Pagina anterioara | Cuprins | Pagina urmatoare

CAPITOLUL 1
Relele intamplari ale lui Iov.

  ¹ Era odata in tinutul Uz un om pe care il chema Iov si acest om era fara prihana si drept; se temea de Dumnezeu si se ferea de ce este rau.
  ² Si i s-au nascut sapte feciori si trei fete.
  ³ El avea sapte mii de oi, trei mii de camile, cinci sute de perechi de boi si cinci sute de asini si multime mare de slugi. Si omul acesta era cel mai de seama dintre toti rasaritenii.
  ⁴ Feciorii lui se duceau unul la altul si faceau ospete in casele lor, fiecare la ziua lui, si trimiteau sa cheme pe surorile lor ca sa manance si sa bea cu ei.
  ⁵ Si apoi, cand ispraveau zilele petrecerii lor, Iov chema si sfintea pe feciorii sai si se scula dis-de-dimineata si aducea arderi de tot, dupa numarul lor al tuturor, caci Iov zicea: "Se poate ca feciorii mei sa fi pacatuit si sa fi cugetat cu pacat impotriva lui Dumnezeu". Si asa facea Iov mereu.
  ⁶ Dar intr-o zi ingerii lui Dumnezeu s-au infatisat inaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei.
  ⁷ Atunci Domnul a zis catre Satan: "De unde vii?" Iar Satan a raspuns Domnului si a zis: "Am dat tarcoale pe pamant si m-am plimbat in sus si in jos".
  ⁸ Si Domnul a zis catre Satan: "Te-ai uitat la robul Meu Iov, ca nu este nici unul ca el pe pamant fara prihana si drept si temator de Dumnezeu si care sa se fereasca de ce este rau?"
  ⁹ Dar Satan a raspuns Domnului si a zis: "Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu?
¹⁰ N-ai facut Tu gard in jurul lui si in jurul casei lui si in jurul a tot ce este al lui, in toate partile si ai binecuvantat lucrul mainilor lui si turmele lui au umplut pamantul?
¹¹ Dar ia intinde mana Ta si atinge-Te de tot ce este al lui, sa vedem daca nu Te va blestema in fata!"
¹² Atunci Domnul a zis catre Satan: "Iata, tot ce are el este in puterea ta; numai asupra lui sa nu intinzi mana ta". Si Satan a pierit din fata lui Dumnezeu.
¹³ Si intr-o zi, cand feciorii si fetele lui Iov mancau si beau vin in casa fratelui lor mai mare,
¹⁴ A sosit un vestitor la Iov si i-a spus: "Boii erau la aratura si asinele pasteau pe langa ei;
¹⁵ Atunci Sabeenii au navalit asupra lor, au pus mana pe vite, si pe robi i-au trecut prin ascutisul sabiei. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!"
¹⁶ Nu a sfarsit vorba bine si altul a sosit si a spus: "Focul lui Dumnezeu a cazut din cer si a ars oile tale si pe robii tai si i-a mistuit. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!"
¹⁷ Nu a sfarsit vorba bine si altul a sosit si a spus: "Caldeii, impartiti in trei cete, au dat navala peste camilele tale si le-au ridicat si pe robi i-au trecut prin ascutisul sabiei. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste!"
¹⁸ Nu sfarsise vorba bine si altul a sosit si a spus: "Feciorii tai si fetele tale mancau si beau vin in casa fratelui lor mai mare,
¹⁹ Si iata ca un vant puternic s-a starnit dinspre pustiu si a izbit in cele patru colturi ale casei si casa s-a prabusit peste tineri si ei au murit. Si am scapat numai eu singur si am venit sa-ti dau de veste".
²⁰ Atunci Iov s-a sculat si-a sfasiat vesmantul, s-a ras pe cap si, cazand la pamant, s-a inchinat,
²¹ Si a rostit: "Gol am iesit din pantecele mamei mele si gol ma voi intoarce in pamant! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvantat!"
²² Si intru toate acestea, Iov nu a pacatuit si nu a rostit nici un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 2
Rabdarea lui Iov

  ¹ Si iarasi au venit intr-o zi ingerii lui Dumnezeu sa se infatiseze inaintea Domnului si Satan a venit si el printre ei sa se infatiseze inaintea Domnului.
  ² Si Domnul a zis catre Satan: "De unde vii?" Iar Satan a raspuns Domnului si a zis: "Am dat tarcoale pe pamant si m-am plimbat in sus si in jos".
  ³ Si Domnul a zis catre Satan: "Ai luat tu seama la robul Meu Iov? Ca nu este nici unul ca el pe pamant, fara prihana si drept si temator de Dumnezeu si care sa se fereasca de ce este rau. El se tine cu putere in statornicia lui si tu M-ai intaratat pe nedrept impotriva lui ca sa-l prapadesc".
  ⁴ Dar Satan a raspuns Domnului si a zis: "Cojoc pentru cojoc! Ca tot ce are omul da pentru viata lui.
  ⁵ Dar ia intinde-ti mana si atinge-Te de osul si de carnea lui! Sa vedem daca nu Te va blestema in fata!"
  ⁶ Si Domnul a zis catre Satan: "Il dau in puterea ta! Numai nu te atinge de viata lui".
  ⁷ Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului si a lovit pe Iov cu lepra, din talpile picioarelor pana in crestetul capului.
  ⁸ Si a luat Iov un ciob ca sa se scarpine si sedea pe gunoi, afara din oras.
  ⁹ Atunci nevasta lui a zis catre el: "Te tii mereu in statornicia ta? Blesteama pe Dumnezeu si mori!
¹⁰ Dar Iov i-a raspuns: "Vorbesti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Daca am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare si pe cele rele?" Si in toate acestea, Iov n-a pacatuit de loc cu buzele sale.
¹¹ Iar trei prieteni ai lui Iov au aflat despre toate aceste nenorociri care dadusera peste el si au venit fiecare din tara lui si ei erau: Elifaz din Teman, Bildad din Suah si Tofar din Naamah. Ei se intelesesera impreuna sa vina sa impartaseasca durerea lui si sa-l mangaie.
¹² Si cand ei si-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tanguit si si-au sfasiat fiecare vesmantul si si-au presarat capul cu tarana.
¹³ Apoi au sezut pe pamant, langa el, sapte zile si sapte nopti, fara sa-i spuna nici un cuvant, caci vedeau cat este de mare durerea lui.

CAPITOLUL 3
Plangerea lui Iov.

  ¹ Dupa aceea, Iov a deschis gura sa si a blestemat ziua in care s-a nascut.
  ² Si Iov a vorbit si a zis:
  ³ "Piara ziua in care m-am nascut si noaptea care a zis: un prunc de parte barbateasca s-a zamislit!
  ⁴ Ziua aceea sa se faca intuneric si Domnului din cer sa nu-I pese de ea si lumina sa n-o mai lumineze.
  ⁵ Bezna si umbra mortii s-o cotropeasca, norii s-o invaluiasca si toate negurile s-o inspaimante!
  ⁶ Intunericul sa cuprinda noaptea aceea si sa nu mai fie pusa in zilele anului si in socoteala lunilor sa nu mai intre!
  ⁷ Pustie sa ramana noaptea aceea si nici o bucurie sa nu patrunda in ea!
  ⁸ Blestemata sa fie de catre cei ce blesteama zilele, de catre cei ce stiu sa descante Leviatanul.
  ⁹ Sa se intunece stelele revarsatului zorilor ei; sa astepte lumina si nimic sa nu vina si sa nu mai vada genele aurorei,
¹⁰ Pentru ca n-a inchis pantecele care m-a zamislit si n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
¹¹ De ce n-am murit cand eram in sanul mamei mele? Si nu mi-am dat duhul, iesind din pantecele ei?
¹² De ce m-au primit cei doi genunchi si de ce cei doi sani mi-au dat sa sug?
¹³ Caci acum as sta culcat si linistit, as dormi si m-as odihni,
¹⁴ Cu imparatii si cu dregatorii pamantului, care si-au zidit morminte in singuratate,
¹⁵ Sau cu domnitorii care umplu de aur si de argint casele lor.
¹⁶ Sau de ce n-am fost o starpitura aruncata si ascunsa, ca acei prunci care n-au apucat sa vada lumina?
¹⁷ Acolo cei nelegiuiti se astampara si cei impovarati se odihnesc.
¹⁸ Acolo cei ce poarta lanturi ajung la liman de pace si nu mai aud glasul paznicului.
¹⁹ Mic si mare acolo sunt tot una si robul a scapat de stapanul sau.
²⁰ Pentru ce da Dumnezeu lumina vietii celui nenorocit si zile celor cu sufletul amarat;
²¹ Celor ce asteapta moartea, si ea nu vine, si care scormonesc dupa ea mai mult ca dupa o comoara;
²² Celor ce se bucura cu bucurie mare si sunt plini de fericire, fiindca au gasit un mormant;
²³ Celui care nu stie incotro sa mearga si pe care il ingradeste Dumnezeu de jur-imprejur?
²⁴ Gemetele mele sunt painea mea si vaietele mele curg ca apa.
²⁵ De ceea ce ma tem, aceea mi se intampla si de ceea ce mi-e frica tocmai de aceea am parte.
²⁶ N-am nici tihna, nici odihna, nu-mi gasesc nici o pace si zbuciumul ma stapaneste".

CAPITOLUL 4
Elifaz mustra pe Iov.

  ¹ Atunci Elifaz din Teman a deschis gura si a zis:
  ² "Sa-ti vorbim ori sa nu-ti vorbim? Necazul tau e crancen! Dar cine ar putea sa-si inabuse cuvintele?
  ³ Iata, tu dadeai invatatura multora si intareai multe maini slabite.
  ⁴ Cuvintele tale au tinut in sus pe cei ce erau sa cada si tu ai intarit genunchii care se clatinau.
  ⁵ Acum cand ti-a venit si tie randul, esti la stramtorare si ti-ai pierdut firea; acum cand lovitura te-a ajuns, te-ai spaimantat!
  ⁶ Frica ta de Dumnezeu nu-ti da incredere si desavarsirea cailor tale nu-ti da nadejde?
  ⁷ Ia adu-ti aminte, care nevinovat s-a prapadit si unde le-a pierit urma celor drepti in fala lui Dumnezeu?
  ⁸ Dupa cum am vazut eu, numai cei ce ara nelegiuirea si seamana rautatea au parte de asemenea roade.
  ⁹ La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea maniei Lui se vor stinge.
¹⁰ Racnetul leului si glasul leopardului, precum si dintii puilor de lei se sfarama.
¹¹ Leul batran moare ca nu mai are ce manca si puii leoaicei se risipesc.
¹² O soapta a razbit pana la mine si urechea mea a prins ceva din ea.
¹³ In spaimele care vin din nalucirile noptii, atunci cand somn adanc se lasa peste oameni,
¹⁴ Cutremur m-a apucat si fiori mi-au scuturat toate oasele.
¹⁵ Atunci un duh a trecut prin fata mea; tot parul mi s-a zbarlit de groaza.
¹⁶ A stat drept in picioare, dar n-am stiut cine este; o umbra este inaintea ochilor mei, si aud o voce usoara care zice:
¹⁷ "Un om poate sa fie drept in fata lui Dumnezeu? O faptura omeneasca este ea curata inaintea Celui ce a zidit-o?
¹⁸ Daca El nu se increde in slujitorii Sai si daca gaseste vina chiar ingerilor Sai,
¹⁹ Cu cat mai vartos celor ce locuiesc in locuinte de lut, a caror obarsie este in tarana si pe care ii striveste ca pe o molie.
²⁰ De dimineata pana seara sunt zdrobiti, pier pe vecie fara sa-i scape nimeni.
²¹ Mor, dar nu mor de prea multa intelepciune".

CAPITOLUL 5
Fericit este omul pe care Dumnezeu il mustra.

  ¹ Striga acum, daca o fi cineva care sa-ti raspunda. Catre care din sfintii ingeri te vei indrepta?
  ² Mania ucide pe cel fara de minte, iar aprinderea omoara pe cel ratacit.
  ³ Am vazut pe nebun prinzand radacina si pe loc am blestemat salasul lui:
  ⁴ Sa se departeze copiii lui de orice izbavire si sa fie calcati in picioare la poarta si nimeni sa nu le vina intr-ajutor.
  ⁵ Secerisul lui sa-l manance flamanzii si sa-l duca cu ei in ascunzisuri si toata averea lui s-o soarba insetatii!
  ⁶ Pentru ca nelegiuirea nu iese din pamant si necazul nu rasare din pulbere,
  ⁷ Ci omul isi naste singur suferinta, precum vulturii se ridica in aer, prin puterile lor;
  ⁸ Dar eu alerg la Dumnezeu si Lui Ii arat necazul meu.
  ⁹ El face lucruri mari si nepatrunse, lucruri minunate si fara numar.
¹⁰ El da ploaie pe pamant si trimite apa pe campii.
¹¹ El inalta pe cei smeriti si izbaveste pe cei necajiti.
¹² El destrama planurile celor vicleni si cu mainile lor nu pot sa izbandeasca.
¹³ El prinde pe intelepti in istetimea lor si sfatul celor inselatori iese prost.
¹⁴ Ziua in amiaza mare dau de intuneric si umbla ca pe timp de noapte in ceas de zi.
¹⁵ Dar Dumnezeu scapa din gura lor pe omul dosadit si din mana celui puternic pe cel sarac.
¹⁶ Astfel, sarmanul prinde nadejde si nedreptatea isi inchide gura.
¹⁷ Fericit este omul pe care Dumnezeu il mustra! Si sa nu dispretuiesti certarea Celui Atotputernic.
¹⁸ Caci El raneste si El leaga rana, El loveste si mainile Lui tamaduiesc.
¹⁹ De sase ori din nevoi te va scoate, iar a saptea oara, raul te va ocoli.
²⁰ In timp de foamete, te va scapa de la moarte si in batalie din primejdia sabiei.
²¹ Vei fi la adapost de biciul barfelii si nu te vei teme de prapad cand va veni.
²² Iti vei rade de pustiire si de foamete si nu-ti va pasa de fiarele pamantului.
²³ Caci vei avea legamant cu pietrele campului si fiara salbatica va trai cu tine in pace.
²⁴ Tu vei sti cortul tau la adapost si cand iti vei cerceta locuinta nu vei avea dezamagire.
²⁵ Vei sti ca urmasii tai sunt numerosi si ca odraslele tale sunt multe ca iarba pamantului.
²⁶ Sosi-vei la mormant, la adanci batranete, ca o sira de grau stransa la vremea ei.
²⁷ Iata ceea ce am cercetat si asa este. Asculta si invata spre folosul tau".

CAPITOLUL 6
Iov raspunde lui Elifaz.

  ¹ Atunci Iov a raspuns si a grait:
  ² "O, daca durerea mea s-ar cantari si nenorocirea mea ar fi pusa la cantar!
  ³ Si fiindca este mai grea decat nisipul marilor, de aceea cuvintele mele sunt balbaite!
  ⁴ Pentru ca sagetile Celui Atotputernic stau infipte in mine si duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete impotriva mea.
  ⁵ Zbiara magarul salbatic cand e langa pasunea verde? Mugeste boul cand sta langa nutret?
  ⁶ Poti sa mananci ce n-are sare fara sare? Are vreun gust albusul oului?
  ⁷ Sufletul meu n-a voit sa se atinga de ele; inima mea s-a dezgustat de painea mea.
  ⁸ Cine imi va  darui indeplinirea rugaciunii mele si va face ca Dumnezeu sa-mi dea ce astept,
  ⁹ Si sa primeasca sa ma sfarame si sa-si intinda mana si sa ma nimiceasca!
¹⁰ Dar va fi inca o mangaiere pentru mine si voi tresalta, desi impovarat de dureri nemiloase, fiindca n-am ascuns poruncile Celui Sfant.
¹¹ Ce putere mai am ca sa astept si ce viitor mai am ca sa prelungesc viata mea?
¹² Taria mea este taria pietrelor? Trupul meu este oare de arama?
¹³ As putea gasi vreun sprijin in mine si tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
¹⁴ Celui ce este in suferinta i se cuvine mila prietenului sau, dar el uita teama de Cel Atotputernic.
¹⁵ Fratii mei s-au aratat inselatori ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
¹⁶ Erau acoperite de ghiata, zapada statea gramada peste ele;
¹⁷ Dar cum se topeste zapada, ele si seaca si, cum se incalzeste, ele se usuca pe loc.
¹⁸ Caravanele se abat din drumul lor, ele inainteaza in pustiu si se ratacesc.
¹⁹ Caravanele din Tema asteapta, convoaiele din Saba nadajduiesc in ele.
²⁰ Si sunt uimiti ca au avut incredere; cand sosesc langa uscatele puhoaie sunt uimiti.
²¹ Asa ati fost si voi acum pentru mine: Va scutura spaima si va este frica!
²² Nu cumva v-am zis: Dati-mi de pomana si impartiti din averile voastre pentru mine?
²³ Sau scapati-ma din mana unui dusman sau rascumparati-ma din mana tiranilor?
²⁴ Fiti invatatorii mei si eu voi tacea; lamuriti-ma unde este pacatul meu!
²⁵ Cat de imbietoare sunt cuvintele intregimii sufletesti! Dar ce judeca judecata care vine de la voi?
²⁶ Cugetati voi sa faceti judecata vorbelor? Duca-se in vant cuvintele unui deznadajduit!
²⁷ Voi napastuiti pe orfan, voi impovarati pe prietenul vostru.
²⁸ Si acum intrebati si va intoarceti catre mine si in fata voastra nu voi spune minciuna!
²⁹ Cercetati din nou! Nu este nici o viclenie! Cercetati din nou! Dreptatea mea este mereu aici!
³⁰ Este oare vreo strambatate pe limba mea si cerul gurii mele nu va deosebi el ce este rau si ce este amar?

