IONA
CAPITOLUL 1
Chemarea, neascultarea si pedeapsa lui Iona.
1 Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, fiul lui Amitai, zicand:
2 "Scoala-te si du-te in cetatea cea mare a Ninivei si propovaduieste
acolo, caci faradelegile lor au ajuns pana in fata Mea!"
3 Si s-a sculat Iona sa fuga la Tarsis, departe de Domnul. Si s-a
coborat la Iope, unde a gasit o corabie, care mergea la Tarsis, si, platind
pretul calatoriei, s-a coborat in ea ca sa mearga la Tarsis impreuna cu
toti cei de acolo, el fugind din fata Domnului.
4 Dar Domnul a ridicat un vant napraznic pe mare si o furtuna puternica
s-a starnit, incat corabia era gata sa se sfarame.
5 Corabierii s-au infricosat si au strigat fiecare catre dumnezeul
sau si au aruncat in mare incarcatura corabiei ca sa se usureze. Dar Iona
se coborase in fundul corabiei, se culcase si adormise.
6 Atunci s-a apropiat de el carmaciul corabiei, si i-a zis: "Pentru
ce dormi? Scoala-te si striga catre Dumnezeul tau, poate El Isi va aduce
aminte de noi, ca sa nu pierim!"
7 Si au zis unul catre altul: "Haidem sa aruncam sorti, ca sa stim
din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!" Si au aruncat sorti,
si sortul a cazut pe Iona.
8 Si l-au intrebat pe el: "Spune-ne noua din pricina cui s-a abatut
nenorocirea aceasta asupra noastra? Care este mestesugul tau, de unde si
din ce tara vii si din ce popor esti?"
9 Atunci el le-a raspuns: "Sunt evreu si Domnului Dumnezeului cerului
ma inchin - Cel care a facut marea si uscatul".
10 Si toti oamenii s-au temut cu frica mare si i-au zis lui: "Pentru
ce ai savarsit una ca aceasta?" Caci ei stiau ca el fuge din fata lui Dumnezeu,
fiindca el le spusese.
11 Si i-au zis lui: "Ce sa-ti facem ca sa se potoleasca marea?" Caci
marea se ridica din ce in ce mai mult.
12 Atunci el a raspuns: "Luati-ma si ma aruncati in mare si ea se
va potoli, caci stiu bine ca din pricina mea s-a pornit peste voi aceasta
vijelie".
13 Si marinarii vasleau ca sa ajunga la tarm, dar in zadar, caci marea
se ridica din ce in ce mai mult impotriva lor.
14 Atunci au strigat catre Domnul si au zis: "O, Doamne, de-am putea
sa nu pierim din pricina vietii acestui om si sa nu ne impovarezi pe noi
cu un sange nevinovat! Ca Tu, Doamne, precum ai voit ai facut!"
15 Si il ridicara pe Iona si il aruncara in mare si s-a potolit urgia
ei.
16 Si oamenii s-au temut cu teama mare de Domnul si au adus jertfa
lui Dumnezeu si I-au facut Lui fagaduinte.
CAPITOLUL 2
Rugaciunea lui Iona pentru izbavire.
1 Si Dumnezeu a dat porunca unui peste mare sa inghita pe Iona. Si
a stat Iona in pantecele pestelui trei zile si trei nopti.
2 Atunci s-a rugat Iona din pantecele pestelui catre Domnul Dumnezeul
lui, zicand:
3 "Strigat-am catre Domnul in stramtorarea mea, si El m-a auzit; din
pantecele locuintei mortilor catre El am strigat, si El a luat aminte la
glasul meu!
4 Tu m-ai aruncat in adanc, in sanul marii si undele m-au inconjurat;
toate talazurile si valurile Tale au trecut peste mine.
5 Si gandeam: Aruncat sunt dinaintea ochilor Tai! Dar voi vedea din
nou templul cel sfant al Tau!
6 Apele m-au invaluit pe de-a intregul, adancul m-a impresurat, iarba
marii s-a incolacit in jurul capului meu;
7 Ma coborasem pana la temeliile muntilor, zavoarele pamantului erau
trase asupra mea pentru totdeauna, dar Tu ai scos din stricaciune viata
mea, Doamne Dumnezeul meu!
8 Cand se sfarsea in mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte,
si la Tine a ajuns rugaciunea mea, in templul Tau cel sfant!
