Pagina anterioara | Cuprins | Pagina urmatoare

PSALMUL 1
Al lui David.

  ¹ Fericit barbatul, care n-a umblat in sfatul necredinciosilor si in calea pacatosilor nu a stat si pe scaunul hulitorilor n-a sezut;
  ² Ci in legea Domnului e voia lui si la legea Lui va cugeta ziua si noaptea.
  ³ Si va fi ca un pom rasadit langa izvoarele apelor, care rodul sau va da la vremea sa si frunza lui nu va cadea si toate cate va face vor spori:
  ⁴ Nu sunt asa necredinciosii, nu sunt asa! Ci ca praful ce-l spulbera vantul de pe fata pamantului.
  ⁵ De aceea nu se vor ridica necredinciosii la judecata, nici pacatosii in sfatul dreptilor.
  ⁶ Ca stie Domnul calea dreptilor, iar calea necredinciosilor va pieri.
  ⁵ Atunci va grai catre ei intru urgia Lui si intru mania Lui ii va tulbura pe ei;
  ⁶ Iar Eu sunt pus imparat de El peste Sion, muntele cel sfant al Lui, vestind porunca Domnului.
  ⁷ Domnul a zis catre Mine: "Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut!
  ⁸ Cere de la Mine si-ti voi da neamurile mostenirea Ta si stapanirea Ta, marginile pamantului.
  ⁹ Le vei paste pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!"
¹⁰ Si acum imparati, intelegeti! Invatati-va toti, care judecati pamantul!
¹¹ Slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El cu cutremur.
¹² Luati invatatura, ca nu cumva sa Se manie Domnul si sa pieriti din calea cea dreapta, cand se va aprinde degrab mania Lui! Fericiti toti cei ce nadajduiesc in El.

PSALMUL 2
Al lui David.

  ¹ Pentru ce s-au intaratat neamurile si popoarele au cugetat desertaciuni?
  ² S-au ridicat imparatii pamantului si capeteniile s-au adunat impreuna impotriva Domnului si a unsului Sau, zicand:
  ³ "Sa rupem legaturile lor si sa lepadam de la noi jugul lor".
  ⁴ Cel ce locuieste in ceruri va rade de dansii si Domnul ii va batjocori pe ei!
  ⁵ Atunci va grai catre ei intru urgia Lui si intru mania Lui ii va tulbura pe ei;
  ⁶ Iar Eu sunt pus imparat de El peste Sion, muntele cel sfant al Lui, vestind porunca Domnului.
  ⁷ Domnul a zis catre Mine: "Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut!
  ⁸ Cere de la Mine si-Ti voi da neamurile mostenirea Ta si stapanirea Ta marginile pamantului.
  ⁹ Le vei paste pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!"
¹⁰ Si acum imparati intelegeti! Invatati-va toti, care judecati pamantul!
¹¹ Slujiti Domnului cu frica si va bucurati de El cu cutremur.
¹² Luati invatatura, ca nu cumva sa Se manie Domnul si sa pieriti din calea cea dreapta, cand se va aprinde degrab mania Lui! Fericiti toti cei ce nadajduiesc in El.

PSALMUL 3
Al lui David.

  ¹ Doamne, cat s-au inmultit cei ce ma necajesc! Multi se scoala asupra mea;
  ² Multi zic sufletului meu: "Nu este mantuire lui, intru Dumnezeul lui! "
  ³ Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu esti, slava mea si Cel ce inalti capul meu.
  ⁴ Cu glasul meu catre Domnul am strigat si m-a auzit din muntele cel sfant al Lui.
  ⁵ Eu m-am culcat si am adormit; sculatu-m-am, ca Domnul ma va sprijini.
  ⁶ Nu ma voi teme de mii de popoare, care imprejur ma impresoara.
  ⁷ Scoala, Doamne, mantuieste-ma, Dumnezeul meu, ca Tu ai batut pe toti cei ce ma vrajmasesc in desert; dintii pacatosilor ai zdrobit.
  ⁸ A Domnului este mantuirea si peste poporul Tau, binecuvantarea Ta.

PSALMUL 4
Al lui David.