CAPITOLUL 7
Iov se tanguieste de ticalosia omului.

  ¹ Oare omul pe pamant nu este ca intr-o slujba ostaseasca si zilele lui nu sunt ca zilele unui simbrias?
  ² El este asemenea robului care suspina dupa umbra, asemenea naimitului care-si asteapta simbria.
  ³ Astfel si eu am avut parte de luni de durere, si mi-au fost date nopti de suferinta.
  ⁴ Daca ma culc, zic: Cand va veni ziua? Daca ma scol, ma intreb: Cand va veni seara? Si sunt napadit de fel de fel de aratari pana la asfintit.
  ⁵ Trupul meu e plin de paduchi si de solzi de murdarie; pielea mea crapa si se zbarceste.
  ⁶ Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica si s-au ispravit, fiindca firul s-a terminat.
  ⁷ Adu-ti aminte, Doamne, ca viata mea e o suflare, ca ochiul meu nu va mai vedea fericirea.
  ⁸ Ochiul celui ce ma vedea nu ma va mai zari; ochii Tai ma vor cauta, dar eu nu voi mai fi.
  ⁹ Negura se risipeste, piere, tot astfel cel ce coboara in iad nu mai vine inapoi.
¹⁰ Nu se mai inapoiaza in casa sa si locuinta sa nu-l mai cunoaste.
¹¹ Drept aceea nu voi pune straja gurii mele, ci voi vorbi intru deznadejdea duhului meu si ma voi plange intru amaraciunea inimii mele.
¹² Sunt eu, oare, oceanul sau balaurul din ocean, ca sa pui sa ma pazeasca?
¹³ Cand gandesc: Patul meu ma va odihni, culcusul meu imi va alina durerile,
¹⁴ Atunci Tu ma spaimantezi cu vise si ma ingrozesti cu naluciri.
¹⁵ Pentru aceea, sufletul meu ar vrea mai bine streangul, mai bine moartea decat aceste chinuri.
¹⁶ Ma ispravesc, nu voi trai in veac; lasa-ma, caci zilele mele sunt o suflare.
¹⁷ Ce este omul, ca sa-ti bati capul cu el si ca sa-i dai luarea Ta aminte?
¹⁸ De ce il cercetezi in fiecare dimineata si de ce il urmaresti in orice clipa?
¹⁹ Cand vei inceta sa ma privesti? Cand imi vei da ragaz sa-mi inghit saliva?
²⁰ Daca am gresit, ce ti-am facut tie, Pazitorule de oameni? De ce m-ai luat tinta pentru sagetile Tale si de ce ti-am ajuns povara?
²¹ De ce nu ingadui greseala mea si nu lasi sa treaca faradelegea mea? Degraba ma voi culca in tarana; ma vei cauta, dar nu ma vei mai gasi".

CAPITOLUL 8
Bildad mustra pe Iov.

  ¹ Atunci Bildad din Suah a raspuns si a zis:
  ² "Pana cand vei tot vorbi astfel de lucruri si cuvintele din gura ta vor izvori ca vijelia?
  ³ Dumnezeu o sa incovoaie ce e drept? Cel Atotputernic o sa strambe El dreptatea?
  ⁴ Daca feciorii tai au pacatuit fata de El, El i-a lasat sa se prabuseasca sub povara nelegiuirii lor.
S. Dar tu daca vii la Dumnezeu, daca te rogi de Cel Atotputernic,
  ⁶ Daca esti nevinovat si fara pata, atunci de buna seama ca va veghea asupra ta si va cladi la loc casa dreptatii tale
  ⁷ Si starea ta cea veche va fi nimica toata, atat de mult vei fi deasupra in starea ta cea noua.
  ⁸ Intreaba pe cei care au fost inaintea noastra si ia aminte la cele traite si patite de parinti.
  ⁹ Caci noi suntem de ieri si nu stim nimic, caci zilele noastre pe pamant nu sunt decat o umbra.
¹⁰ Ei iti vor da invatatura, ei iti vor grai si din inima lor iti vor cuvanta unele ca acestea:
¹¹ Oare papura creste fara balta si rogozul fara umezeala?
¹² Pe cand inca este in floare si nu este taiat, el se usuca, mai inainte decat orice buruiana.
¹³ Tot asa se intampla cu toti aceia care uita pe Dumnezeu si asa se vestejeste nadejdea celui nelegiuit.
¹⁴ Increderea lui e spulberata si bizuinta lui este o panza de paianjen.
¹⁵ Se sprijina pe casa sa, dar ea nu se tine; se agata de ea, dar casa se pravale.
¹⁶ Sta plin de suc in fata soarelui si in gradina unde este isi intinde vlastarii;
¹⁷ Radacinile lui se impletesc cu pietrele si se infig in adancul stancilor.
¹⁸ Daca il smulgi din loc, locul il tagaduieste: Nu te-am vazut niciodata!
¹⁹ Iata-l acum putred, pe carare, si din pamant rasar alti vlastari.
²⁰ Dumnezeu nu dispretuieste pe cel desavarsit si nu ia de mana pe raufacatori.
²¹ Gura ta va fi plina inca o data de rasete si buzele tale de veselie.
²² Cei ce te urasc se vor invesmanta in rusine si cortul celor rai va pieri!"

CAPITOLUL 9
Apararea lui Iov.

  ¹ Atunci Iov a raspuns si a zis:
  ² "Stiu bine ca asa este; caci cum ar putea un om sa fie drept inaintea lui Dumnezeu?
  ³ Daca ar fi sa se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea sa-I raspunda nici la unul singur.
  ⁴ A Lui este intelepciunea si atotputernicia; cine ar putea sa-I stea impotriva si sa ramana teafar?
  ⁵ El misca muntii din loc fara ca ei sa prinda de veste ca El i-a rasturnat in mania Lui.
  ⁶ El zguduie pamantul din temelia lui, asa incat stalpii lui se clatina.
  ⁷ El porunceste soarelui si soarele nu se mai ridica. El pune pecetea Lui asupra stelelor.
  ⁸ El singur este Cel ce intinde cerurile si umbla pe valurile marii.
  ⁹ El a zidit Carul mare, Ralita, Pleiadele si camarile stelelor de miazazi.
¹⁰ El a facut lucruri mari si nepatrunse si minuni fara de numar.
¹¹ Iata, daca trece pe langa mine, eu nu-L vad, si daca se strecoara, eu nu-I prind de veste.
¹² Daca ia si ridica, cine va putea sa-L opreasca si cine-I va zice: Ce ai facut?
¹³ Dumnezeu nu-si infraneaza mania Sa si sub El se incovoaie toti slujitorii mandriei.
¹⁴ Si eu atunci cum o sa-I raspund si ce cuvinte o sa aleg?
¹⁵ Chiar daca as avea dreptate, nu-I voi raspunde, ci ma voi ruga judecatorului.
¹⁶ Chiar daca m-ar asculta, cand Il chem, tot n-as putea sa cred ca asculta glasul meu,
¹⁷ Caci El ma sfarama ca sub furtuna si inmulteste fara cuvant ranile mele.
¹⁸ El nu-mi da ragaz sa rasuflu si ma adapa cu amaraciune.
¹⁹ Daca este vorba de putere, El este Cel puternic. Daca este vorba de judecata, cine ma va apara?
²⁰ Oricata dreptate as avea, gura mea ma va osandi si daca sunt fara prihana ea ma scoate vinovat.
²¹ Sunt oare desavarsit? Eu singur nu ma cunosc pe mine si viata mea o dispretuiesc.
²² Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimiceste pe cel desavarsit si pe cel viclean.
²³ Daca o nenorocire aduce moartea deodata, ce-I pasa Lui de deznadejdea celor fara de vina?
²⁴ Daca o tara a incaput pe mana unui om viclean, El acopera fata judecatorilor Sai. Si daca nu El, cine atunci?
²⁵ Zilele mele sunt mai grabnice decat un aducator de vesti si au fugit fara sa vada fericirea.
²⁶ S-au strecurat ca niste barci de papura, ca un vultur care se napusteste asupra prazii sale.
²⁷ Daca zic: Vreau sa-mi uit suferinta, sa-mi schimb infatisarea si sa fiu voios,
²⁸ Sunt napadit de teama chinurilor mele, stiind bine ca Tu nu ma vei scoate nevinovat.
²⁹ Daca sunt vinovat, de ce sa ma mai trudesc zadarnic?
³⁰ Daca m-as spala cu zapada si mi-as curati mainile cu lesie,
³¹ Atunci Tu tot m-ai cufunda in noroi, incat si vesmintele mele s-ar scarbi de mine.
³² Caci Dumnezeu nu este un om ca mine, ca sa stau cu El de vorba si ca sa mergem impreuna la judecata.
³³ Intre noi nu se afla un al treilea care sa-si puna mana peste noi amandoi
³⁴ Si care sa departeze varga Sa de deasupra capului meu, asa incat groaza Lui sa nu ma mai tulbure;
³⁵ Atunci as vorbi si nu m-as mai teme de El. Dar nu este asa si eu sunt singur cu mine insumi.

CAPITOLUL 10
Iov se tanguieste de necazul sau.

  ¹ Sufletul meu este dezgustat de viata mea. Voi lasa sa curga sloboda tanguirea mea si voi vorbi intru suferinta sufletului meu.
  ² Voi spune catre Domnul: Nu ma osandi; lamureste-ma, sa stiu pentru ce Te certi cu mine.
  ³ Care e folosul Tau, cand esti aprig si dispretuiesti faptura mainilor Tale si esti surazator la sfatul celor rai?
  ⁴ Ai Tu ochi materiali si vezi lucrurile precum le vede omul?
  ⁵ Zilele Tale sunt oare ca zilele omului si anii Tai ca anii omenesti,
  ⁶ Ca sa cercetezi faradelegea mea si sa cauti pacatul meu,
  ⁷ Cand stii bine ca nu sunt vinovat si ca nimeni nu ma poate scapa din mana Ta?
  ⁸ Mainile Tale m-au facut si m-au zidit si apoi Tu ma nimicesti in intregime.
  ⁹ Adu-ti aminte ca m-ai facut din pamant si ca ma vei intoarce in tarana.
¹⁰ Nu m-ai turnat oare ca pe lapte si nu m-ai inchegat ca pe cas?
¹¹ M-ai imbracat in piele si in carne, m-ai tesut din oase si din vine;
¹² Apoi mi-ai dat viata, si bunavointa Ta si purtarea Ta de grija au tinut vie suflarea mea,
¹³ Si ceea ce Tu tineai ascuns in inima Ta, iata stiu acum gandul Tau:
¹⁴ Daca pacatuiesc, Tu ma supraveghezi si nu ma dezvinovatesti de greseala mea.
¹⁵ Daca sunt vinovat este amar de mine si daca sunt drept nu cutez sa ridic capul, ca unul ce sunt satul de ocara si sunt apasat de necazuri.
¹⁶ Si astfel fara vlaga cum sunt, Tu ma vanezi ca un leu si din nou Te arati minunat fata de mine.
¹⁷ Tu innoiesti dusmania Ta impotriva mea. Tu sporesti mania Ta asupra-mi ca niste ostiri primenite care se lupta cu mine.
¹⁸ De ce m-ai scos din sanul mamei mele? As fi murit si nici un ochi nu m-ar fi vazut!
¹⁹ As fi fost ca unul care n-a fost niciodata si din pantecele mamei mele as fi trecut in mormant.
²⁰ Nu sunt oare zilele mele destul de putine? Da-Te la o parte ca sa pot sa-mi vin putin in fire,
²¹ Mai inainte ca sa plec spre a nu ma mai intoarce din tinutul intunericului si al umbrelor mortii,
²² Tara de intuneric si neoranduiala unde lumina e totuna cu bezna".

CAPITOLUL 11
Iov invinovatit de fatarnicie.

  ¹ Atunci Tofar, din Naamah, a luat cuvantul si a vorbit:
  ² "Cel ce insira atatea vorbe sa nu primeasca nici un raspuns si tocmai vorbaretul sa aiba dreptate?
  ³ Toate cate le-ai spus ii vor face pe oameni sa taca si vei rade de ei, fara ca nimeni sa te infrunte?
  ⁴ Fiindca tu zici: Credinta mea este curata si in ochii Tai n-am nici o vina.
  ⁵ Dar cine va face pe Dumnezeu sa vorbeasca, sa Isi deschida buzele spre tine,
  ⁶ Si sa-ti destainuiasca tainele intelepciunii? (caci ele sunt cu anevoie de inteles); atunci de-abia vei sti ca Dumnezeu iti cere socoteala de greseala ta.
  ⁷ Descoperi-vei tu care este firea lui Dumnezeu? Urca-vei tu pana la desavarsirea Celui Atotputernic?
  ⁸ Ea este mai inalta decat cerurile. Si ce vei face tu? Ea este mai adanca decat imparatia mortii. Cum vei patrunde-o tu?
  ⁹ Masura ei este mai lunga decat pamantul si mai lata decat marea.
¹⁰ Daca trece cu vederea, daca tine ascuns, daca da pe fata, cine poate sa-L opreasca?
¹¹ El cunoaste pe cei ce traiesc din inselaciune, El vede nedreptatea si o tine in seama;
¹² Astfel deci un om fara minte castiga intelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.
¹³ Cat despre tine, daca inima ta e credincioasa si daca intinzi mainile catre El,
¹⁴ Si departezi de mana ta faradelegea ei si nu rabzi sa locuiasca nedreptatea in corturile tale,
¹⁵ Atunci vei ridica fruntea ta fara pata pe ea, vei fi puternic si fara frica.
¹⁶ Fiindca vei uita necazul tau de azi si-ti vei aduce aminte de el numai ca de niste ape, care au fost si au trecut.
¹⁷ Si viata ta va inflori mai mandra decat miezul zilei, iar intunericul se va face revarsat de zori.
¹⁸ Atunci tu vei fi la adapost, caci vei fi plin de nadejde, te vei simti ocrotit si te vei culca fara grija.
¹⁹ Te vei intinde fara ca sa te stramtoreze nimeni si multi vor rasfata obrazul tau.
²⁰ Dar ochii nelegiuitilor tanjesc si loc de scapare nu au, iar nadejdea este cand isi vor da sufletul".

CAPITOLUL 12
Iov se apara inaintea lui Tofar si a prietenilor sai.

