmierzi, esti tu sora mea mireasa; si mai
dulce decat vinul este mangaierea ta. si mireasma ta placuta este mai presus
de orice mir.
11 Ale tale buze miere izvorasc, iubito, miere curge, lapte curge,
de sub limba ta; mirosul imbracamintei tale e mireasma de Liban.
12 Esti gradina incuiata, sora mea, mireasa mea, fantana acoperita
si izvor pecetluit.
13 Vlastarele tale cladesc un paradis de rodii cu fructe dulci si
minunate, avand pe margini arbusti care revarsa miresme:
14 Nard, sofran si scortisoara cu trestie mirositoare, cu felurime
de copaci, ce tamaie lacrimeaza, cu mirt si cu aloe si cu arbusti mirositori.
15 In gradina-i o fantana, un izvor de apa vie si paraie din Libar.
16 Scoala vant de miazanoapte, vino vant de miazazi, suflati prin
gradina mea si miresmele-i starniti; iar iubitul meu sa vina, in gradina
sa sa intre si din roadele ei scumpe sa culeaga, sa manance.
CAPITOLUL 5
Frumusetea mirelui
1 Venit-am in gradina mea, sora mea, mireasa mea! Strans-am miruri
aromate, miere am mancat din faguri, vin si lapte am baut. Mancati si beti,
prieteni, fiti beti de dragoste, iubitii mei!
2 De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag!
El la usa batand zice: Deschide-mi, surioara, deschide-mi, iubita mea,
porumbita mea, curata mea, capul imi este plin de roua si parul ud de vlaga
noptii.
3 Haina eu mi-am dezbracat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am
spalat, cum sa le murdaresc eu iar?
4 Iubitul mana pe fereastra a intins si inima mi-a tresarit.
5 Iute sa-i deschid m-am ridicat, din mana mir mi-a picurat, mir din
degete mi-a curs pe inchizatoarea usii.
6 Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi
incremenise, cand cel drag mie-mi vorbise; iata eu l-am cautat, dar de-aflat
nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar raspuns nu mi s-a dat.
7 Intalnitu-m-au strajerii, cei ce targul strajuiesc, m-au izbit si
m-au ranit si valul mi l-au luat, cei ce zidul il pazesc.
8 Fete din Ierusalim, va jur: De-ntalniti pe dragul meu, ce sa-i spuneti
oare lui? Ca-s bolnava de iubire.
9 Ce are iubitul tau mai mult ca altii, o tu, cea mai frumoasa-ntre
femei? Cu cit iubitul tau e mai ales ca alti iubiti, ca sa ne rogi asa
cu juramant?
10 Iubitul meu e alb si rumen, si intre zeci de mii este intaiul.
11 Capul lui, aur curat; parul lui, par ondulat, negru-nchis, pana
de corb.
12 Ochii lui sunt porumbei, ce in lapte trupu-si scalda, la izvor
stand multumiti.
13 Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate.
Iar buzele lui, la fel cu crinii rosii, in mir mirositor sunt scaldate.
14 Braiele-i sunt drugi de aur cu topaze impodobite; pieptul lui e
scut de fildes cu safire ferecat.
15 Stalpi de marmura sunt picioarele lui, pe temei de aur asezate.
Infatisarea lui e ca Libanul si e maret ca cedrul.
16 Gura lui e negrait de dulce si totul este in el fermecator; iata
cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iata cum este al meu mire!
CAPITOLUL 6
Iarasi se lauda frumusetea miresei.
1 Unde s-a dus iubitul tau, cea mai frumoasa-ntre femei? Unde-a plecat
al tau iubit, ca sa-l cutam si noi cu tine?
2 Iubitul meu in gradina lui s-a dus, in straturi d-aromate pline,
sa-si pasca turma acolo si crini frumosi s-adune.
3 Eu a iubitului meu sunt si el este al meu, el printre crini isi
paste iezii.
4 Frumoasa esti, iubita mea, frumoasa esti ca Tirta si ca Ierusalimul
draga, dar ca si oastea in razboi temuta.
5 Intoarce-ti ochii de la mine, ca ei de tot ma scot din fire.
6 Parul tau turme de capre pare, ce din munti, din Galaad coboara.
Dintii tai par turma de oi tunse, ce din scaldatoare ies, facand doua siruri
stranse si neavand nici o stirbitura.
7 Doua jumatati de rodii par obrajii tai, sub valul tau cel straveziu.
8 Solomon are saizeci de regine si optzeci de concubine, iar fecioare
socoteala cine le-o mai tine!