9 Cei ce slujesc idolilor deserti dispretuiesc harul Tau;
10 Dar eu Iti voi aduce Tie jertfe cu glas de lauda si toate fagaduintele
mele le voi implini, caci mantuirea vine de la Domnul!"
11 Si Domnul a dat porunca pestelui si pestele a aruncat pe Iona la
tarm!
CAPITOLUL 3
Mustrarea cea roditoare a lui Iona. Pocainta Ninivitenilor.
1 Si a fost cuvantul Domnului catre Iona, pentru a doua oara, zicand:
2 "Scoala si porneste catre cetatea cea mare a Ninivei si vesteste-le
ceea ce iti voi spune!"
3 Si s-a sculat Iona si a mers in Ninive, dupa cuvantul Domnului.
Si Ninive era cetate mare inaintea lui Dumnezeu; iti trebuia trei zile
ca s-o strabati.
4 Si a patruns Iona in cetate, zicand: "Patruzeci de zile mai sunt,
si Ninive va fi distrusa!"
5 Atunci Ninivitenii au crezut in Dumnezeu, au tinut post si s-au
imbracat cu sac, de la cei mai mari si pana la cei mai mici.
6 Si a ajuns vestea pana la regele Ninivei. Acesta s-a sculat de pe
tronul sau, si-a lepadat vesmantul lui cel scump, s-a acoperit cu sac si
s-a culcat in cenusa.
7 Apoi, din porunca regelui si a dregatorilor sai, s-au strigat si
s-au zis acestea: Oamenii si animalele, vitele mari si mici sa nu manance
nimic, sa nu pasca si nici sa bea apa;
8 Iar oamenii sa se imbrace cu sac si catre Dumnezeu sa strige din
toata puterea si fiecare sa se intoarca de pe calea lui cea rea si de la
nedreptatea pe care o savarsesc mainile lui;
9 Poate ca Dumnezeu Se va intoarce si Se va milostivi si va tine in
loc iutimea maniei Lui ca sa nu pierim!"
10 Atunci Dumnezeu a vazut faptele lor cele de pocainta, ca s-au intors
din caile lor cele rele. Si i-a parut rau Domnului de prezicerile de rau
pe care li le facuse si nu le-a implinit.
CAPITOLUL 4
Intristarea lui Iona si mustrarea lui Dumnezeu.
1 Si Iona a fost cuprins de mare suparare si s-a aprins de manie.
2 Si a rugat pe Domnul, zicand: "O, Doamne, iata tocmai ceea ce cugetam
eu cand eram in tara mea! Pentru aceasta eu am incercat sa fug in Tarsis,
ca stiam ca Tu esti Dumnezeu indurat si milostiv, indelung-rabdator si
mult-milosard si Iti pare rau de faradelegi.
3 Si acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, caci este mai bine sa mor decat
sa fiu viu!"
4 Si a zis Domnul: "Faci tu oare bine ca ti-ai aprins mania?"
S. Atunci Iona a iesit din cetate si s-a asezat la rasaritul ei, si-a
facut o coliba si a stat sub ea la umbra, ca sa vada ce se va intampla
cu cetatea.
6 Si Domnul Dumnezeu a facut sa creasca un vrej care s-a ridicat deasupra
capului lui Iona, ca sa-i tina umbra si sa-i mai potoleasca mania. Si s-a
bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.
7 Dar Dumnezeu, a doua zi, la revarsatul zorilor, a poruncit unui
vierme sa reteze vrejul. Iar el s-a uscat.
8 Si la rasaritul soarelui a pornit Dumnezeu un vant arzator de la
rasarit si soarele a dogorit capul lui Iona, incat el se prapadea de caldura.
Si si-a rugat moartea zicand: "Mai bine este sa mor decat sa traiesc!"
9 Si a grait Domnul catre Iona: "Ai tu dreptate sa te manii pentru
vrej?" Si el a raspuns: "Da, am dreptate sa fiu suparat de moarte!"
10 Si a zis Domnul: "Tu ti-ai facut necaz pentru acest vrej pentru
care nu te-ai trudit si nici nu l-ai crescut, care si-a luat fiinta intr-o
noapte si intr-alta a pierit!
11 Dar Mie cum sa nu-Mi fie mila de cetatea cea mare a Ninivei cu
mai mult de o suta douazeci de mii de oameni, care nu stiu sa deosebeasca
dreapta de stanga lor, si cu un mare numar de dobitoace?"