  ¹ Atunci Iov a raspuns si a zis:
  ² "Cu adevarat numai voi sunteti intelepti si intelepciunea va muri o data cu voi.
  ³ Dar si eu am minte ca voi si nu sunt mai prejos decat voi si cine nu cunoaste lucrurile pe care mi le-ati spus?
  ⁴ Eu am ajuns pricina de batjocura pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu si caruia El raspunde: cel drept, cel fara vina e pricina de ras.
  ⁵ Sa dispretuim nenorocirea (gandesc cei fericiti); inca o lovitura celor ce se poticnesc.
  ⁶ Foarte linistite stau si sunt corturile jefuitorilor si cei ce manie pe Dumnezeu sunt plini de incredere, ca unii care au facut din pumnul lor un dumnezeu.
  ⁷ Dar ia intreaba dobitoacele si te vor invata, si pasarile cerului, si te vor lamuri;
  ⁸ Sau vorbeste cu pamantul, si-ti va da invatatura si pestii marii iti vor istorisi cu de-amanuntul.
  ⁹ Cine nu cunoaste din toate acestea ca mana Domnului a facut aceste lucruri?
¹⁰ In mana Lui El tine viata a tot ce traieste si suflarea intregii omeniri.
¹¹ Urechea nu deosebeste ea cuvintele tot asa, precum cerul gurii deosebeste mancarea?
¹² Oare nu la batrani salasluieste intelepciunea si priceperea nu merge mana in mana cu varsta inaintata?
¹³ La Dumnezeu se afla intelepciunea si puterea; sfatul si patrunderea sunt ale Lui.
¹⁴ Ceea ce darama El, nimeni nu mai zideste la loc si pe cine-l inchide, nimeni nu poate sa-l mai deschida.
¹⁵ Daca opreste apele pe loc, ele scad si pier; daca le da drumul, ele rastoarna lumea;
¹⁶ Taria si intelepciunea sunt la El. El este stapan si peste ratacit si peste cel ce-l face sa rataceasca.
¹⁷ El goneste pe sfetnici in picioarele goale si pe judecatori ii arunca prada nebuniei.
¹⁸ El destrama puterea imparatilor si pune cingatoare de franghie in jurul coapselor lor.
¹⁹ El goneste pe preoti in picioarele goale si da peste cap pe cei puternici.
²⁰ El taie vorba celor mesteri la cuvant si ia mintea celor batrani.
²¹ El face de ocara pe cei mari si slabeste incingatoarea celor voinici.
²² El scoate din intuneric lucrurile ascunse si aduce la lumina ceea ce era acoperit de umbra.
²³ El sporeste neamurile si apoi le pierde, El le lasa sa se intinda si apoi le stramtoreaza.
²⁴ El scoate din minti pe capeteniile popoarelor si ii lasa sa rataceasca in singuratati fara carari.
²⁵ Acolo ei orbecaiesc in intuneric, fara nici o lumina, caci Dumnezeu ii lasa sa se impleticeasca aidoma celui ce s-a imbatat.

CAPITOLUL 13
Iov cere ca Dumnezeu sa-i dea pe fata pacatele.

  ¹ De buna seama, ochiul meu a vazut toate acestea, urechea mea le-a auzit si le-a inteles.
  ² Ceea ce stiti voi, stiu si eu si nu sunt deloc mai prejos decat voi.
  ³ Dar eu vreau sa vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau sa-mi apar pricina inaintea lui Dumnezeu.
  ⁴ Caci voi sunteti niste nascocitori ai minciunii, sunteti cu totii niste doctori neputinciosi!
  ⁵ Ce bine ar fi fost daca ati fi tacut! Cata intelepciune ar fi fost din partea voastra!
  ⁶ Ascultati acum apararea mea si bagati de seama la rostirea buzelor mele.
  ⁷ Oare de dragul lui Dumnezeu spuneti voi lucruri strambe si spre apararea Lui croiti minciuni?
  ⁸ Voiti sa tineti cu El si sa fiti aparatorii Lui?
  ⁹ Si daca ar fi ca sa va cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreti sa-L inselati cum inselati un om?
¹⁰ Desigur El va va osandi daca in ascuns vreti sa fiti partinitori cu El.
¹¹ Maretia Lui oare nu va infricoseaza si groaza Lui nu va cadea oare peste voi?
¹² Rostirile voastre au taria cenusei. Raspunsurile voastre se prefac in noroi.
¹³ Inchideti gura in fata mea si eu voi vorbi, orice ar fi sa se intample.
¹⁴ Drept aceea imi voi lua in dinti carnea mea si viata mea o pun in mana mea.
¹⁵ Daca o fi sa ma ucida, nu voi tremura, dar voi descurca in fata Sa firele pricinei mele,
¹⁶ Si chiar aceasta imi va fi mie izbanda, fiindca un nelegiuit nu se infatiseaza inaintea Lui.
¹⁷ Ascultati cu luare-aminte cuvintele mele si ceea ce va voi spune sa va ramana in urechi.
¹⁸ Iata am pus la cale o judecata, si stiu ca eu sunt cel ce am dreptate.
¹⁹ Are cineva ceva de spus impotriva mea? Atunci voi amuti degraba si voi astepta moartea.
²⁰ Numai scuteste-ma de doua lucruri, si nu ma voi ascunde de fata Ta.
²¹ Departeaza mana Ta de deasupra-mi si nu ma mai tulbura cu groaza Ta.
²² Apoi cheama-ma si eu iti voi raspunde, sau lasa-ma sa vorbesc eu si Tu sa-mi dai raspuns.
²³ Cate greseli si cate pacate am facut? Da-mi pe fata calcarea mea de lege si pacatul meu.
²⁴ De ce ascunzi fata Ta si ma iei drept un dusman al Tau?
²⁵ Vrei oare, sa inspaimanti o frunza pe care o bate vantul? Vrei sa Te indarjesti impotriva unui pai uscat?
²⁶ De ce sa scrii impotriva mea aceste hotarari amare? De ce sa-mi scoti ochii cu greselile tineretii?
²⁷ De ce sa-mi vari picioarele in butuci si sa pandesti toti pasii mei si toate urmele mele?
²⁸ Cand Tu stii ca trupul meu se nimiceste ca un putregai si ca o haina mancata de molii!

CAPITOLUL 14
Nimicnicia vietii omenesti.

  ¹ Omul nascut din femeie are putine zile de trait, dar se satura de necazuri.
  ² Ca si floarea, el creste si se vestejeste si ca umbra el fuge si e fara durata.
  ³ Si asupra lui privesti si pe mine Tu ma silesti sa vin la judecata cu Tine.
  ⁴ Cine ar putea sa scoata ceva curat din ceea ce este necurat? Nimeni!
  ⁵ Deoarece zilele lui sunt masurate si stii socoteala lunilor lui si i-ai pus un hotar peste care nu va trece.
  ⁶ Intoarce-ti privirea de la el, ca sa aiba putin ragaz, sa se poata bucura ca simbriasul la sfarsitul zilei (de munca).
  ⁷ Un copac, de pilda, tot are nadejde, caci daca-l tai, el creste din nou si vlastarii nu-i vor lipsi.
  ⁸ Daca radacina lui imbatraneste in pamant si daca trunchiul lui putrezeste,
  ⁹ Cand da de apa inverzeste din nou si se acopera cu ramuri ca si cum ar fi atunci sadit.
¹⁰ Dar omul cand moare ramane nimicit; cand omul isi da sufletul, unde mai este el?
¹¹ Apele marilor pot sa dispara, fluviile pot sa scada si sa sece.
¹² La fel si omul se culca si nu se mai scoala; si cat vor sta cerurile, el nu se mai desteapta si nu se mai trezeste din somnul lui.
¹³ O, de m-ai ascunde in imparatia mortilor, ca sa ma tii acolo pana cand va trece mania Ta, si de mi-ai soroci o vreme, cand iarasi sa-ti aduci aminte de mine!
¹⁴ Daca omul a murit o data, fi-va el iarasi viu? Toate zilele robiei mele as astepta pana ce vor veni sa ma schimbe.
¹⁵ Atunci Tu ma vei chema si eu Iti voi raspunde; Tu vei cere inapoi lucrul mainilor Tale.
¹⁶ Pe cand astazi Tu numeri pasii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la pacatul meu.
¹⁷ Nelegiuirea mea ar fi pecetluita ca intr-un sac si greseala mea ai spala-o si ai face-o alba.
¹⁸ Si precum muntele se darama si se preface in nisip si precum stanca e rostogolita din locul ei,
¹⁹ Si precum apele mananca pietrele si valurile lor acopera pamantul, tot asa Tu sfarami nadejdea omului.
²⁰ Tu Te ridici urias impotriva lui, si el se nimiceste; Tu schimbi infatisarea lui si-l trimiti de la Tine.
²¹ Daca feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai stie; daca au ajuns de rasul lumii, el nu-i mai vede.
²² Carnea lui e in intristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale".

CAPITOLUL 15
Elifaz vrea sa faca pe Iov fatarnic.

  ¹ Atunci Elifaz, din Teman, a raspuns si a zis:
  ² "Este oare cinstit pentru intelept sa raspunda cu cuvinte usuratice si sa-si umple pieptul cu suflarea vantului de rasarit?
  ³ I se cuvine lui sa judece cu vorbe seci si prin cuvantari care n-au nici o noima?
  ⁴ Tu mergi atat de departe, incat desfiintezi cucernicia si nesocotesti rugaciunea inaintea lui Dumnezeu.
  ⁵ Nelegiuirea ta insufla gura ta si tu imprumuti vorbirea ta de la cei vicleni.
  ⁶ Chiar gura ta te osandeste si nu eu, chiar buzele tale sunt martore impotriva ta.
  ⁷ Nu cumva esti tu cel dintai om care s-a nascut? Venit-ai tu pe lume mai inainte decat muntii?
  ⁸ Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu si te-ai facut tu stapan pe toata intelepciunea?
  ⁹ Ce stii tu pe care sa nu-l stim si noi? Ce pricepi tu si noi nu pricepem?
¹⁰ Printre noi se afla oameni vechi de zile, batrani mai in varsta decat tatal tau.
¹¹ Ti se pare putin lucru mangaierile in numele lui Dumnezeu si cuvintele spuse cu blandete?
¹² De ce te lasi tarat de inima ta si de ce privesti asa trufas cu ochii tai?
¹³ De ce intorci spre Dumnezeu mania ta si dai drumul din gura ta la astfel de cuvantari?
¹⁴ Ce este omul ca sa se creada curat, si cel nascut din femeie, ca sa se creada neprihanit?
¹⁵ Daca Dumnezeu nu are incredere in sfintii Sai si daca cerurile nu sunt destul de curate inaintea ochilor Sai,
¹⁶ Cu atat mai putin o faptura uracioasa si stricata cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
¹⁷ Vreau sa-ti dau o invatatura, asculta-ma; si ceea ce am vazut vreau sa-ti aduc la cunostinta;
¹⁸ Ceea ce inteleptii au vestit fara sa ascunda nimic, precum au auzit de la parintii lor,
¹⁹ Atunci cand tara le-a fost data numai lor si nici un strain nu se asezase inca printre ei.
²⁰ Nelegiuitul se chinuieste in toate zilele vietii sale si de-a lungul anilor haraziti celui tiran.
²¹ Glasuri ingrozitoare fac larma in urechile lui; in mijlocul pacii, i se pare ca un ucigas se napusteste asupra lui.
²² El nu mai nadajduieste sa mai iasa din intuneric si isi simte capul mereu sub sabie.
²³ Se si vede aruncat de mancare vulturilor, fiindca stie ca prapadul lui este fara intarziere.
²⁴ Ziua intunericul il inspaimanta. Zbuciumul si tulburarea il strang la mijloc si se arunca asupra-i gata de impresurare,
²⁵ Fiindca a indraznit sa-si indrepte mana impotriva lui Dumnezeu si sa faca pe viteazul fata de Cel Atotputernic;
²⁶ Fiindca a indraznit sa navaleasca impotriva Lui cu gatul intins si la adapostul scuturilor sale groase si rotunde.
²⁷ Chipul lui i se ascundea in grasime si osanza statea grea pe coapsele lui,
²⁸ Si salasluia in cetati pustiite, in case in care nu mai statea nimeni, fiindca amenintau sa se prabuseasca.
²⁹ Nu va aduna bogatie si ce are nu va tine mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pamant.
³⁰ Nu va mai putea sa iasa din intuneric. Focul va mistui ramurile sale si vijelia va matura florile lui;
³¹ Sa nu se creada in minciuna, fiindca stim ca e desertaciune.
³² Vrejul sau se va ofili mai inainte de vreme si mladita sa nu va da muguri verzi.
³³ Ca vita manata, va lasa sa cada rodul sau si la fel ca maslinul va imprastia florile sale.
³⁴ Fiindca ceata celui rau la inima va fi lasata stearpa si focul mistuie corturile cu bogatii de jaf.
³⁵ Ei zamislesc rautatea si nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pantecele lor dospeste inselaciunea".

CAPITOLUL 16
Iov dovedeste nevinovatia sa.

  ¹ Atunci Iov a raspuns si a grait:
  ² "Am auzit mereu astfel de lucruri; sunteti toti niste jalnici mangaietori.
  ³ Cand se vor sfarsi aceste vorbe goale si ce te chinuieste ca sa raspunzi?
  ⁴ Si eu as vorbi asa ca voi, daca sufletul vostru ar fi in locul sufletului meu; as putea sa spun multe cuvinte impotriva voastra si sa dau din cap in privinta voastra.
  ⁵ V-as mangaia numai cu gura si cu miscarea buzelor mele v-as aduce usurare.
  ⁶ Dar, daca vorbesc, durerea mea nu se linisteste si daca tac din gura, durerea mea nu se departeaza de la mine.
  ⁷ In ceasul de fata, Dumnezeu mi-a luat toata vlaga; toata ticalosia mea ma impresoara, Doamne!
  ⁸ M-ai acoperit cu zbarcituri, care toate marturisesc impotriva mea; neputinta mea ea insasi ma da de gol si barfitorul sta impotriva mea.
  ⁹ El ma sfasie in furia Lui si se poarta cu mine dusmanos, scrasneste din dinti impotriva mea; dusmanul meu arunca asupra-mi sagetile ochilor sai;
¹⁰ Deschis-au gura lor impotriva mea, in batjocura m-au lovit peste obraji. Toti gramada se inghesuie impotriva mea.
¹¹ Dumnezeu ma da pe mana unui pagan. El ma arunca prada celor rai.
¹² Mi-era destul de bine, dar El m-a sfaramat. M-a luat de ceafa si m-a facut praf si a aruncat asupra-mi toate sagetile Sale;
¹³ In jurul meu se invartesc sagetile Sale; El imi strapunge rarunchii fara mila; El varsa pe pamant fierea mea.
¹⁴ El ma darama bucata cu bucata si navaleste asupra mea ca un razboinic.
¹⁵ Am cusut un sac pe trupul meu si am varat in tarana capul meu.
¹⁶ Chipul meu s-a inrosit de planset si umbra mortii s-a salasluit in pleoapele mele;
¹⁷ Si cu toate acestea, in mainile mele nu este nici o silnicie si rugaciunea mea este curata!
¹⁸ Pamantule, nu ascunde sangele meu si sa nu fie nici un loc nestrabatut de bocetele mele.
¹⁹ Iar acum martorul meu este in ceruri si cel ce da pentru mine buna marturie este sus in locurile inalte.
²⁰ Prietenii mei isi bat joc de mine, dar ochiul meu varsa lacrimi inaintea lui Dumnezeu.
²¹ O, de-ar fi ingaduit omului sa stea de vorba cu Dumnezeu, cum sta de vorba un am "u prietenul sau!
²² Caci acesti putini ani se vor scurge si voi apuca pe un drum de pe care nu ma voi mai intoarce.

CAPITOLUL 17
Iov povesteste mai departe necazurile lui.

  ¹ Sufletul meu e darapanat, zilele mele se sting, mormantul ma asteapta.
  ² Sunt impresurat de batjocoritori si ochii mei trebuie sa priveasca spre ocarile lor.
  ³ Da-mi acum chezasia Ta langa Tine, altfel cine ar vrea sa raspunda pentru mine?
  ⁴ Pentru ca Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica.
  ⁵ Sunt unii care fac ospat cu prietenii, atunci cand acasa ochii copiilor se sting de foame.
  ⁶ Am ajuns de poveste intre oameni; sunt acela pe care-l scuipi in fata.
  ⁷ Ochii mei s-au intunecat de suparare, madularele mele s-au subtiat ca umbra.
  ⁸ Oamenii cei drepti stau inmarmuriti si cel nevinovat se rascoala impotriva celui nelegiuit.
  ⁹ Cel ce este drept se tine insa de calea sa si cine este cu mainile curate e din ce in ce mai tare.
¹⁰ Cat despre voi ceilalti, voi toti dati inapoi si veniti aici, caci nu voi gasi printre voi nici un intelept.
¹¹ Zilele mele s-au scurs, socotintele mele s-au sfaramat si la fel dorintele inimii mele.
¹² Din noapte ei vor sa faca zi si spun ca lumina este mai aproape decat intunericul.
¹³ Mai pot sa nadajduiesc? Imparatia mortii este casa mea, culcusul meu l-am intins in inima intunericului.
¹⁴ Am zis mormantului: Tu esti tatal meu; am zis viermilor: voi sunteti mama si surorile mele!
¹⁵ Atunci unde mai este nadejdea mea si cine a vazut pe undeva norocul meu?
¹⁶ El s-a rostogolit pana in fundul iadului si impreuna cu mine se va cufunda in tarana".