9 Dar ea e numai una, porumbita mea, curata mea; una-i ea la a ei
mama, singura nascuta in casa. Fetele cand au vazut-o, laude i-au inaltat,
iar reginele si concubinele osanale i-au cantat.
10 Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea straluceste si ca luna-i
de frumoasa, ca soarele-i de luminoasa si ca oastea de razboi temuta?
11 La gradina nucilor m-am dus, ca sa vad verdeata vaii, daca a dat
vita de vie si daca merii au inflorit.
12 Si nu stiu cum s-a petrecut, ca a mea inima m-a dus la ostirea
de razboi a viteazului meu neam.
CAPITOLUL 7
Frumusetea Sulamitei.
1 Intoarce-te, Sulamita! Intoarce-te, fata sa Zi-o privim! Ce priviti
la Sulamita, ca la hora din Mahanaim?
2 Cat de frumoase sunt, domnita, picioarele tale in sandale! Rotunda-i
coapsa ta, ca un colan, de mester iscusit lucrat.
3 Sanul tau e cupa rotunjita, pururea de vin tamaios plina; trupul
tau e snop de grau, incins frumos cu crini din camp.
4 Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, par doi pui gemeni
ai unei gazele.
5 Gatul tau e stalp de fildes; ochii tai sunt parca iezerele din Hesbon,
de la poarta Bat-Rabim. Nasul tau este ca turnul din Liban, ce priveste
spre Damasc.
6 Capul tau este maret cum e Carmelul, iar parul Ii-e de purpura;
cu ale lui mandre suvite tii un rege in robie.
7 Cat de frumoasa esti si atragatoare, prin dragalasia ta, iubito!
8 Ca finicul esti de zvelta si sanii tai par struguri atarnati in
vie.
9 In finic eu m-as sui - ziceam eu - si de-ale lui crengi m-as apuca,
sanii tai mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
10 Sarutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belsug spre-al
tau iubit, ale lui buze-nflacarate potolind.
11 Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu il poarta.
12 Hai, iubitul meu, la camp, hai la tara sa petrecem!
13 Maine hai la vie sa vedem daca a dat vila de vie, merii de-au inmugurit,
de-s aproape de-nflorit. Si acolo iti voi da dezmierdarile mele.
14 Mandragorele miresme varsa si la noi acasa sunt multe fructe vechi
si noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am pastrat.
CAPITOLUL 8
Dragostea cea desavarsita
1 O, de mi-ai fi fost tu fratele meu si sa fi supt la sinul mamei mele,
atunci pe ulita de te-ntalneam, cu drag, prelung te sarutam si nimeni nu-ndraznea
osandei sa ma dea.
2 Te-as fi luat si-n casa mamei te-as fi dus, in casa celei ce m-a
nascut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus si eu cu drag ti-as fi dat vin bun
si must de rodii.
3 Stanga sa este sub capul meu si cu dreapta-i ma cuprinde.
4 Fete din Ierusalim, va jur pe cerboaicele si gazele din camp, nu
treziti pe draga mea pana nu-i va fi ei voia!
5 Cine se inalta din pustiu, sprijinita de-al sau drag? Sub marul
acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a nascut si ti-a dat lumina zilei
mama ta.
6 Ca pecete pe sanul tau ma poarta, poarta-ma pe mana ta ca pe o bratara!
Ca iubirea ca moartea e de tare si ca iadul de grozava este gelozia. Sagetile
ei sunt sageti de foc si flacara ei ca fulgerul din cer.
7 Marea nu poate stinge dragostea, nici raurile s-o potoleasca; de-ar
da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispret ar fi respins
acela.
8 Avem o mica surioara, care sani nu are inca. Ce-am face cu sora
noastra, cand ea ar fi petita?
9 Zid de piatra de-ar fi ea, coroana de argint i-am face; iar usa
dac-ar fi, cu lemn de cedru am captusi-o.
10 Zid sunt eu acum si sanii mei sunt turnuri; drept aceea in ochii
lui eu am aflat pacea.
11 Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucratorilor,
s-o lucreze si sa-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint.
12 Via mea este la mine acasa; mia de sicli sa fie a ta, Solomoane,
si doua sute numai pentru cei ce pazesc roadele ei!
13 O, tu, ce in gradini salasluiesti, prietenii vor sa-ti asculte
glasul; fa-ma sa-l aud si eu cu ei!
14 Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o caprioara fii, fii ca puiul
cel de cerb, peste muntii cei imbalsamati!