  ¹ Cand Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptatii mele! Intru necaz m-ai desfatat! Milostiveste-Te spre mine si asculta rugaciunea mea.
  ² Fiii oamenilor, pana cand grei la inima? Pentru ce iubiti desertaciunea si cautati minciuna?
  ³ Sa stiti ca minunat a facut Domnul pe cel cuvios al Sau; Domnul ma va auzi cand voi striga catre Dansul.
  ⁴ Maniati-va, dar nu gresiti; de cele ce ziceti in inimile voastre, intru asternuturile voastre, va caiti.
  ⁵ Jertfiti jertfa dreptatii si nadajduiti in Domnul.
  ⁶ Multi zic: "Cine ne va arata noua cele bune?" Dar s-a insemnat peste noi lumina fetei Tale, Doamne!
  ⁷ Dat-ai veselie in inima mea, mai mare decat veselia pentru rodul lor de grau, de vin si de untdelemn ce s-a inmultit.
  ⁸ Cu pace, asa ma voi culca si voi adormi, ca Tu, Doamne, indeosebi intru nadejde m-ai asezat.

PSALMUL 5
Al lui David.

  ¹ Graiurile mele asculta-le, Doamne! Intelege strigarea mea!
  ² Ia aminte la glasul rugaciunii mele, Imparatul meu si Dumnezeul meu, caci catre Tine, ma voi ruga, Doamne!
  ³ Dimineata vei auzi glasul meu; dimineata voi sta inaintea Ta si ma vei vedea.
  ⁴ Ca Tu esti Dumnezeu, Care nu voiesti faradelegea, nici nu va locui langa Tine cel ce vicleneste.
  ⁵ Nu vor sta calcatorii de lege in preajma ochilor Tai. Urat-ai pe toti cei ce lucreaza fara de lege.
  ⁶ Pierde-vei pe toti cei ce graiesc minciuna; pe ucigas si pe viclean il uraste Domnul.
  ⁷ Iar eu, intru multimea milei Tale, voi intra in casa Ta, inchina-ma-voi spre sfant locasul Tau, intru frica Ta.
  ⁸ Doamne, povatuieste-ma intru dreptatea Ta din pricina dusmanilor mei! Indrepteaza inaintea mea calea Ta.
  ⁹ Ca nu este in gura lor adevar, inima lor este desarta; groapa deschisa grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.
¹⁰ Judeca-i pe ei, Dumnezeule; sa cada din sfaturile lor; dupa multimea nelegiuirilor lor, alunga-i pe ei, ca Te-au amarat, Doamne,
¹¹ si sa se veseleasca toti cei ce nadajduiesc intru Tine; in veac se vor bucura si le vei fi lor salas si se vor lauda cu Tine toti cei ce iubesc numele Tau.
¹² Ca Tu vei binecuvanta pe cel drept, Doamne, caci cu arma bunei voiri ne-ai incununat pe noi.

PSALMUL 6
Al lui David.

  ¹ Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu urgia Ta sa ma certi.
  ² Miluieste-ma, Doamne, ca neputincios sunt; vindeca-ma, Doamne, ca s-au tulburat oasele mele;
  ³ Si sufletul meu s-a tulburat foarte si Tu, Doamne, pana cand?
  ⁴ Intoarce-Te, Doamne; izbaveste sufletul meu, mantuieste-ma, pentru mila Ta.
  ⁵ Ca nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine. Si in iad cine Te va lauda pe Tine?
  ⁶ Ostenit-am intru suspinul meu, spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda.
  ⁷ Tulburatu-s-a de suparare ochiul meu, imbatranit-am intre toti vrajmasii mei.
  ⁸ Departati-va de la mine toti cei ce lucrati faradelegea, ca a auzit Domnul glasul plangerii mele.
  ⁹ Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugaciunea mea a primit.
¹⁰ Sa se rusineze si sa se tulbure foarte toti vrajmasii mei; sa se intoarca si sa se rusineze foarte degrab.

PSALMUL 7
Al lui David.