CAPITOLUL 18
Bildad socoteste pe Iov intre cei fara de lege.

  ¹ Atunci Bildad din Suah a inceput sa vorbeasca si a zis:
  ² "Cand vei ajunge odata la capatul unor astfel de vorbe? Vino-ti in fire si apoi vom vorbi.
  ³ Pentru ce suntem socotiti ca niste dobitoace? De ce sa trecem in ochii tai drept vite cornute?
  ⁴ Nu cumva pentru tine care te sfasii in mania ta, o sa ajunga pamantul sa se pustiiasca si stancile sa se mute din locul lor?
  ⁵ Fireste, lumina nelegiuitului se stinge si flacara focului lui nu mai straluceste.
  ⁶ Lumina se intuneca in cortul lui si candela de deasupra lui se ispraveste.
  ⁷ Pasii lui, altadata vanjosi, se ingusteaza si propriul lui sfat acum il poticneste.
  ⁸ El da cu picioarele in lat si se plimba in reteaua de sfori.
  ⁹ Capcana l-a prins de calcai si latul s-a incolacit pe el.
¹⁰ Cursa care trebuia sa-l prinda este ascunsa in pamant si prinzatoarea sta in poteca lui;
¹¹ Spaimele dau peste el din toate partile si se tin de el pas cu pas.
¹² Langa bunatatile lui el moare de foame si nenorocirea lui sta gata langa el.
¹³ Boala musca din trupul lui. Primul nascut al mortii roade madularele lui.
¹⁴ Din cortul unde statea la adapost este scos afara si tarat inaintea groaznicului imparat.
¹⁵ Nimeni din ai lui nu mai salasluieste in cortul lui, care nu mai este al lui. Pe locuinta lui ploua cu pucioasa.
¹⁶ Radacinile lui se usuca in pamant, iar ramurile lui se vestejesc in aer.
¹⁷ Pomenirea lui se sterge de pe pamant si in toata lumea numele i-a pierit.
¹⁸ De la lumina i-au dat branci in intuneric si de pretutindeni e scos afara.
¹⁹ Nu lasa nici urmasi, nici samanta in poporul sau si nimeni nu mai traieste dupa el prin locurile prin care a locuit.
²⁰ Cei din apus s-au mirat foarte de soarta lui si cei din rasarit au simtit fiori in ei.
²¹ Aceasta ramane din salasurile celui nelegiuit si iata locul celui ce n-a cunoscut pe Dumnezeu".

CAPITOLUL 19
Iov in necazurile lui se mangaie cu nadejdea invierii.

  ¹ Atunci Iov a inceput sa vorbeasca si a zis:
  ² "Cata vreme veti intrista voi sufletul meu si ma veti zdrobi cu cuvantarile voastre?
  ³ Iata a zecea oara de cand ma batjocoriti. Nu va este rusine ca va purtati asa?
  ⁴ Chiar daca ar fi adevarat ca am pacatuit, greseala mea este pe capul meu.
  ⁵ Iar daca voi va faceti tari si mari impotriva mea si-mi scoateti ochii cu ticalosia mea,
  ⁶ Sa stii ca Dumnezeu este Cel ce ma urmareste si ca El m-a invaluit cu latul Sau.
  ⁷ Daca strig de multa-apasare, nu primesc nici un raspuns; tip in gura mare, dar nimeni nu-mi face dreptate.
  ⁸ El a astupat calea mea, ca sa nu mai trec pe ea, si a acoperit cu bezna toate drumurile mele.
  ⁹ M-a dezbracat de marirea mea si mi-a smuls cununa de pe cap.
¹⁰ M-a daramat de jur imprejur si sunt in ceasul mortii si nadejdea mea a scos-o din radacina ca pe un copac.
¹¹ Aprins-a impotriva mea mania Sa si m-a luat drept dusmanul Sau.
¹² Hoardele Sale sosesc gramada, isi fac drum pana la mine si pun tabara de jur imprejurul cortului meu.
¹³ A departat pe fratii mei de langa mine si cunoscutii mei isi intorc fata cand ma vad.
¹⁴ Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
¹⁵ Cei ce locuiau impreuna cu mine si slujnicele mele se uita la mine ca la un strain; sunt in ochii lor ca unul venit din alta tara.
¹⁶ Chem pe sluga mea si nu-mi raspunde, macar ca o rog cu gura mea.
¹⁷ Suflarea mea a ajuns nesuferita pentru femeia mea si am ajuns sa miros greu pentru fiii cei nascuti din coapsele mele.
¹⁸ Pana si copiii imi arata dispret; cand ma scol, vorbesc pe seama mea.
¹⁹ Toti sfetnicii mei cei mai de aproape ma urgisesc si aceia pe care ii iubeam s-au intors impotriva mea.
²⁰ Oasele mele ies afara din piele si nu mi-au mai ramas tefere decat gingiile.
²¹ Mila fie-va de mine, aveti mila de mine, o, voi, prietenii mei, caci mana lui Dumnezeu m-a lovit!
²² De ce ma prigoniti cu urgia lui Dumnezeu si nu va mai saturati de carnea mea?
²³ Cit as vrea ca vorbele mele sa fie scrise, cat as vrea sa fie sapate pe arama.
²⁴ Sa fie sapate pe veci, cu un condei de fier si de plumb, intr-o stanca!
²⁵ Dar eu stiu ca Rascumparatorul meu este viu ti ca El, in ziua cea de pe urma, va ridica iar din pulbere aceasta piele a mea ce se destrama.
²⁶ Si afara din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
²⁷ Pe El Il voi vedea si ochii mei Il vor privi, nu ai altuia. Si de dorul acesta maruntaiele mele tanjesc in mine.
²⁸ Iar daca ziceti: Cum il vom urmari si ce pricina de proces vom gasi noi in el?
²⁹ Temeti-va de sabie, pentru voi insiva, cand mania va izbucni impotriva greselii voastre. Si atunci veti invata ca este o judecata!"

CAPITOLUL 20
Cuvantul lui Tofar; fericirea necredinciosilor este nestatornica.

  ¹ Si Tofar din Naamah a inceput sa vorbeasca si a zis:
  ² "Cugetul meu ma impinge sa vorbesc, din pricina framantarii pe care o simt in mine.
  ³ Am auzit o invatatura care ma scoate din sarite si atunci o pornire vijelioasa, din duhul meu, ma face sa raspund.
  ⁴ Nu stii tu oare ca de mult de tot, din zilele cand omul a fost asezat pe pamant,
  ⁵ Desfatarea celor fara de lege tine foarte putin si bucuria fatarnicului nu sta decat o clipa?
  ⁶ Chiar daca statura lui s-ar inalta pana la ceruri si cu capul s-ar atinge de nori,
  ⁷ El totusi va pieri ca o naluca, pe vecie, si cei ce il vedeau vor intreba: Ce s-a facut?
  ⁸ Zboara ca un vis si nu mai dai de el, e maturat ca o vedenie de noapte.
  ⁹ Ochiul, care il privea, nu-l mai vede si locul unde se gasea, nu-l mai zareste.
¹⁰ Feciorii lui vor trebui sa cerseasca mila celor saraci si mainile lui vor da inapoi ce a luat cu forta.
¹¹ Oasele lui sunt inca pline de vlaga tineretii, dar ea se va culca cu el in pulbere;
¹² Daca rautatea este dulce in gura lui, el o ascunde sub limba lui.
¹³ Daca o tine in gura si nu o scuipa, daca o mesteca in cerul gurii,
¹⁴ Totusi hrana lui in maruntaiele lui se strica si se face in intestinele lui venin de naparca.
¹⁵ Averea, pe care a inghitit-o, acum o varsa; Dumnezeu i-o da afara din pantece.
¹⁶ Venin de sarpe otravitor sugea. Limba de naparca il omoara!
¹⁷ El nu va mai vedea paraiele de proaspat untdelemn, valurile de miere si de smantana.
¹⁸ Da indarat ce-a castigat si nu se mai foloseste de castig si de roadele negustoriei sale nu se mai bucura.
¹⁹ Pentru ca a asuprit fara mila pe saraci si a furat o casa, in loc sa o zideasca.
²⁰ El nu va cunoaste pacea launtrica si el nu va scapa nimic din toate cate pretuieste.
²¹ Nimic nu scapa de lacomia lui, de aceea inflorirea lui nu va tine deloc.
²² Cand bogatia lui va fi la culme, tulburarea il va apuca deodata si toate loviturile nenorocirii vor cadea in capul lui.
²³ Cand va fi gata sa-si sature pantecele, Dumnezeu va dezlantui asupra-i urgia maniei Sale si va ploua cu sageti peste el.
²⁴ Daca va scapa de platosa de fier, il va strapunge arcul de arama.
²⁵ O sageata ii iese din spate, o alta i s-a infipt in ficati si spaimele mortii il sfarsesc.
²⁶ Toata neagra pieire ameninta comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins il mistuie pe oricine va mai ramane din cortul lui.
²⁷ Cerurile vor dezveli faradelegea lui si pamantul i se va ridica impotriva.
²⁸ Napraznica revarsare de ape va matura casa lui si apele vor curge in ziua dumnezeiestii manii.
²⁹ Aceasta este partea harazita de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este mostenirea pe care el o primeste de la Domnul".

CAPITOLUL 21
Iov raspunde lui Tofar despre fericirea si pedeapsa necredinciosilor.

  ¹ Atunci Iov a vorbit inca o data si a zis:
  ² "Ascultati cu luare-aminte cuvantul meu si aici sa se opreasca mangaierile voastre.
  ³ Ingaduiti-mi sa vorbesc si eu, si dupa ce voi vorbi, atunci poti sa-ti bati joc.
  ⁴ Oare plangerea mea se inalta impotriva unui om? Si atunci rabdarea mea cum n-o sa fie pe sfarsite?
  ⁵ Uitati-va la mine si mirati-va foarte si puneti mana la gura.
  ⁶ Caci, cand ma gandesc, ma apuca groaza si toata carnea de pe mine tremura.
  ⁷ Pentru ce ticalosii au viata, ajung la adanci batranete si sporesc in putere?
  ⁸ Urmasii lor se ridica voinici in fata lor si odraslele lor dainuiesc sub ochii lor.
  ⁹ Casele lor stau nevatamate, fara teama si varga lui Dumnezeu nu sta deasupra lor.
¹⁰ Taurii sunt plini de vlaga si prasitori, juncanele lor fata si nu leapada.
¹¹ Copiii lor zburda ca oile si odraslele lor dantuiesc imprejur.
¹² Ei canta din toba si din harfa si se desfata la sunetele flautului.
¹³ Isi ispravesc zilele in fericire si coboara cu pace in imparatia mortii.
¹⁴ Si tocmai ei ziceau lui Dumnezeu: "In laturi de la noi! Nu vrem deloc sa cunoastem caile Tale!
¹⁵ Cine este Cel Atotputernic ca sa-I slujim Lui si ce folos vom avea sa-I inaltam rugaciuni?"
¹⁶ N-ai zice, oare, ca fericirea lor e in mana lor? Sfatul celor rai nu este totdeauna departe de Dumnezeu?
¹⁷ De cate ori se stinge candela nelegiuitilor si nenorocirea da navala peste ei? De cate ori Dumnezeu nimiceste cu mania Sa pe cei raufacatori,
¹⁸ Ca sa fie ei ca paiul in bataia vantului si ca pleava pe care o rasuceste vartejul?
¹⁹ Dumnezeu, vei zice, pastreaza pentru copiii lui rasplata faradelegii lui. Dar sa-l pedepseasca pe el insusi, ca sa se invete.
²⁰ Sa-si vada cu ochii nenorocirea si sa se adape din mania Celui Atotputernic!
²¹ Fiindca ce-i mai pasa de casa lui, dupa moartea lui, cand numarul lunilor lui a fost retezat?
²² Dar nu cumva Ii vom da noi invatatura lui Dumnezeu, Lui care sta si judeca pe cei de sus?
²³ Unul moare, in plinatatea puterii sale, cand este inconjurat de fericire si de pace,
²⁴ Cand galetile ii sunt pline de lapte si oasele pe care le suge, pline cu maduva.
²⁵ Altul moare, cu sufletul coplesit de amaraciune, fara sa fi gustat vreo fericire.
²⁶ Si unul si altul se culca in tarana si viermii ii cotropesc.
²⁷ Stiu prea bine gandurile voastre si socotintele pe care vi le fauriti in privinta mea.
²⁸ Voi ziceti in mintea voastra: Unde este casa asupritorului si unde este cortul in care locuiau nelegiuitii?
²⁹ N-ati intrebat oare pe cei ce trec pe drum si n-ati recunoscut dreptatea spuselor lor?
³⁰ Anume cum ca in ziua nenorocirii cel rau este crutat si ca in ceasul maniei el scapa?
³¹ Cine il mustra in fata pentru purtarea lui si cine-i intoarce cu aceeasi masura faptele pe care le-a facut?
³² Iar cand este dus la locul de odihna, din stalpul de la capatai el parca sta de straja.
³³ Bulgarii pamantului ii sunt usori; in convoi pe urma lui inainteaza toata lumea, si inaintea lui o multime nenumarata.
³⁴ Atunci ce sunt desartele mangaieri pe care mi le dati? Din toate cuvintele voastre nu ramane decat inselaciune".

CAPITOLUL 22
Elifaz se indoieste iarasi de evlavia lui Iov.

  ¹ Elifaz din Teman a raspuns atunci si a zis:
  ² "Poate omul sa fie de vreun folos lui Dumnezeu? Nu, fiindca inteleptul isi este de folos lui insusi.
  ³ Ce are Cel Atotputernic daca tu esti fara prihana? Si care este castigul Lui, daca drumurile tale sunt fara vina?
  ⁴ Oare El te pedepseste pentru cucernicia ta si pentru ea intra cu tine in judecata?
  ⁵ Nu, dimpotriva, fiindca rautatea ta este mare si faradelegile tale sunt fara hotar!
  ⁶ Caci tu fara dreptate luai zaloage de la fratii tai si smulgeai vesmantul de pe oameni si-i lasai goi.
  ⁷ Tu nu dadeai sa bea celui insetat si nu dadeai sa manance celui flamand;
  ⁸ Cel cu pumnul tare cotropeste pamantul si cel cu trecere il ia, in stapanire.
  ⁹ Goneai de la pragul tau pe vaduve cu mainile goale si bratele celor orfani tu le sfaramai.
¹⁰ Acesta este cuvantul pentru care laturi te inconjoara si spaimele te-au apucat dintr-o data.
¹¹ Lumina s-a stins pentru tine si nu mai vezi si o apa revarsata te-a dat la fund.
¹² Dumnezeu nu este El oare mai presus de ceruri? Priveste in sus spre stele cat de sus sunt ele!
¹³ Tu ai zis: Ce stie Dumnezeu! Judeca El oare prin umbra?
¹⁴ Norii sunt ca o perdea in fata Lui si El nu poate sa vada; El se plimba numai de jur imprejurul cerurilor.
¹⁵ Voiesti tu sa urmezi pe stravechea cale pe care au batatorit-o oamenii cei fara de lege?
¹⁶ Cei ce au fost maturati inainte de vreme, cand un fluviu s-a rostogolit peste temeliile lor,
¹⁷ Si ei ziceau lui Dumnezeu: "In laturi de la noi! Si ce poate sa ne faca Cel Atotputernic?"
¹⁸ Dar tocmai El umpluse casele lor de bunatati, insa sfatul celor rai ramanea departe de Dumnezeu.
¹⁹ Cei drepti se uita si se bucura, iar cel nevinovat rade de ei.
²⁰ Iata, avutia lor a nimicit-o si focul a mistuit toata stransura lor!
²¹ Impaca-te cu Dumnezeu si cazi la pace. Atunci bine va fi de tine.
²² Primeste, te rog, invatatura din gura Lui si pune la inima cuvintele Lui;
²³ Daca te intorci la Cel puternic si te smeresti, daca departezi nedreptatea de cortul tau,
²⁴ Atunci aurul tau il vei pretui drept tarana si comorile Ofirului drept pietricele,
²⁵ Pentru ca Cel Atotputernic va fi pentru tine sloi de aur si gramezi de argint.
²⁶ Atunci tu te vei desfata intru Cel Atotputernic si ridica-vei fata ta catre Dumnezeu.
²⁷ Tu vei chema numele Lui si El te va auzi si tu vei implini juruintele tale.
²⁸ Cand te vei hotari sa faci un lucru, lucrul il vei izbuti si lumina va straluci pe toate drumurile tale,
²⁹ Fiindca Dumnezeu smereste pe mandri si mandria, si mantuieste pe acela care-si pleaca ochii in pamant.
³⁰ El izbaveste pe cel nevinovat si tu la fel vei scapa, cand mainile tale vor fi curate".

