Miruirea
Ungerea cu Mir (instituire: Fapte 8, 14-17) este taina in care, prin ungerea cu Mir (sfintit de patriarhul Bisericii) pe organele de simt ale trupului si prin invocarea darului Duhului Sfant: "Pecetea darului Duhului Sfant. Amin", cel botezat este consfintit in unirea sa cu Hristos, i se confera darurile Duhului Sfant, fiind consacrat pentru o slujire in Biserica vazuta. Marturisirea de credinta ortodoxa (1642) face o analogie intre venirea Duhului Sfant asupra apostolilor la Cincizecime, si conferirea darurilor Duhului celor botezati prin Taina mirungerii: "Dupa cum odinioara Duhul Sfant S-a pogorat asupra Apostolilor in chip de foc si a revarsat asupra lor darurile Sale, tot asa si acum, cand preotul, cu sfantul Mir, unge pe cel botezat, se revarsa asupra lui darurile Sfantului Duh" (Intrebarea CIV). Nicolae Cabasila ( Viata lui Hristos, III, 1-7) gaseste un element comun intre hirotonia preotilor si ungerea celor botezati, deoarece ambele se fac prin invocarea Duhului Sfant si prin punerea mainilor: "Dumnezeiescul har..." "Pecetea darului Duhului Sfant...".
Taina se da celor botezati prin afundare intreita in apa, in numele Sfintei Taine, dupa fagaduinta facuta chiar in Vechiul Testament (Ioil 3, 1; Fapte 2, 17). Potrivit principiului: fiecare Taina are efectul ei propriu, mirungerea este Taina "comunicarii Duhului Sfant" ( Viata in Hristos III, 1). Daca prin botez crestinul participa la crucea, moartea si invierea lui Hristos, prin mirungere el participa la energiile Duhului Sfant, primind pecetea sfinteniei harului. Innoit prin baia botezului, credinciosul devine "crestin" prin ungere (I Ioan 2, 20). Mirul este simbolul regenerarii, dar si al darurilor Duhului Sfant: " Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos si ne-a uns pe noi, este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului in inimile noastre" (II Cor. 1, 21-22).
Mirungerea este o conditie de primire in Biserica Ortodoxa si la Impartasania acesteia, pentru cei ce au primit botezul in sanul si dupa ritualul altei Biserici crestine. Potrivit practicii Bisericii vechi, unele confesiuni crestine separa timpul botezului de timpul mirungerii (sacramentul confirmarii), pentru motive catehetice si pedagogice (la o varsta cand copiii sunt constienti si responsabili). In acest caz, confirmarea este facuta de episcopul locului, ceea ce pune in relief foare bine integrarea copilului in Biserica locala, reprezentata de episcop.
La patruzeci de zile dupa botez, copilul, baiat sau fata, este adus de parinti impreuna cu nasii la biserica pentru ritualul numit "imbisericire", care consta in introducerea copilului in altar si inchinarea lui in fata sfintei Mese. Cu aceasta el sau ea devine, in mod deplin, madular nou al parohiei respective.
Pr. Prof. Ion Bria,
"Studii teologice" nr. 3-4/1997, pag. 22-30.