  ¹ Doamne, Dumnezeul meu, in Tine am nadajduit. Mantuieste-ma de toti cei ce ma prigonesc si ma izbaveste,
  ² Ca nu cumva sa rapeasca sufletul meu ca un leu, nefiind cine sa ma izbaveasca, nici cine sa ma mantuiasca.
  ³ Doamne, Dumnezeul meu, de am facut aceasta, de este nedreptate in mainile mele,
  ⁴ De am rasplatit cu rau celor ce mi-au facut mie rau si de am jefuit pe vrajmasii mei fara temei,
  ⁵ Sa prigoneasca vrajmasul sufletul meu si sa-l prinda, sa calce la pamant viata mea si marirea mea in tarana sa o aseze.
  ⁶ Scoala-Te, Doamne, intru mania Ta, inalta-Te pana la hotarele vrajmasilor mei; scoala-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
  ⁷ Si adunare de popoare Te va inconjura si peste ea la inaltime Te intoarce.
  ⁸ Domnul va judeca pe popoare; judeca-ma, Doamne, dupa dreptatea mea si dupa nevinovatia mea.
  ⁹ Sfarseasca-se rautatea pacatosilor si intareste pe cel drept, Cel ce cerci inimile si rarunchii, Dumnezeule drepte.
¹⁰ Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mantuieste pe cei drepti la inima.
¹¹ Dumnezeu este judecator drept, tare si indelung-rabdator si nu se manie in fiecare zi.
¹² De nu va veti intoarce, sabia Sa o va luci, arcul Sau l-a incordat si l-a pregatit
¹³ Si in el a gatit unelte de moarte; sagetile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
¹⁴ Iata a poftit nedreptatea, a zamislit silnicia si a nascut nelegiuirea.
¹⁵ Groapa a sapat si a adancit-o si va cadea in groapa pe care a facut-o.
¹⁶ Sa se intoarca nedreptatea lui pe capul lui si pe crestetul lui silnicia lui sa se coboare.
¹⁷ Lauda-voi pe Domnul dupa dreptatea Lui si voi canta numele Domnului Celui Preainalt.

PSALMUL 8
Al lui David.

  ¹ Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul! Ca s-a inaltat slava Ta, mai presus de ceruri.
  ² Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda, pentru vrajmasii Tai, ca sa amutesti pe vrajmas si pe razbunator.
  ³ Cand privesc cerurile, lucrul mainilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic:
  ⁴ Ce este omul ca-ti amintesti de el? Sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?
  ⁵ Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu marire si cu cinste l-ai incununat pe el.
  ⁶ Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
  ⁷ Oile si boii, toate; inca si dobitoacele campului;
  ⁸ Pasarile cerului si pestii marii, cele ce strabat cararile marilor.
  ⁹ Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul!

PSALMUL 9
Al lui David.