CAPITOLUL 23
Iov marturiseste curatenia cugetului sau, lasandu-se la judecata Domnului.

  ¹ Dar Iov iarasi a vorbit si a zis:
  ² "Si de data aceasta plangerea mea este luata tot ca razvratire si totusi mana mea de-abia inabuse suspinele mele.
  ³ O, daca as sti unde sa-L gasesc! Daca as putea sa ajung la palatul Lui!
  ⁴ Atunci as dezvalui inaintea Lui pricina mea si as umple gura mea cu invinuiri.
  ⁵ As sti atunci cuvintele cu care mi-ar raspunde si as intelege rostul spuselor Lui.
  ⁶ Si-ar dezlantui El oare toata puterea in cearta Lui cu mine? Nu, El ar sta si m-ar asculta.
  ⁷ El ar lua aminte la omul drept care vorbeste in fala Lui si astfel as fi iertat pe vecie de Judecatorul meu.
  ⁸ Caci iata, daca o iau spre rasarit, El nu este acolo; daca o iau spre apus, nu-L zaresc!
  ⁹ L-am cautat spre miazanoapte si n-am dat de El, m-am intors catre miazazi si nici aici nu L-am vazut!
¹⁰ Dar El cunoaste si umbletul meu si starea mea pe loc si daca ar fi sa ma treaca prin cuptor de foc, voi iesi din cuptor curat ca aurul.
¹¹ M-am tinut cu pasul meu dupa pasul Lui, am pazit calea Lui si nu m-am abatut din ea.
¹² De la porunca buzelor Sale nu m-am departat, la sanul meu am tinut ascunse cuvintele gurii Sale.
¹³ Dar hotararea Lui este luata si cine-L va impiedica? Caci ceea ce sufletul Sau a poftit, aceea va si face.
¹⁴ Fiindca El aduce la indeplinire hotararea Sa si alte foarte multe lucruri la fel, care sunt in gandul Sau.
¹⁵ Iata pentru ce sunt inspaimantat in fata Lui. Ma gandesc si mi-e teama de El.
¹⁶ Dumnezeu a slabit inima mea si Cel Atotputernic m-a ingrozit.
¹⁷ Si n-am tacut din pricina intunericului si din pricina noptii care a invaluit fata mea.

CAPITOLUL 24
Despre randuiala lui Dumnezeu cea tainica, dar dreapta; pentru nefericirea celor drepti si fericirea celor pacatosi.

  ¹ De ce, pentru Cel Atotputernic, vremurile rasplatirilor sunt ascunse si cei ce-L cunosc n-au vazut zilele Sale de judecator?
  ² Viclenii muta hotarele tarinilor, fura turma de oi cu cioban cu tot.
  ³ Duc la ei acasa asinul copiilor orfani si iau zalog boul vaduvei.
  ⁴ Dau la o parte de pe cale pe cei saraci din tara, iar pe toti nenorocitii din tara ii silesc sa se ascunda.
  ⁵ Acestia la fel cu asinii salbatici din pustie ies pe furis sa-si caute de mancare si, dupa ce lucreaza pana seara, tot n-au paine pentru copii.
  ⁶ Ei secera noaptea pe camp, ei culeg via nelegiuitului;
  ⁷ Petrec noaptea goi, fiindca n-au cu ce sa se inveleasca, pentru ca n-au vesmant sa se apere de frig.
  ⁸ Ploaia repede din munti ii uda pana la piele si in loc de adapost strang in brate stancile.
  ⁹ Cei dintai smulg pe orfan de la tata si iau zalog haina saracului.
¹⁰ Si saracii umbla goi, fara imbracaminte si, istoviti de foame, duc in spinare snopii.
¹¹ La teascul bogatului, ei storc untdelemnul, ei calca jghiaburile cu struguri si tanjesc de sete.
¹² In cetate, muribunzii se vaita si sufletul celor raniti cere ajutor; dar Dumnezeu n-aude rugaciunea lor!
¹³ Mai sunt razvratiti impotriva zilei, care nu cunosc cararile ei si nu raman in potecile ei.
¹⁴ Ucigasul se scoala dis-de-dimineata, ucide pe cel sarac si nevoias si jefuieste.
¹⁵ Ochii celui desfranat pandesc amurgul zilei si el isi zice: Nu ma vede nici tipenie de om, si isi pune o mahrama pe fata.
¹⁶ Talharul, acoperit de intuneric, sparge casele si intra in ele, caci el le-a pus semn de cu ziua,
¹⁷ Iar cand vine dimineata, parca ar fi pentru ei umbra mortii. Cand zorii stralucesc, toate spaimele mortii dau peste ei.
¹⁸ Nelegiuitul pluteste usor ca pe fata apelor, dar pe pamant partea lui este plina de blestem si fericirea nu va calca niciodata via lui.
¹⁹ Precum seceta si arsita sorb apele zapezilor topite, tot astfel soarbe locuinta mortilor pe pacatosi.
²⁰ Pantecele mamei lor l-au uitat, viermii se desfateaza din el, nimeni nu-l mai tine minte si astfel nelegiuirea lor s-a frant ca un copac.
²¹ Ei chinuiau pe femeia stearpa si fara de copii, ei s-au purtat aprig cu femeia vaduva.
²² Dar Cel ce, prin puterea Lui, struneste pe cei puternici, se ridica razbunator si toii acestia nu se mai tin stapani pe viata lor.
²³ El ii lasa sa se sprijine cu buna incredintare, dar ochii Lui erau asupra cailor lor.
²⁴ Se ridicasera, dar acum nu mai sunt, s-au asternut ca nalba, cand o cosesti si ca spicul ierbii s-au vestejit.
²⁵ Daca ziceti ca nu este asa, cine imi va dovedi ca am mintit si cine va spulbera cuvantul meu?"

CAPITOLUL 25
Inaintea lui Dumnezeu toti oamenii sunt pacatosi.

  ¹ Atunci Bildad din Suah a inceput sa vorbeasca si a zis:
  ² "A Lui este stapanirea, a Lui este puterea infricosatoare! Si El salasluieste pacea in locurile preainalte.
  ³ Cine poate sa numere ostile Sale? Si peste cine nu se ridica paza Lui?
  ⁴ Cum ar putea un om sa fie fara de prihana inaintea lui Dumnezeu, sau cum ar putea sa fie curat cel ce se naste din femeie?
  ⁵ Iata nici luna nu straluceste destul in ochii Lui si nici stelele nu sunt de tot curate, pentru El!
  ⁶ Cu cat mai putin omul, care nu este decat putreziciune, cu atat mai putin nascutul din om, care nu este decat un vierme!"

CAPITOLUL 26
Iov lauda puterea lui Dumnezeu mai presus decat Bildad.

  ¹ Atunci Iov a raspuns si a zis:
  ² "In ce chip ajuti tu pe cel ce este fara de putere si sprijini bratul care a slabit?
  ³ Cum stii tu sa sfatuiesti pe cel lipsit de intelepciune si ce belsug de stiinta ai dat pe fata?
  ⁴ Catre cine ai indreptat tu cuvintele tale si al cui duh graia prin gura ta?
  ⁵ Inaintea lui Dumnezeu, umbrele raposatilor tremura sub pamant, iar apele si vietatile din ape se inspaimanta.
  ⁶ Imparatia mortilor este goala inaintea Lui si adancul este fara acoperis.
  ⁷ El intinde miazanoaptea peste genune; El spanzura pamantul pe nimic.
  ⁸ El inchide apele in norii Sai si norii nu se rup sub greutatea apelor.
  ⁹ El acopera fata lunii pline, desfasurand asupra ei norii Sai.
¹⁰ El a tras un cerc pe suprafata apelor, pana la hotarul dintre lumina si intuneric.
¹¹ Stalpii cerului se clatina si se inspaimanta la mustrarea Lui.
¹² Cu puterea Lui El a despicat marea si cu intelepciunea Lui a sfaramat furia ei.
¹³ Suflarea Lui insenineaza cerurile si mana Lui strapunge sarpele fugar!
¹⁴ Si daca acestea sunt marginile din afara ale infaptuirilor Sale, cat de putin lucru este ceea ce strabate pana la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea sa-l inteleaga?"

CAPITOLUL 27
Iov, aparand nevinovatia sa, pune fata in fata pe cei cuviosi cu fatarnicii.

  ¹ Dar Iov a mers mai departe cu pildele lui si a zis:
  ² "Viu este Dumnezeu Care a dat la o parte dreptatea mea! Viu este Cel Atotputernic Care a impovarat sufletul meu!
  ³ Cata vreme duhul meu va fi intreg in mine si suflarea lui Dumnezeu in pieptul meu,
  ⁴ Buzele mele nu vor rosti nici un neadevar si limba mea nu va grai nici o minciuna!
  ⁵ Departe de mine gandul sa va dau dreptate! Pana cand o fi sa-mi dau duhul nu ma voi lepada de nevinovatia mea.
  ⁶ Tin cu tarie la dreptatea mea si nu voi lasa-o sa-mi scape; inima mea nu se rusineaza de zilele pe care le-am trait.
  ⁷ Dusmanul meu sa aiba partea nelegiuitului si cel ce este impotriva mea sa aiba partea celui ce lucreaza nedreptatea!
  ⁸ Care este nadejdea unui inrait, cand el se roaga si isi ridica sufletul catre Dumnezeu?
  ⁹ Aude oare Dumnezeu strigarea lui, cand da peste el vreo nenorocire?
¹⁰ Este oare Cel Atotputernic desfatarea lui? Cheama el in toata vremea numele lui Dumnezeu?
¹¹ Voiesc sa va invat caile lui Dumnezeu si ceea ce este in gandul Celui Atotputernic nu vreau sa va ascund.
¹² Si daca voi toti ati dovedit-o (ca si mine), atunci pentru ce vorbiti in zadar?
¹³ Iata partea pe care Dumnezeu o pastreaza celui rau si mostenirea pe care asupritorii vor primi-o de la Cel Atotputernic.
¹⁴ Daca fiii sai sunt numerosi, sunt pentru taisul sabiei si odraslele lui nu au atata paine cat sa se sature:
¹⁵ Cati mai scapa dintre ai lui vor muri de ciuma si vaduvele lor nu-i vor jeli.
¹⁶ Daca aduna bani multi ca nisipul si gramadeste vesminte multe ca noroiul,
¹⁷ Poate sa le gramadeasca, dar cu ele se va imbraca un om fara prihana si de toti banii lui va avea parte unul cu inima curata.
¹⁸ Casa pe care si-a zidit-o este casa unei molii si ca o coliba pe care si-o face un pandar.
¹⁹ Se culca bogat, dar nu se mai culca a doua oara; deschide ochii si nu mai este.
²⁰ Spaimele l-au ajuns ziua in amiaza mare; in puterea noptii, un vartej l-a smuls.
²¹ Vantul de la rasarit l-a spulberat si se duce; din locul de unde era il spulbera.
²² Dumnezeu il impovareaza fara mila si inaintea mainii care il pedepseste el cauta sa fuga.
²³ Oamenii bat din maini la privelistea aceasta si cu fluieraturi il alunga de peste tot.

CAPITOLUL 28
Izvorul intelepciunii.

  ¹ Argintul are zacamintele lui de obarsie si aurul are locul lui de unde-l scoti si-l lamuresti.
  ² Din pamant scoatem fierul si din stanca topita scoatem arama.
  ³ Omul a pus hotare intunericului si cerceteaza pana in cele mai departate adancuri, sfredelind piatra ascunsa in umbra si in bezna.
  ⁴ Un popor strain a sapat carari pe sub pamant, uitate de piciorul celor de deasupra si departe de oameni; scormonitorii se spanzura pe funii si se clatina incoace si in colo.
  ⁵ Si deasupra este pamantul din care iese painea, dar pe dedesubt este ravasit ca de foc.
  ⁶ Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur,
  ⁷ Carari pe care nu le-a cunoscut pasarea de prada si pe care ochiul vulturului nu si le-a insemnat.
  ⁸ Fiarele salbatice nu le-au calcat niciodata, niciodata leul nu s-a strecurat pe aici.
  ⁹ Dar omul a ajuns cu mana lui la aceste stanci de cremene si muntii i-a rasturnat din temelie.
¹⁰ El a sapat santuri in stanci si nimic de pret nu scapa privirii lui.
¹¹ El a rascolit izvoarele apelor si tot ce era in adancime a scos afara la lumina.
¹² Dar intelepciunea de unde izvoraste ea si care este locul de obarsie al priceperii?
¹³ Pamanteanul nu cunoaste calea catre ea, caci ea nu se gaseste pe meleagurile celor vii.
¹⁴ Adancul a grait: Ea nu se afla in sanul meu! Si marea a spus la fel: Ea nu este la mine!
¹⁵ Mintea cea inalta nu poate fi schimbata cu bulgari de aur si argintul nu-l cantaresti ca s-o platesti.
¹⁶ Ea nu poate sa fie pretuita nici cu aurul Ofirului, nici cu pretioasa cornalina, nici cu pietre de safir!
¹⁷ Cu ea alaturi nu pot sa stea nici aurul, nici cristalul si cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea.
¹⁸ Despre margean si despre diamant, nici sa mai pomenim, iar agonisirea intelepciunii intrece cu mult pe aceea a margaritarelor.
¹⁹ Topazele Etiopiei nu stau in cumpana cu ea si cu aurul cel mai curat nu vei plati-o niciodata!
²⁰ Si aceasta intelepciune de unde vine ea si care este salasul priceperii?
²¹ Ea a fost ascunsa de ochii oricarei fapturi vii; ea a fost tainuita si de pasarea cerului.
²² Adancul si moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
²³ Dumnezeu ii cunoaste drumul si numai El este Cel ce stie locuinta ei.
²⁴ Cand El privea pana la marginile pamantului si imbratisa cu ochii tot ce se afla sub ceruri,
²⁵ Ca sa dea vantului cumpana si sa chibzuiasca legea apelor,
²⁶ Cand El statornicea ploilor un fagas si o cale bubuitului tunetului,
²⁷ Atunci El a vazut intelepciunea s i a cantarit-o, atunci a pus-o in lumina si i-a masurat adancimea.
²⁸ Dupa aceea Dumnezeu a zis omului: Iata, frica de Dumnezeu, aceasta este intelepciunea, iar in departarea de cel rau sta priceperea".

CAPITOLUL 29
Iov aminteste fericirea sa.

