Botezul
Botezul este o taina de o mare bogatie, asa cum arata numele multiple date in Noul Testament. El se da nu numai pentru iertarea pacatului stramosesc si numai copiilor (Ioan 3, 3; Rom. 6, 3-5). Botezul este si experienta personala a Cincizecimii, deoarece cel nou botezat intra acum in adunarea vazuta a Bisericii, alaturandu-se celor ce s-au sfintit in Ierusalim. De aceea, conditia esentiala a botezului este marturisirea pacatelor si afirmarea personala a Simbolului de credinta: "Eu cred...". "Eu cred..." trebuie repetat si la primirea Tainei Impartasaniei, care e nedespartita de botez.
Prezenta Duhului Sfant in crestinul botezat este de o valoare incomparabila. Aceasta este asigurarea ferma ca cel botezat va fi cu Hristos in veci: "Cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat" (Gal. 3, 27). "Imbracarea in Hristos" este insa o experienta constienta, activa. "Numai mortii nu simt cand sunt imbracati" (Simeon Noul Teolog, Cuvantare morala, IV). Crestinul botezat nu este un corp inert, un cadavru. De aceea simtirea harului este un semn autentic al nasterii din nou inceputa la Botez. Crestinul este uns, consacrat, ca ostas al lui Hristos, al carui nume este inscris in Cartea vietii.
In practica Bisericii apostolice, pastrata in traditia ortodoxa, Botezul, Mirungerea si Impartasania formeza un singur si inseparabil "ritual de initiere". De altfel, Evanghelia de la botez: Matei 28, 16-20, introdusa de Apostol: Romani 6, 3-11 si de "Cati in Hristos v-ati botezat", se citeste dupa ungerea cu sfantul Mir a copilului. Dupa botez si mirungere, copilul este adus in fata altarului unde primeste Sfanta Euharistie. Cu aceasta, intrarea sa in Biserica vazuta este completa.
Pr. Prof. Ion Bria,
"Studii teologice" nr. 3-4/1997, pag. 22-30.
Nota: In anumite zile
nu se fac botezuri.