  ¹ Lauda-Te-voi, Doamne, din toata inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
  ² Veseli-ma-voi si ma voi bucura de Tine; canta-voi numele Tau, Preainalte.
  ³ Cand se vor intoarce vrajmasii mei inapoi, slabi-vor si vor pieri de la fata Ta!
  ⁴ Ca ai facut judecata mea si dreptatea mea; sezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
  ⁵ Certat-ai neamurile si au pierit nelegiuitii; stins-ai numele lor in veac si in veacul veacului.
  ⁶ Vrajmasului i-au lipsit de tot sabiile si cetatile i le-ai sfaramat; pierit-a pomenirea lor in sunet.
  ⁷ Iar Domnul ramane in veac; gatit-a scaunul Lui de judecata
  ⁸ Si El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
  ⁹ Si a fost Domnul scapare saracului, ajutor la vreme potrivita in necazuri.
¹⁰ Sa nadajduiasca in Tine cei ce cunosc numele Tau, ca n-ai parasit pe cei ce Te cauta pe Tine, Doamne!
¹¹ Cantati Domnului, Celui ce locuieste in Sion, vestiti intre neamuri faptele Lui.
¹² Ca Cel ce razbuna sangele lor si-a adus aminte. N-a uitat strigatul saracilor.
¹³ Miluieste-ma, Doamne! Vezi smerenia mea, de catre vrajmasii mei, Cel ce ma inalti din portile mortii,
¹⁴ Ca sa vestesc toate laudele Tale, in portile fiicei Sionului; veseli-ma-voi de mantuirea Ta!
¹⁵ Cazut-au neamurile in groapa pe care au facut-o; in cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
¹⁶ Se cunoaste Domnul cand face judecata! Intru faptele mainilor lui s-a prins pacatosul.
¹⁷ Sa se intoarca pacatosii in iad; toate neamurile care uita pe Dumnezeu.
¹⁸ Ca nu pana in sfarsit va fi uitat saracul, iar rabdarea saracilor in veac nu va pieri.
¹⁹ Scoala-Te, Doamne, sa nu se intareasca omul; sa fie judecate neamurile inaintea Ta!
²⁰ Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca sa cunoasca neamurile ca oameni sunt.
²¹ Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
²² Cand se mandreste necredinciosul, se aprinde saracul; se prind in sfaturile pe care le gandesc.
²³ Ca se lauda pacatosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strambatate, pe sine se binecuvinteaza.
²⁴ Intaratat-a cel pacatos pe Domnul, dupa multimea maniei lui; nu-L va cauta; nu este Dumnezeu inaintea lui.
²⁵ Spurcate sunt caile lui in toata vremea; lepadate sunt judecatile Tale de la fata lui, peste toti vrajmasii lui va stapani.
²⁶ Ca a zis intru inima sa: Nu ma voi clinti din neam in neam, rau nu-mi va fi.
²⁷ Gura lui e plina de blestem, de amaraciune si de viclesug; sub limba lui osteneala si durere.
²⁸ Sta la panda in ascuns cu cei bogati ca sa ucida pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sarac privesc.
²⁹ Pandeste din ascunzis, ca leul din culcusul sau; pandeste ca sa apuce pe sarac, pandeste pe sarac ca sa-l traga la el.
³⁰ In lantul lui il va smeri; se va pleca si va cadea asupra lui, cand va stapani pe cei saraci.
³¹ Ca a zis in inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Intors-a fata Lui, ca sa nu vada pana in sfarsit!"
³² Scoala-Te, Doamne, Dumnezeul meu, inalta-se mana Ta, nu uita pe saracii Tai pana in sfarsit!
³³ Pentru ce a maniat necredinciosul pe Dumnezeu? Ca a zis in inima lui: Domnul nu va cerceta!
³⁴ Vezi, pentru ca Tu privesti la necazuri si la durere, ca sa le iei in mainile Tale; caci in Tine se increde saracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
³⁵ Zdrobeste bratul celui pacatos si rau, pacatul lui va fi cautat si nu se va afla.
³⁶ Imparati-va Domnul in veac si in veacul veacului! Pieriti neamuri din pamantul Lui.
³⁷ Dorinta saracilor a auzit-o Domnul; la ravna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
³⁸ Judeca pe sarac si pe smerit, ca sa nu se mai mandreasca omul pe pamant.

PSALMUL 10
Al lui David.

  ¹ In Domnul am nadajduit. Cum veti zice sufletului meu: "Muta-te in munti, ca o pasare?"
  ² Ca iata pacatosii au incordat arcul, au gatit sageti in tolba, ca sa sageteze in intuneric pe cei drepti la inima.
  ³ Ca au surpat ceea ce ai asezat; dar dreptul ce a facut?
  ⁴ Domnul este in locasul cel sfant al Sau, Domnul in cer are scaunul Sau. Ochii Lui spre sarac privesc, genele Lui cerceteaza pe fiii oamenilor.
  ⁵ Domnul cerceteaza pe cel drept si pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeste nedreptatea il uraste sufletul Sau.
  ⁶ Va ploua peste pacatosi laturi, foc si pucioasa; iar suflare de vifor este partea paharului lor.
  ⁷ Ca drept este Domnul si dreptatea a iubit si fata Lui spre cel drept priveste.

PSALMUL 11
Al lui David.

  ¹ Mantuieste-ma, Doamne, ca a lipsit cel cuvios, ca s-a imputinat adevarul de la fiii oamenilor.
  ² Desertaciuni a grait fiecare catre aproapele sau, buze viclene in inima si in inima rele au grait.
  ³ Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene si limba cea plina de mandrie.
  ⁴ Pe cei ce au zis: "Cu limba noastra ne vom mari, caci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?"
  ⁵ Pentru necazul saracilor si suspinul nenorocitilor, acum Ma voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mantuirea si le voi vorbi pe fata.
  ⁶ Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lamurit in foc, curatat de pamant, curatat de sapte ori.
  ⁷ Tu, Doamne, ne vei pazi si ne vei feri de neamul acesta in veac.
  ⁸ Caci, atunci cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni.

PSALMUL 12
Al lui David.