  ¹ Apoi Iov a mers mai departe cu pildele sale si a zis:
  ² "O, daca as fi inca o data ca in lunile de mai inainte, ca in zilele cand Dumnezeu ma ocrotea,
  ³ Ca atunci cand El tinea stralucitoare deasupra capului meu candela Sa si, luminat de ea, eu strabateam prin intuneric!
  ⁴ De ce nu sunt inca o data ca in zilele toamnei mele, cand Dumnezeu tinea parte cortului meu,
  ⁵ Cand Cel Atotputernic era inca cu mine si imprejurul meu stateau feciorii mei,
  ⁶ Iar picioarele mele se scaldau in lapte si stanca aspra izvora pentru mine paraie de untdelemn?
  ⁷ Atunci cand ieseam la poarta de sus a cetatii si asezam in piata scaunul meu,
  ⁸ Tineretul, vazandu-ma, se ascundea cu sfiala, iar cei batrani se ridicau in picioare si ramaneau asa.
  ⁹ Fruntasii poporului isi opreau cuvantarile si isi puneau mana la gura.
¹⁰ Glasul capeteniilor scadea si limba lor se lipea de cerul gurii.
¹¹ Caci urechea care ma auzea ma fericea si ochiul care ma vedea imi dadea mare marturie.
¹² Fiindca scapam de pieire pe cel sarman care striga dupa ajutor si pe orfanul fara sprijin.
¹³ Binecuvantarile celui ce era gata sa piara veneau asupra-mi si umpleam de bucurie inima vaduvei.
¹⁴ Ma imbracam intru dreptate, ca intr-un vesmant si judecata mea cea dreapta era mantia mea si turbanul meu.
¹⁵ Eram ochii celui orb si piciorul celui schiop;
¹⁶ Eram tatal celor neputinciosi si cercetam cu sarguinta pricinile care imi erau necunoscute.
¹⁷ Sfaramam falcile nelegiuitului si smulgeam prada din dintii lui.
¹⁸ Si imi ziceam: Voi adormi in cuibul meu si ca pasarea Phoenix voi inmulti zilele mele.
¹⁹ Radacina mea se va rasfira pe langa apa si roua se va lasa, noaptea, peste ramurile mele.
²⁰ Slava mea va intineri neincetat si arcul meu se va innoi in mana mea.
²¹ Oamenii ma ascultau si stateau fara grai si asteptau sa auda sfatul meu.
²² Dupa ce le vorbeam eu, ei nu mai spuneau nimic si cuvantul meu cadea asupra lor picatura cu picatura.
²³ Ma asteptau precum astepti ploaia si cascau gura lor, ca pentru bura de primavara.
²⁴ Daca le suradeam, nu-si credeau ochilor si surasul meu nu-l lasau sa se piarda.
²⁵ Le aratam care este dreapta cale si stateam mereu in fruntea lor, stateam ca un imparat, intre ostasii sai si, oriunde-i duceam, ei veneau dupa mine.

CAPITOLUL 30
Iov plange nenorocirea lui.

  ¹ Iar acum am ajuns de batjocura pentru cei mai tineri decat mine si pe ai caror parinti ii pretuiam prea putin, ca sa-i pun alaturi cu cainii turmelor mele.
  ² Ce as fi facut cu puterea bratelor lor, odata ce vlaga lor se dusese toata?
  ³ Din pricina saraciei si a foametei inspaimantatoare, ei mantcau radacini din locuri uscate si mama lor era campia pustie si jalnica.
  ⁴ Ei culegeau ierburi de prin maracini si painea lor era radacina de ienupar.
  ⁵ Erau goniti din mijlocul oamenilor si dupa ei lumea urla ca dupa niste hoti.
  ⁶ Drept aceea, au ajuns sa se aciueze pe marginea suvoaielor, prin gaurile pamantului si prin vagaunile stancilor.
  ⁷ Zbiara prin hatisuri, stau gramada pe sub scaieti.
  ⁸ Neam de oameni ticalosi, neam de oameni fara nume, ei erau gunoaiele pe care le arunci din tara!
  ⁹ si astazi, iata ca sunt cantecul lor, am ajuns basmul lor.
¹⁰ Le e groaza de mine, s-au departat de mine si pentru obrazul meu n-au facut economie cu scuipatul lor!
¹¹ Cel ce si-a deznodat streangul robiei ma asupreste si tot asa cel ce si-a scos zabalele din gura.
¹² In dreapta mea se ridica martori potrivnici mie, in cursa lor au prins picioarele mele si si-au croit drumuri impotriva-mi.
¹³ Au daramat poteca mea, cu gand ca sa ma piarda, ei se suie incoace si nimeni nu le este stavila.
¹⁴ Ca printr-o spartura larga, ei dau iures si in daramaturi se tavalesc.
¹⁵ Multimea spaimelor s-a intors asupra mea, slava mea au gonit-o ca vantul si izbavirea mea a trecut ca un nor.
¹⁶ Si acum sufletul meu se topeste in mine, zile de amaraciune ma cuprind.
¹⁷ Noaptea oasele mele sunt ca sfredelite si nervii mei nu stiu de odihna.
¹⁸ Cu o putere napraznica, Dumnezeu ma tine de haina si ma strange de gat ca gulerul camasii.
¹⁹ Mi-a dat branci in noroi si am ajuns sa fiu la fel cu praful si cu cenusa.
²⁰ Strig catre Tine si nu-mi raspunzi, stau in picioare si Tu nu ma vezi.
²¹ Tu Te-ai facut asupritorul meu si cu toata puterea bratului Tau ma prigonesti.
²² Tu ma ridici deasupra vantului si ma pui pe el calare si apoi ma nimicesti cu iuresul furtunii.
²³ Stiu foarte bine ca Tu ma duci spre moarte si la locul de intalnire al tuturor muritorilor.
²⁴ Totusi impotriva sarmanului nu ridicam mana mea, cand striga catre mine, in nenorocirea lui.
²⁵ N-am plans oare si eu impreuna cu cel care-si ducea viata greu? Sufletul meu n-avea mila de cel sarman?
²⁶ Ma asteptam la fericire si iata ca a venit nenorocirea; asteptam lumina si a venit intunericul.
²⁷ Maruntaiele mele au fiert in clocote fara incetare; zile de jale grea mi-au sosit inainte.
²⁸ Am umblat innegrit la fata, dar nu de soare; m-am ridicat in adunare si am strigat.
²⁹ Am ajuns frate cu sacalii, am ajuns tovaras cu strutii.
³⁰ Pielea s-a facut pe mine neagra si oasele mele sunt arse de friguri.
³¹ Astfel harfa mea a ajuns instrument tanguirii si flautul meu glasul bocitoarelor.

CAPITOLUL 31
Viata curata a lui Iov.

  ¹ Facusem legamant cu ochii mei si asupra unei fecioare nu-i ridicam.
  ² Si care este partea pe care Dumnezeu o trimite din ceruri si ce castig harazeste, din inaltime, Cel Atotputernic?
  ³ Nefericirea nu este ea oare pentru cel nedrept si nenorocirea pentru faptuitorii faradelegii?
  ⁴ Nu vede, oare, Dumnezeu caile mele si nu numara El toti pasii mei?
  ⁵ Umblat-am oare intru minciuna si picioarele mele au zorit spre inselaciune?
  ⁶ Sa ma cantareasca in cumpana dreptatii si Dumnezeu sa cunoasca neprihanirea mea.
  ⁷ Daca pasii mei s-au abatut de la calea cea dreapta si inima mea a fost tarata de ochii mei, iar de mainile mele s-a lipit vreo murdarie,
  ⁸ Atunci altul sa manance ceea ce eu seman si vlastarii mei sa fie scosi din radacina!
  ⁹ Daca inima mea a fost amagita de vreo femeie si am stat de panda la usa aproapelui meu,
¹⁰ Atunci nevasta mea sa invarteasca la rasnita pentru altul si altii sa aiba parte de ea.
¹¹ Caci aceasta ar fi o uraciune, o nelegiuire vrednica de pedeapsa judecatorilor,
¹² Un foc care mistuie pana la iad si care nimiceste toata stransura mea;
¹³ Daca as fi nesocotit dreptul slugii sau al slujnicei mele, in socotelile lor cu mine,
¹⁴ Ce ma voi face eu; cand Dumnezeu se va ridica si ce raspuns ti voi da, cand va lua procesul in cercetare?
¹⁵ Cel ce m-a facut pe mine in pantecele mamei mele nu l-a facut si pe robul meu? Nu este, oare, El singur Care ne-a alcatuit in pantece?
¹⁶ Datu-m-am, oare, in laturi, cand saracul dorea ceva si lasat-am sa se stinga de plansete ochii vaduvelor?
¹⁷ Mancam, oare, singur bucata mea de paine si orfanului nu-i dadeam din ea?
¹⁸ Dimpotriva, din tineretile mele, am crescut pe orfan ca un tata si de la nastere, am calauzit pe vaduva.
¹⁹ Daca vedeam un nenorocit fara haina si vreun sarac care n-avea camasa pe el,
²⁰ Nu ma binecuvantau coapsele lui si nu-l incalzea lana mieilor mei?
²¹ Daca am repezit mana mea impotriva vreunui orfan, fiindca vedeam ca am sprijinitori la masa judecatii,
²² Atunci sa cada umarul meu din incheietura si bratul meu sa se dezlege de osul celalalt!
²³ Dar eu ma temeam de pedeapsa lui Dumnezeu si inaintea maretiei Lui nu puteam sa stau.
²⁴ Mi-am pus eu increderea in aur sau am zis aurului lamurit: Tu esti nadejdea mea?
²⁵ Ori eram fericit peste masura, ca aveam atata avere si ca mana mea agonisise mult?
²⁶ Ori cand vedeam soarele in stralucirea lui si luna inaintand cu maretie,
²⁷ A fost inima mea amagita in taina si am dus eu mana la gura, ca s-o sarut?
²⁸ Si aceasta ar fi fost o mare faradelege, fiindca as fi tagaduit pe Dumnezeul cel Preainalt.
²⁹ M-am bucurat eu de nenorocirea dusmanului meu si am tresaltat cand vreo rautate daduse peste el?
³⁰ Eu n-am ingaduit limbii mele sa greseasca si sa ceara moartea dusmanului, blestemandu-l.
³¹ Oamenii care tineau de casa mea ziceau: "Unde s-ar gasi vreunul care sa nu se fi saturat la masa lui?"
³² Strainul nu petrecea noaptea niciodata afara; portile mele le deschideam calatorului.
³³ Acoperit-am eu, ca lumea cealalta, pacatele mele, ascunzand, in sanul meu, greseala faptuita,
³⁴ Pentru ca, adica, ma temeam de zarva cetatii si ma inspaimanta dispretul cetatenilor si atunci ramaneam fara glas si nu mai ma aratam in poarta?
³⁵ O, cine, imi va da pe cineva care sa ma asculte? Iata aici iscalitura mea! Cel Atotputernic sa-mi raspunda! Iar invinuirea scrisa de potrivnicii mei,
³⁶ Voi purta-o pe umarul meu, voi innoda-o in jurul capului meu, ca o cununa.
³⁷ Ii voi da socoteala de toti pasii mei, ca un principe ma voi infatisa inaintea Lui.
³⁸ Nu cumva ogoarele mele cer razbunare impotriva mea si brazdele lor sunt prididite de lacrimi?
³⁹ Nu cumva m-am infruptat din roadele lor si n-am platit si am facut pe vechii lor stapani sa se planga de mine?
⁴⁰ Daca ar fi asa, atunci sa creasca pe ele palamida in loc de grau si neghina in loc de orz!" Aici cuvintele lui Iov se termina.

CAPITOLUL 32
Elihu se manie de tacerea prietenilor lui Iov.

  ¹ Astfel, acesti trei barbati nu mai raspunsera nimic lui Iov, pentru ca el se socotea fara vina.
  ² Atunci se aprinse de manie Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, din familia lui Ram. Si mania lui se aprinse impotriva lui Iov, fiindca el pretindea ca este drept inaintea lui Dumnezeu,
  ³ Si iarasi se aprinse mania lui impotriva celor trei prieteni ai lui Iov, fiindca ei nu gaseau nici un raspuns si totusi osandeau pe Iov.
  ⁴ Elihu insa asteptase pe cand ei vorbeau cu Iov, fiindca ei erau mai in varsta decat Elihu.
  ⁵ Dar cand a vazut el ca nu mai este nici un raspuns in gura celor trei oameni, atunci s-a aprins mania lui.
  ⁶ Si asa Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a inceput a vorbi si a zis: "Eu sunt tanar si voi sunteti batrani, de aceea m-am sfiit si m-am temut sa va dau pe fata gandul meu.
  ⁷ Mi-am zis: varsta trebuie sa vorbeasca si multimea anilor sa ne invete intelepciunea.
  ⁸ Dar duhul din om si suflarea Celui Atotputernic dau priceperea.
  ⁹ Nu cei batrani sunt intelepti si nici mosnegii nu sunt cei ce inteleg totdeauna dreptatea.
¹⁰ Drept aceea am zis: Luati aminte la mine, voi arata si eu ce stiu.
¹¹ Iata ca am asteptat cuvintele voastre, am stat cu urechea atintita la judecatile voastre, pe cand voi va cautati ce aveati de spus.
¹² Am stat cu ochii atintiti asupra voastra si iata ca nici unul n-a convins pe Iov, nici unul n-a rasturnat cuvintele lui;
¹³ De aceea sa nu ziceti: Noi am gasit intelepciunea si Dumnezeu ne da invatatura, iar nu un om.
¹⁴ Astfel, nu voi pune inainte niste cuvinte ca acestea si nu-i voi raspunde cu temeiurile voastre.
¹⁵ Ei au fost opariti, n-au mai raspuns nimic, cuvintele le-au fugit din gura
¹⁶ Si eu am asteptat! Dar pentru ca ei nu mai vorbesc, fiindca au stat pe loc si nu mai raspund,
¹⁷ Voi zice si eu ceva din partea mea, voi arata si eu stiinta mea,
¹⁸ Caci sunt plin de cuvinte pana in gat si duhul meu launtric imi da zor.
¹⁹ Iata ca cugetul meu in mine este ca un vin care n-are pe unde sa rasufle, ca un vin care sparge niste burdufuri noi.
²⁰ Voi vorbi deci ca sa ma usurez, voi deschide gura mea si nu-l voi lasa pe Iov fara raspuns.
²¹ Nu voi lua partea nimanui si nu voi maguli pe nimeni,
²² Caci nu ma pricep sa lingusesc, altfel intr-o clipeala m-ar smulge Ziditorul meu.

CAPITOLUL 33
Elihu apara dreptatea lui Dumnezeu.

  ¹ Drept aceea, Iov, te rog, asculta cuvintele mele si ia aminte la toate cuvintele mele.
  ² Iata ca am deschis gura mea si limba mea graieste.
  ³ Inima mea va scoate la iveala cuvinte de invatatura, buzele mele se vor rosti cu limpezime,
  ⁴ Duhul lui Dumnezeu este Cel ce m-a facut si suflarea Celui Atotputernic este datatoarea vietii mele.
  ⁵ Daca poti, raspunde-mi, apara-ti pricina inaintea mea, fii tare!
  ⁶ Inaintea lui Dumnezeu eu sunt la fel cu tine si eu ca si tine am fost framantat din lut,
  ⁷ De aceea frica de mine sa nu te tulbure, nici mana mea sa nu atarne greu asupra ta.
  ⁸ Tu ai spus in auzul meu si eu am auzit rostul vorbelor tale spunand asa:
  ⁹ "Eu sunt curat si fara nici o vina, eu sunt fara prihana si n-am nici o greseala;
¹⁰ Dar iata ca Dumnezeu cauta pricina de ura impotriva mea si ma socoteste ca un vrajmas al Lui.
¹¹ El pune picioarele mele in butuci si pandeste toti pasii mei!"
¹² Dar aici iti voi raspunde ca tu n-ai dreptate, fiindca Dumnezeu este mai mare decat omul.
¹³ De ce graiesti impotriva Lui, fiindca El nu da nimanui socoteala de toate cate face?
¹⁴ Vezi ca Dumnezeu vorbeste cand intr-un fel, cand intr-alt fel, dar omul nu ia aminte.
¹⁵ Si anume, El vorbeste in vis, in vedeniile noptii, atunci cand somnul se lasa peste oameni si cand ei dorm in asternutul lor.
¹⁶ Atunci El da instiintari oamenilor si-i cutremura cu aratarile Sale.
¹⁷ Ca sa intoarca pe om de la cele rele si sa-l fereasca de mandrie
¹⁸ Ca sa-i fereasca sufletul de prapastie si viata lui de calea mormantului;
¹⁹ De aceea, prin durere, omul este mustrat in patul lui si oasele lui sunt zguduite de un cutremur neintrerupt.
²⁰ Pofta lui este dezgustata de mancare si inima lui nu mai pofteste nici cele mai bune bucate.
²¹ Carnea dupa el se prapadeste si piere si oasele lui, pana acum nevazute, ii ies prin piele.
²² Sufletul lui vine incet, incet spre prapastie si viata lui spre imparatia mortilor.
²³ Daca atunci se afla un inger langa el, un mijlocitor intre vii, care sa-i arate omului calea datoriei,
²⁴ Dumnezeu Se milostiveste de el si zice ingerului: "Izbaveste-l ca sa nu cada in prapastie; am gasit pentru sufletul lui pretul de rascumparare!"
²⁵ Atunci trupul lui infloreste ca in tinerete si el vine inapoi la zilele de la inceputul vietii sale.
²⁶ El se roaga lui Dumnezeu si Dumnezeu ii arata bunatatea Sa si-i ingaduie sa vada fata Sa cu mare bucurie si astfel ii da omului iertarea Sa.
²⁷ Atunci omul priveste peste semenii sai si zice: "Pacatuisem si calcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit dupa faptele mele.
²⁸ Caci El a izbavit sufletul meu ca sa nu treaca prin stramtorile mortii si ochii mei vad inca lumina".
²⁹ Iata toate acestea le face Dumnezeu de doua ori, de trei ori cu omul,
³⁰ Ca sa-i scoata sufletul din pieire si ca sa-l lumineze cu lumina celor vii.
³¹ Ia aminte Iov, asculta-ma pe mine, taci si eu voi vorbi!
³² Daca ai ceva de spus da-mi raspuns, vorbeste, caci dorinta mea este sa-ti dau dreptate.
³³ Iar daca nu, asculta la mine: tine-ti gura si te voi invata care este intelepciunea".

