Impartasania
Taina Euharistiei (Instituirea: Luca 22, 19-22; I Cor. 11, 23-27), a Impartasaniei cu Sfintele Taine, sau a Cuminecaturii, ocupa un loc central in viata Bisericii si se deosebeste de celelalte taine, ierurgii si slujbe cultice, prin aceea ca aici nu este vorba de impartasirea tainca a harului ci de cuminecarea cu trupul si sangele lui Hristos, "carbunele aprins" care arde pacatele, painea cereasca ce se da spre iertarea pacatelor, spre comuniunea cu Duhul Sfant, spre viata de veci: "Mancare si bautura ai dat oamenilor spre desfatare... iar noua ne-ai daruit, prin Fiul Tau, mancare si bautura duhovniceasca si viata vesnica" ( Didahia, X, 2). Nicolae Cabasila descrie caracterul unic al Impartasaniei astfel:
"Fara indoiala ca Hristos se afla in toate tainele, El care este si ungerea si botezul si hrana noastra, ba este de fata si in cei ce iau parte la savarsirea Sfintelor Taine impartindu-le din darurile Sale, dar in fiecare din Taine El este de fata in alt chip. Pe cei botezati ii curateste de intinaciunea pacatului si intipareste in ei din nou chipul Sau. In cei miruiti face mai lucratoare puterile Duhului, a caror comoara s-a facut trupul Sau prin ungere. Cand duce insa pe credincios la Sfanta Masa si-i da sa manance din insusi Trupul Lui, Mantuitorul schimba intru totul launtrul primitorului, imprumutandu-i insasi personalitatea Sa, iar noroiul care primeste vrednicie de imparat nu mai este noroi, ci se preface in insusi trupul Imparatului: ceva mai fericit decat aceasta soarta nici nu s-ar putea inchipui. De aceea, Sfanta Impartasanie este taina cea mai mare, pentru ca mai incolo de ea nu se mai poate merge, nici nu se mai poate adauga ceva. Caci, de regula, dupa o treapta vine a doua, dupa aceasta a treia si apoi tot asa pana la cea din urma. Dupa Sfanta Impartasanie insa nu mai este loc unde sa pasesti, de aceea trebuie sa te opresti aici si sa te gandesti cum sa faci, ca sa poti pastra pana la sfarsit comoara pe care ai dobandit-o" ( Viata in Hristos, IV).
Aducerea si sfintirea darurilor euharistice au un caracter de jertfa, fara ca liturghia euharistica sa fie o repetare a jertfei unice de pe cruce a lui Iisus Hristos. El este "jertfa cea vie si nejertfita", Care "o data pe Sine ca jertfa Parintelui Sau ca jertfa aducandu-se, pururea se junghie". Intre cele doua veniri ale lui Hristos-Domnul, comunitatea locala aduce, prin episcopul sau preotul ei, aceasta "jertfa duhovniceasca si fara de sange" spre pomenirea pastelui, mortii si invierii lui Hristos (Luca 22, 19) si spre vestirea imparatiei lui Dumnezeu: " Ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din potirul acesta, vestiti moartea Domnului pana va veni El" (I Cor. 11, 25).
In legatura cu caracterul de jertfa al Liturghiei euharistice, se mai pot adauga urmatoarele: Iisus Hristos spune ca painea este Trupul Sau, iar ceea ce este in potir, Sangele Sau (Matei 26, 26-28). Euharistia este astfel singura Taina in care darurile oferite - materia - se prefac in mod real in ceea ce ele semnifica. La botez, apa nu devine Duh Sfant, desi este purtatoare de putere sfintitoare a harului. "Euharistia, zice sfantul Ignatie, este Trupul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Trupul care a suferit pentru pacatele noastre si pe care Tatal, in bunatatea Sa, L-a inviat" ( Catre Smirneni, VII, 1). Pentru a exprima caracterul unic al Jertfei lui Hristos, numai o singura liturghie se celebreaza intr-o zi liturgica, la acelasi altar, de catre aceeasi parohie, intr-un anumit loc.
Cuminecarea sau mancarea Trupului euharistic nu inseamna consumarea fizica a Trupului lui Iisus. Trupul se gusta in mod real, sub forma painii si vinului. Apoi, Trupul si Sangele apartin Fiului intrupat, rastignit, inviat, inaltat si incoronat ca Domn si nu Tatalui sau Sfantului Duh. Desigur, darurile devin "euharistie" (= multumire) prin lucrarea comuna a Sfintei Treimi. Si, deoarece Fiul este unit cu Tatal si cu Duhul Sfant, credinciosii pot spune dupa impartasire: "Am primit Duhul cel ceresc". In taina Cuminecaturii, Hristos se da intreg fiecaruia, neimpartindu-Se si nemicsorandu-Se in cei ce se fac partasi de El.
Instituita de Insusi, Iisus in Joia Patimilor Sale, in timpul ultimei cine cu apostolii, Euharistia este savarsita acum duminica, "Zi in care Dumnezeu, schimband intunericul si materia, a creat lumea, iar Iisus Hristos, Mantuitorul nostru, in aceeasi zi a inviat din morti" (Iustin, Apologia 1, cap. LXVII). Inca de la inceputul Bisericii in Ierusalim, crestinii, parasind calendarul cultic urmat de sinagoga si Templu, n-au mai tinut zi de odihna si jertfa sambata, ci s-au adunat pentru a celebra "Multumirea" (Euharistia) in prima zi a saptaminii, duminica, ca o retraire saptamanala a Pastelui.
Potrivit regulii apostolice transmise de Iustin Martirul, nu poate participa la Euharistie decat numai "cel ce crede ca cele propovaduite de noi sunt adevarate si care a trecut prin baia iertarii pacatelor si a renasterii, traind mai departe asa cum ne-a transmis Hristos" ( Apologia intaia, LXVI). Biserica Ortodoxa nu accepta la Cuminecatura crestini care apartin unei Biserici ce nu marturiseste aceeasi invatatura de credinta, mai ales in privinta Euharistiei si Preotiei.
Pr. Prof. Ion Bria,
"Studii teologice" nr. 3-4/1997, pag. 22-30.