CAPITOLUL 34
Elihu infrunta pe Iov.

  ¹ Elihu a vorbit mai departe si a zis:
  ² "Ascultati, inteleptilor, cuvintele mele si voi, invatatilor, atintiti-va urechile,
  ³ Fiindca urechea deosebeste cuvintele, precum cerul gurii gusta rnancarea.
  ⁴ Sa cercetam intre noi ce este drept, sa stim intre noi ceea ce este bine,
  ⁵ Fiindca Iov a zis: "Eu sunt drept, dar Dumnezeu nu-mi da dreptate!
  ⁶ Desi nevinovat, trec drept mincinos; rana mea este nevindecata, desi eu nu am nici o greseala".
  ⁷ Cine mai este ca Iov, care sa bea batjocura, cum ar bea apa?
  ⁸ Care sa se insoteasca cu cei care fac nedreptate si sa mearga in pas cu facatorii de rele?
  ⁹ Caci Iov a zis: "Omul n-are nici un folos, daca se straduieste sa fie placut lui Dumnezeu".
¹⁰ Dar voi oameni de inima, ascultati-ma! Departe este de Dumnezeu rautatea, departe este de El nedreptatea!
¹¹ Caci Dumnezeu intoarce omului dupa faptele lui si se poarta cu fiecare dupa purtarea lui.
¹² Cu adevarat, Dumnezeu nu faptuieste raul si Cel Atotputernic nu stramba dreptatea.
¹³ Cine i-a incredintat carmuirea pamantului si cine i-a dat in grija aceasta lume intreaga?
¹⁴ Daca Dumnezeu n-ar cugeta decat la Sine Insusi si daca ar lua inapoi la Sine duhul Sau si suflarea Sa,
¹⁵ Toate fapturile ar pieri deodata si omul s-ar intoarce in tarana.
¹⁶ Daca ai minte, asculta aceasta, pleaca urechea la cuvintele mele.
¹⁷ Unul care prigoneste dreptatea ar putea oare sa domneasca? Si vei osandi tu pe Cel mare si drept?
¹⁸ El, Care striga imparatilor: Netrebnicilor! Si celor mai mari de pe pamant: Nelegiuitilor!
¹⁹ El nu cauta la fala celor mari si nu face deosebire intre bogat si sarac, pentru ca toti sunt lucrarea mainilor Sale.
²⁰ Intr-o clipita ei mor si se duc; in miez de noapte, un popor se zbuciuma si fara greutate prabuseste pe tiran.
²¹ Pentru ca ochii Domnului supravegheaza cararile omului si vede toti pasii lui.
²² Pentru El nu este nici intuneric, nici umbra, unde sa se poata ascunde cei ce lucreaza nelegiuirea.
²³ Dumnezeu n-are nevoie sa priveasca multa vreme pe cineva, ca sa-l traga inaintea judecatii Sale.
²⁴ El zdrobeste pe puternici, fara lunga cercetare si pune pe altii in locul lor.
²⁵ De vreme ce El cunoaste faptele lor, El ii rastoarna in fapt de noapte si-i zdrobeste.
²⁶ Ca pe niste nelegiuiti ce sunt, El ii loveste de fala cu foarte multi privitori,
²⁷ Fiindca s-au dat la o parte din preajma Sa si n-au voit sa priceapa cararile Sale
²⁸ Si au facut sa urce pana la Domnul strigatul celui sarac si sa rasune in urechile Sale plansul celor nenorociti.
²⁹ Daca Domnul se odihneste, cine poate sa-L smulga din odihna Lui si daca Isi acopera fata, cine poate sa-L mai zareasca? Dar El sta si supravegheaza si pe popoare si pe oameni,
³⁰ Ca unul Care nu voieste stapanirea celor nelegiuiti, nici poticnirea popoarelor.
³¹ Daca un fatarnic zice lui Dumnezeu: "Am fost tarat la pacat si nu voi mai face ce este rau,
³² Ceea ce nu stiu, Tu invata-ma; daca am savarsit vreo nedreptate nu voi porni iar de la capat!"
³³ Crezi tu, dupa parerea ta, ca Dumnezeu ii va face in schimb tot asa? Fiindca ai fost dispretuitor, fiindca te faci tu judecator in locul meu, spune-mi atunci ce stii tu?
³⁴ Oamenii in toata firea vor zice si tot asa orice om cuminte care ma asculta:
³⁵ Iov nu vorbeste dupa dreapta invatatura si cuvintele lui nu sunt dupa sfanta dreptate.
³⁶ Insa Iov trebuie cercetat pana la capat cu privire la acele raspunsuri vrednice de niste nelegiuiti.
³⁷ El a sporit pacatul sau; aici intre noi el pune la indoiala greseala lui si ingramadeste vorbele sale impotriva lui Dumnezeu".

CAPITOLUL 35
Elihu vorbeste despre dreptatea lui Dumnezeu.

  ¹ Elihu a vorbit mai departe si a zis:
  ² "Crezi tu ca ai dreptate si socotesti ca te-ai limpezit inaintea lui Dumnezeu,
  ³ Cand zici: "Ce folosesc, ce castig am eu, ca nu pacatuiesc?"
  ⁴ Iata ce-ti voi raspunde si tie si prietenilor tai:
  ⁵ Priveste cerurile si indreapta intr-acolo ochii; uita-te la nori, cat sunt ei de sus, fata de tine!
  ⁶ Daca pacatuiesti, ce rau ii faci lui Dumnezeu si daca pacatele tale sunt numeroase, ce-I strica Lui?
  ⁷ Daca esti drept, ce dar Ii faci sau ce primeste El din mana ta?
  ⁸ Rautatea ta poate sa strice unui om ca si tine, dreptatea ta sa foloseasca celui ce este ca si tine nascut din om.
  ⁹ Ei striga atunci cand impilarea a trecut orice margini, ei racnesc in mainile celor puternici.
¹⁰ Dar ei nu intreaba: Unde este Dumnezeu Cel ce ne-a facut, El Care daruieste noptii cantari de veselie?
¹¹ El Care ne da mai multa intelepciune decat dobitoacelor pamantului si mai multa pricepere decat pasarilor cerului?
¹² Sa tot strige ei atunci, caci Dumnezeu nu raspunde, din pricina trufasei impilari a celor rai.
¹³ Zadarnica le este truda; Dumnezeu nu aude si Cel Atotputernic nu ia aminte.
¹⁴ Cu atat mai putin, cand tu zici ca nu stii de unde sa-L iei, ca tu esti cu El in judecata si ca-L tot astepti sa vina.
¹⁵ Ba, inca atunci cand tu spui ca mania Lui nu pedepseste si ca El nu prea stie limpede ce este aceea nelegiuire!
¹⁶ Da, Iov isi deschide gura zadarnic si, nestiind ce spune, inmulteste cuvintele fara rost.

CAPITOLUL 36 
Urmarea vorbirii lui Elihu. 

  ¹ Elihu a mers mai departe si a grait:
  ² "Asteapta o clipa si vei invata si altele, caci sunt inca temeiuri si cuvinte de partea lui Dumnezeu.
  ³ Voi porni cu stiinta mea de departe si voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.
  ⁴ Caci cu adevarat ceea ce-ti spun eu nu este minciuna si cal ce sta langa tine este unul desavarsit in cunostinta.
  ⁵ Fireste, Dumnezeu este prea puternic, dar nu leapada pe nimeni; El este prea puternic prin inaltimea intelepciunii Sale.
  ⁶ El nu lasa pe nelegiuit sa propaseasca si celor nenorociti le face dreptate.
  ⁷ El nu despoaie pe cei drepti de dreptatea lor, iar cu imparatii la fel: ii pune in jeturi imparatesti si-i asaza sa domneasca de-a pururi. Dar ei se umfla de trufie.
  ⁸ Si atunci iata-i ferecati cu lanturi si iata-i prinsi cu funiile mahnirii.
  ⁹ Dupa aceea, Dumnezeu le dezvaluie fapta pe care au facut-o si nelegiuirea in care au cazut, anume ca s-au trufit.
¹⁰ Dar El le face aceasta destainuire ca sa ia aminte si le da porunca sa se intoarca de la rautatea lor;
¹¹ Daca dau ascultare si vin la supunere, ei isi ispravesc zilele lor in fericire si anii lor in desfatari;
¹² Iar daca sunt neascultatori, atunci trec prin stramtorile mortii si se sting nepriceputi si orbi.
¹³ Nelegiuitii se manie; ei nu se roaga lui Dumnezeu, cand sunt pusi in lanturi.
¹⁴ Unii ca acestia se sting de tineri si viata lor se vestejeste in floare.
¹⁵ Dar pe cel nenorocit Dumnezeu il scapa prin nenorocirea lui si prin suferinta Dumnezeu ii da invatatura.
¹⁶ Tot asa si pe tine te va scoate din stransoarea durerii, ca sa te puna la loc larg, unde nu mai este nici o stinghereala si unde masa ta va fi incarcata cu mancari grase si alese.
¹⁷ Daca tu ai fost pedepsit cu strasnicie, ca un nelegiuit, tu scoate din pedeapsa puterea dreptatii;
¹⁸ Certarea Lui sa nu te impinga la manie impotriva Lui si multimea bataii sa nu te scoata din calea cugetului drept.
¹⁹ Era oare sa puna Dumnezeu vreun pret pe bogatiile tale? Nu! Nici pe aur, nici pe toate mijloacele puterii pamantesti.
²⁰ Nu pofti noaptea (departarii de Dumnezeu), caci in ea, popoare intregi au fost smulse din locul lor.
²¹ Ia seama, nu te duce la nedreptate, caci ea este adevarata cauza a suferintei.
²² Da, Dumnezeu este nespus de mare prin puterea Lui! Cine poate sa invete ca El?
²³ Cine I-a dat invatatura cum sa se poarte? Si cine poate sa-I spuna: "Aceasta ai facut-o rau?"
²⁴ Adu-ti aminte si preamareste opera Lui, pe care o canta, in laudele lor, oamenii;
²⁵ Orice om o priveste, macar ca o imbratiseaza cu ochiul, numai de departe.
²⁶ Cat este de mare Dumnezeu! Dar noi nu putem sa-L intelegem si numarul anilor Sai nu se poate socoti.
²⁷ El atrage picaturile de apa, El le preface in aburi si da ploaia.
²⁸ Iar norii o trec prin sita lor si o varsa picaturi peste multimile omenesti.
²⁹ Cine poate sa priceapa cum se desfasoara norii si cum bubuie tunetul in cortul lui?
³⁰ Iata ca El a rostogolit aburii Sai si a acoperit adancimile marii.
³¹ Prin el Domnul hraneste popoarele si le da belsug de mancare.
³² El ridica fulgerul, cu amandoua mainile si-l trimite sa loveasca la tinta.
³³ El da din vreme de veste ciobanului si oilor, care simt din aer apropierea vijeliei.

CAPITOLUL 37 
Slava lui Dumnezeu se cunoaste din cartea firii. 

  ¹ Si din pricina aceasta inima mea se zbuciuma si se zbate din locul ei.
  ² Ascultati bubuitul glasului Sau Si tunetul care iese din gura Sa.
  ³ Peste toata intinderea cerului El azvarle fulgerul Sau si fulgerul Sau ajunge pana la marginile pamantului.
  ⁴ In urma fulgerului, vine un muget prelung. El tuna cu glasul Lui zguduitor, El nu mai impiedica fulgerele cat timp glasul Lui rasuna.
  ⁵ Dumnezeu cu tunetul Sau savarseste minuni, El face lucruri mari pe care noi nu putem sa le pricepem.
  ⁶ El porunceste zapezii: "Cazi pe pamant ", si ploilor imbelsugate: "Staruiti cu putere!"
  ⁷ Pe fiecare om El pune a Sa pecetie, pentru ca toti oamenii sa recunoasca puterea Lui.
  ⁸ Fiarele salbatice se dau inapoi in culcusurile lor si raman ascunse in vizuinile lor.
  ⁹ Vijelia vine de la miazazi si frigul vine de la miazanoapte.
¹⁰ La suflarea lui Dumnezeu se incheaga ghiata si intinderea apelor se face sloi.
¹¹ El umple norii cu apa si din intunecimea furtunii sloboade fulgerele.
¹² Iar norii, invartindu-se in cercuri, alearga dupa planurile Sale, astfel ca indeplinesc tot ce le porunceste, in lungul si in latul lumii Sale pamantesti.
¹³ Si Domnul ii trimite: aici ca o bataie pentru pamant, dincolo ca o milostivire a vointei Sale.
¹⁴ Iov, ia aminte la aceste lucruri, stai locului si te uita la minunile lui Dumnezeu!
¹⁵ Intelegi tu cum carmuieste Dumnezeu norii Sai si in ce fel poate norul sa sloboada fulgerul pe pamant?
¹⁶ Intelegi tu plutirea norilor, minuni ale Aceluia a Carui stiinta este desavarsita?
¹⁷ Tu, care te aprinzi in vesmintele tale, cand pamantul se odihneste sub vantul arzator din miazazi,
¹⁸ Poti sa intinzi la fel cu El boltitura cerului, ca o oglinda turnata din metal?
¹⁹ Spune-mi si mie ce vom putea sa graim cu El? Ce vorba vom incepe noi cu El, astfel intunecati la minte precum suntem?
²⁰ Acum, cand eu vorbesc, cine-I da de veste ce zic eu? Cand a vorbit cineva ceva, El o stie fiindca I-a Spus altul?
²¹ Oamenii nu pot sa priveasca prealuminosul soare, care straluceste pe cer, acum dupa ce vantul a imprastiat norii.
²² Acum lumina biruitoare se revarsa din norii de la miazanoapte si maretia Domnului robeste si cutremura inima.
²³ Pe Cel Atotputernic nu putem sa-L ajungem cu priceperea noastra. El este atotinalt in putere si bogat in judecata si nu calca niciodata dreptatea in picioare.
²⁴ Pentru aceea oamenii se tem de El si I se inchina; El insa nu-si pogoara privirile asupra nici unuia dintre cei ce se cred pe sine intelepti".

CAPITOLUL 38 
Dumnezeu Se destainuieste din norii cerului si Insusi da invatatura. 

  ¹ Atunci Dumnezeu i-a raspuns lui Iov, din sanul vijeliei, si i-a zis:
  ² "Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fara intelepciune?
  ³ Incinge-ti deci coapsele ca un viteaz si Eu te voi intreba si tu Imi vei da lamuriri!
  ⁴ Unde erai tu, cand am intemeiat pamantul? Spune-Mi, daca stii sa spui.
  ⁵ Stii tu cine a hotarat masurile pamantului sau cine a intins deasupra lui lantul de masurat?
  ⁶ In ce au fost intarite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului,
  ⁷ Atunci cand stelele diminetii cantau laolalta si toti ingerii lui Dumnezeu Ma sarbatoreau?
  ⁸ Cine a inchis marea cu porti, cand ea iesea navalnica, din sanul firii,
  ⁹ Si cand i-am dat ca vesmant negura si norii drept scutece,
¹⁰ Apoi i-am hotarnicit hotarul Meu si i-am pus porti si zavoare
¹¹ Si am zis: Pana aici vei veni si mai departe nu te vei intinde, aici se va sfarama trufia valurilor tale?
¹² Ai poruncit tu diminetii, vreodata in viata ta, si i-ai aratat aurorei care este locul ei,
¹³ Ca sa apuce pamantul de colturi si sa scuture pe nelegiuiti de pe pamant?
¹⁴ In revarsatul zorilor, pamantul se face rosu ca rosiile peceti si ia culori ca de vesmant.
¹⁵ Cei rai raman fara noaptea (prielnica lor) si bratul ridicat este frant.
¹⁶ Ai fost tu pana la izvoarele marii sau te-ai plimbat pe fundul prapastiei?
¹⁷ Ti s-au aratat oare portile mortii si portile umbrei le-ai vazut?
¹⁸ Ai cugetat oare la intinderea pamantului? Spune, stii toate acestea?
¹⁹ Care drum duce la palatul luminii si care este locul intunericului,
²⁰ Ca sa stii sa-l calauzesti in cuprinsul lui si sa poti sa nimeresti potecile care duc la el acasa?
²¹ Tu stii bine, caci atunci erai nascut si numarul zilelor tale e foarte mare.
²² Ai ajuns tu la camarile zapezii? Ai vazut tu camarile grindinei,
²³ Pe care le tin deoparte pentru vremuri de stramtorare, pentru zilele de batalie si de razboi?
²⁴ Unde se risipesc aburii si se raspandeste pe pamant vantul de la rasarit?
²⁵ Cine a sapat albie puhoaielor cerului si cine a croit drum bubuitului tunetului,
²⁶ Ca sa ploua pe un pamant nelocuit si pe o pustietate unde nu se afla fiinta omeneasca
²⁷ Si sa adape tinuturile sterpe si uscate si sa scoata pajiste de iarba din intinderea plesuva?
²⁸ Are ploaia un tata? Cine a zamislit stropii de roua?
²⁹ Din sanul cui a iesit gheata? Si cine este cel ce naste promoroaca din cer?
³⁰ Apele se incheaga si se intaresc ca piatra si fala marii se face sloi!
³¹ Poti tu sa legi cataramele Pleiadelor sau sa deznozi lanturile Orionului?
³² Poti tu sa scoti la vreme cununa Zodiacului si vei fi tu carmaci Carului Mare si stelelor lui?
³³ Cunosti tu legile cerului si poti tu sa faci sa fie pe pamant ceea ce este scris in ele?
³⁴ Poti tu sa ridici pana la nori glasul tau ca sa se sloboada peste tine potopul ploilor?
³⁵ Esti tu in stare sa azvarli fulgerele si ele sa plece si sa-ti spuna: Iata-ne?
³⁶ Cine a pus atata intelepciune in pasarea ibis sau cine i-a dat pricepere cocosului?
³⁷ Cine poate sa tina cu destoinicie socoteala norilor si sa verse pe pamant burdufurile cerului,
³⁸ Ca sa se adune pulberea si sa se intareasca, iar bulgarii de pamant sa se lipeasca laolalta?
³⁹ Tu esti cel ce aduci prada leoaicei si potolesti foamea puilor de leu,
⁴⁰ Cand s-au ascuns in vizuini sau stau si pandesc ascunsi in hatisuri?
⁴¹ Cine are grija de mancarea corbului, cand puii lui croncanesc la Dumnezeu, de foame, si zboara incoace si incolo dupa hrana?

CAPITOLUL 39 
Minunile fapturii 

  ¹ Stii tu cand nasc caprele salbatice? Ai bagat de seama care este vremea cerboaicelor?
  ² Numeri tu lunile sarcinii lor si stii tu cand le vine ceasul sa nasca?
  ³ Ele ingenunchiaza, fata puii si scapa de durerile lor,
  ⁴ Iar puii lor prind putere, se fac mari pe camp, pornesc si nu se mai intorc spre mamele lor.
  ⁵ Cine a lasat slobod asinul salbatic si l-a dezlegat de la iesle?
  ⁶ I-am dat pustiul ca sa-l locuiasca si pamantul sarat i l-am harazit ocol;
  ⁷ El isi bate joc de zarva oraselor; el nu aude strigatele nici unui stapan;
  ⁸ El strabate muntii, locul sau de pasune, si umbla dupa orisice verdeata.
  ⁹ Va voi bivolul salbatic sa se bage la tine sluga si sa petreaca noaptea linga ieslele tale?
¹⁰ Poti tu sa-l legi cu funia de gat si sa traga grapa dupa tine, peste aratura?
¹¹ Poti sa te increzi in el, fiindca este atat de tare, si sa-i lasi in grija munca ta?
¹² Te bizui tu pe el, ca mai vine inapoi sa-ti aduca roadele la aria ta?
¹³ Aripile strutului sunt negrait de agere; strutul are pene preafrumoase ti mandru penaj.
¹⁴ Cand isi lasa ouale pe pamant si le lasa sa se cloceasca in nisipul fierbinte,
¹⁵ El uita ca oarecine poate sa le calce cu piciorul si ca vreo fiara salbatica poate sa le striveasca.
¹⁶ Strutul e hain cu puii sai, ca si cum n-ar fi ai lui, si nu-i pasa deloc de truda sa zadarnica.
¹⁷ Vezi ca Dumnezeu nu l-a inzestrat cu pricepere si patrundere.
¹⁸ Cand se scoala insa si porneste, face de ocara si pe cal si pe calaret.
¹⁹ Tu esti cel ce dai putere calului? Tu i-ai impodobit gatul cu falnica lui coama?
²⁰ Tu l-ai invatat sa sara usor, ca o lacusta? Nechezatul lui viteaz insufla spaima!
²¹ El bate pamantul cu copita si mandru de puterea lui porneste spre taberele inarmate;
²² El isi bate joc de primejdie si n-are nici o teama si nu se da inapoi dinaintea sabiei.
²³ La oblanc ii suna tolba cu sageti; fulgere arunca sulita si lancea.
²⁴ De aprindere, de nerabdare, el mananca, gonind, pamantul si, cand a sunat trambita, nu mai are astampar.
²⁵ La chemarea trambitei, pare ca zice: Haide! Si de departe soarbe cu narile batalia, tunetul poruncilor capeteniilor si strigatele razboinice.
²⁶ Oare, prin desteptaciunea ta s-a imbracat in pene soimul si isi intinde aripile ca niste seceri, spre miazazi?
²⁷ Nu cumva vulturul se ridica in inaltime din porunca ta si isi asaza cuibul pe varfuri neajunse?
²⁸ El isi face salasul in stanci si acolo petrece noaptea - pe un varf de stanca si pe vreo inaltime prapastioasa.
²⁹ Acolo el sta si isi pandeste prada; ochii sai strapung departarile,
³⁰ Puii sai beau sangele prazii si unde sunt hoiturile, acolo se aduna vulturii".

CAPITOLUL 40 
Aratarea atotputerniciei lui Dumnezeu la hipopotam. 

  ¹ Si Domnul a vorbit mai departe cu Iov si i-a zis:
  ² "Cel ce s-a apucat la cearta cu Cel Atotputernic se va da oare batut? Cel ce judeca pe Dumnezeu va raspunde ceva?"
  ³ Si Iov a raspuns Domnului zicand:
  ⁴ "Daca am fost usuratic, ce raspuns sa-ti mai dau? Voi pune mana mea pe gura mea.
  ⁵ Am vorbit o data, dar inca o data nu voi mai vorbi; de doua ori si nu voi lua-o iar de la inceput".
  ⁶ Atunci Domnul a vorbit cu Iov, din mijlocul furtunii si a zis:
  ⁷ "Incinge-ti coapsele ca un viteaz si te voi intreba si Imi vei da lamuriri.
  ⁸ Poti tu cu adevarat sa gasesti cusur judecatii Mele? Si Ma vei osandi pe Mine, ca sa-ti faci dreptate?
  ⁹ Este bratul tau ca bratul lui Dumnezeu? Si glasul tau este, oare, tunet, precum este glasul Lui?
¹⁰ Atunci impodobeste-te cu maretie si cu semetie, imbraca-te cu stralucire si cu cinste!
¹¹ Revarsa puhoaiele maniei tale si doboara cu o privire pe cel trufas!
¹² Vezi de toti semetii si smereste-i si calca in picioare, fara zabava, pe toti cei rai!
¹³ Ascunde-i pe toti gramada, in pamant, si ii inmormanteaza.
¹⁴ Si atunci Eu Insumi te voi preamari, pentru toate cate ai izbandit cu dreapta ta.
¹⁵ Ia priveste acum inaintea ta, hipopotamul; si el ca si tine este faptura Mea; el paste iarba ca boul.
¹⁶ Vezi ce putere are in coapsele lui si ce tarie are in muschii de pe pantece.
¹⁷ Coada lui e darza ca lemnul cedrului si vinele de pe pulpele lui stau ca niste noduri.
¹⁸ Oasele lui sunt ca niste tevi de arama si madularele ca niste drugi de fier.
¹⁹ El este fruntea fapturilor lui Dumnezeu si facut sa fie cel mai mare peste celelalte dobitoace.
²⁰ Muntii ii dau hrana si toate fiarele salbatice sunt ingrozite cand il vad.
²¹ El se culca sub florile de lotus, in ocolul trestiilor si al baltii.
²² Frunzele de lotus ii fac umbra si salciile baltii il imprejmuiesc.
²³ Daca fluviul vine mare, fara de veste, el nu se sinchiseste; el sta linistit pe loc, chiar cand ar fi ca Iordanul sa-i urce navalnic pana la gura.
²⁴ Cine poate sa-l priveasca? Cine poate sa-i strapunga nasul cu un lat?

CAPITOLUL 41 
Puterea leviatanului. 

  ¹ Poti tu sa prinzi leviatanul cu undita, ori sa-i legi limba cu o sfoara?
  ² Vei putea tu sa-i vari in nas o trestie sau sa-i gauresti falca cu carligul?
  ³ Iti va face el multe rugaminti si iti va spune el lucruri dragalase?
  ⁴ Ori va face cu tine legamant si-l vei lua la tine rob pe toata viata?
  ⁵ Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasare, sau il vei lega tu ca sa-ti inveselesti fetele?
  ⁶ Pescarii intovarasiti vor putea sa-l scoata de vanzare si negustorii sa-l vanda cu bucata?
  ⁷ Vei putea tu sa-i gauresti pielea cu sageti si capul cu carligul pescaresc?
  ⁸ Ridica-ti numai mana impotriva lui si vei pomeni de o asemenea lupta si nu o vei mai incepe niciodata!
  ⁹ Iata, este o desertaciune sa mai nadajduiesti in izbanda; numai infatisarea lui si te da la pamant.
¹⁰ Cine este atat de nechibzuit incat sa-l intarate? Cine va indrazni sa dea piept cu Mine?
¹¹ Cine M-a indatorat cu ceva, ca sa fiu acum dator sa-i dau inapoi? Tot ce se afla sub ceruri este al Meu.
¹² Cat despre leviatan, voi vorbi despre madularele lui si despre taria lui si despre frumoasa lui intocmire.
¹³ Cine a ridicat pulpana din fata a vesmantului lui si cine poate patrunde in captuseala armurei lui?
¹⁴ Cine a deschis vreodata portile gurii lui? Zimtii lui sunt ingrozitori!
¹⁵ Spinarea lui este ca un sirag de scuturi, pe care le-ai fi intarit si pecetluit puternic.
¹⁶ Ele sunt stranse unul intr-altul atat de tare, ca nici vantul nu patrunde printre ele.
¹⁷ Fiecare e lipit de cel de langa el si se tin asa si nu se mai despart.
¹⁸ Din stranutul lui scapara lumina si ochii lui sunt rosii ca pleoapele zorilor.
¹⁹ Din gura lui ies parca niste torte aprinse si izbucnesc valuri de scantei.
²⁰ Din narile lui iese fum, ca dintr-o caldare pusa la foc si care fierbe.
²¹ Rasuflarea lui este de carbuni aprinsi si din gura lui tasnesc flacari.
²² Puterea lui e adunata in grumazul lui si inaintea lui tasneste groaza.
²³ Carnea lui e indesata; oricat ai apasa in ea nu se lasa.
²⁴ Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra rasnitei, cea de dedesubt.
²⁵ De maretia lui se tem si valurile; valurile marii se dau inapoi din fata lui.
²⁶ Sa-l atingi cu sabia nu folosesti nimic; nici cu lancea, nici cu sageata, nici cu toporul.
²⁷ Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
²⁸ Sageata nu-l pune pe fuga si pietrele din prastie cad pe el ca niste pleava.
²⁹ O sageata pentru el este un pai in vant si isi bate joc de vajaitul unei lanci ce zboara.
³⁰ Sub pantecele lui sunt niste solzi ascutiti; cand da prin noroi, pare ca da cu grapa.
³¹ Cand se afunda, apa fierbe ca intr-o caldare; el preface marea intr-un cazan de fiert mirodenii.
³² El lasa in urma o dara luminoasa si adancul pare un cap cu plete albe.
³³ Pe pamant el nu-si afla perechea si e facut sa nu cunoasca frica.
³⁴ El se uita de sus la toti cati sunt puternici si este imparat peste toate fiarele salbatice".

CAPITOLUL 42 
Umilirea si indreptarea lui Iov. 

  ¹ Si Iov a raspuns Domnului zicand:
  ² "Stiu ca poti sa faci orice si ca nu este nici un gand care sa nu ajunga pentru Tine fapta.
  ³ Cine cuteaza, ai zis Tu, sa barfeasca planurile Mele, din lipsa de intelepciune? Cu adevarat, am vorbit fara sa inteleg despre lucruri prea minunate pentru mine si nu stiam.
  ⁴ Asculta - ai spus Tu iar - si Eu voi vorbi, te voi intreba si tu Imi vei da lamuriri.
  ⁵ Din spusele unora si altora auzisem despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut.
  ⁶ Pentru aceea, ma urgisesc eu pe mine insumi si ma pocaiesc in praf si in cenusa".
  ⁷ Iar dupa ce Domnul a rostit aceste cuvinte catre Iov, a grait catre Elifaz din Teman: "Mania Mea arde impotriva ta si impotriva celor doi prieteni ai tai, pentru ca n-ati vorbit de Mine asa de drept, precum a vorbit robul Meu Iov.
  ⁸ Acum deci luati sapte vitei si sapte berbeci si duceti-va la robul Meu Iov si aduceti-le, pentru voi, ardere de tot; iar robul Meu Iov sa se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi ingaduitor, ca sa nu Ma port cu voi dupa nebunia voastra, intrucat n-ati vorbit despre Mine asa de drept cum a vorbit robul Meu Iov".
  ⁹ Astfel Elifaz din Teman, Bildad din Suah si Tofar din Naamat, s-au dus si au facut cum le spusese Domnul, si Domnul a primit rugaciunea lui Iov.
¹⁰ Si Domnul l-a pus pe Iov iarasi in starea lui de la inceput, dupa ce s-a rugat pentru prieteni, si i-a intors indoit tot ce avusese mai inainte.
¹¹ Si toti fratii si toate surorile si toti prietenii lui de alta data au venit sa-l cerceteze, au mancat paine in casa lui, l-au compatimit, l-au mangaiat de toate nenorocirile pe care le slobozise Domnul asupra lui si fiecare i-a dat cate un chesita si cate un inel de aur.
¹² Si Dumnezeu a binecuvantat sfarsitul vietii lui Iov mai bogat decat inceputul ei, si el a strans paisprezece mii de oi, sase mii de camile, o mie de perechi de boi si o mie de asine.
¹³ Si a avut sapte fii si trei fiice.
¹⁴ Celei dintai i-a pus numele Iemima, celei de a doua, Chetia si celei de a treia, Cheren-Hapuc.
¹⁵ Iar in toata tara nu se gaseau femei atat de frumoase ca fetele lui Iov, si tatal lor le-a facut partase la mostenire, langa fratii lor.
¹⁶ Si Iov a mai trait dupa aceea o suta patruzeci de ani si a vazut pe fiii sai si pe fiii fiilor sai, pana la al patrulea neam.
¹⁷ Si Iov a murit batran si incarcat de zile.

Designed by Gabriel Ditu ©Copyright 2003 - All Rights Reserved