  ¹ Pana cand, Doamne, ma vei uita pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine?
  ² Pana cand voi gramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?
  ³ Pana cand se va inalta vrajmasul meu impotriva mea?
  ⁴ Cauta, auzi-ma, Doamne, Dumnezeul meu, lumineaza ochii mei, ca nu cumva sa adorm intru moarte,
  ⁵ Ca nu cumva sa zica vrajmasul meu: "Intaritu-m-am asupra lui". Cei ce ma necajesc se vor bucura de ma voi clatina.
  ⁶ Iar eu spre mila Ta am nadajduit; bucura-se-va inima mea de mantuirea Ta; canta-voi Domnului, Celui ce mi-a facut bine si voi canta numele Domnului Celui Preainalt.

PSALMUL 13
Al lui David.

  ¹ Zis-a cel nebun in inima sa: "Nu este Dumnezeu!" Stricatu-s-au oamenii si urati s-au facut intru indeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul.
  ² Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, sa vada de este cel ce intelege, sau cel ce cauta pe Dumnezeu.
  ³ Toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut; nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul.
  ⁴ Oare, nu se vor intelepti toti cei ce lucreaza faradelegea? Cei ce mananca pe poporul Meu ca painea, pe Domnul nu L-au chemat.
  ⁵ Acolo s-au temut de frica, unde nu era frica, ca Dumnezeu este cu neamul dreptilor.
  ⁶ Saracul nadajduieste in Domnul si voi ati ras de nadejdea lui, zicand: Cine va da din Sion mantuire lui Israel?
  ⁷ Dar cand va intoarce Domnul pe cei robiti ai poporului Sau, bucura-se-va Iacob si se va veseli Israel.

PSALMUL 14
Al lui David.

  ¹ Doamne, cine va locui in locasul Tau si cine se va salaslui in muntele cel sfant al Tau?
  ² Cel ce umbla fara prihana si face dreptate, cel ce are adevarul in inima sa,
  ³ Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a facut rau impotriva vecinului sau si ocara n-a rostit impotriva aproapelui sau.
  ⁴ Defaimat sa fie inaintea Lui "el ce vicleneste, iar pe cei ce se tem de Domnul ii slaveste; cel ce se jura aproapelui sau si nu se leapada,
  ⁵ Argintul sau nu l-a dat cu camata si daruri impotriva celor nevinovati n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clatina in veac.

PSALMUL 15
Al lui David.

  ¹ Pazeste-ma, Doamne, ca spre Tine am nadajduit.
  ² Zis-am Domnului: "Domnul meu esti Tu, ca bunatatile mele nu-ti trebuie".
  ³ Prin sfintii care sunt pe pamantul Lui minunata a facut Domnul toata voia intru ei.
  ⁴ Inmultitu-s-au slabiciunile celor ce alearga dupa alti dumnezei. Nu voi lua parte la adunarile lor cu jertfe de sange, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.
  ⁵ Domnul este partea mostenirii mele si a paharului meu. Tu esti Cel care imi asezi mie iarasi mostenirea mea.
  ⁶ Sortii mi-au cazut intre cei puternici, ca mostenirea mea este puternica.
  ⁷ Binecuvanta-voi pe Domnul, Cel ce m-a inteleptit; la aceasta si noaptea ma indeamna inima mea.
  ⁸ Vazut-am mai inainte pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este ca sa nu ma clatin.
  ⁹ Pentru aceasta s-a veselit inima mea si s-a bucurat limba mea, dar inca si trupul meu va salaslui intru nadejde.
¹⁰ Ca nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tau sa vada stricaciunea.
¹¹ Cunoscute mi-ai facut caile vietii; umplea-ma-vei de veselie cu fata Ta, si la dreapta Ta de frumuseti vesnice ma vei satura.

PSALMUL 16
O rugaciune a lui David.

  ¹ Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, asculta rugaciunea mea, din buze fara de viclenie.
  ² De la fata Ta judecata mea sa iasa, ochii mei sa vada cele drepte.
  ³ Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lamurit, dar nu s-a aflat intru mine nedreptate.
  ⁴ Ca sa nu graiasca gura mea lucruri omenesti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am pazit cai aspre.
S. Indreapta picioarele mele in cararile Tale, ca sa nu sovaie pasii mei.
  ⁶ Eu am strigat, ca m-ai auzit Dumnezeule; pleaca urechea Ta catre mine si auzi cuvintele mele.
  ⁷ Minunate fa milele Tale, Cel ce mantuiesti pe cei ce nadajduiesc in Tine de cei ce stau impotriva dreptei Tale.
  ⁸ Pazeste-ma, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperamantul aripilor Tale acopera-ma
  ⁹ De fata necredinciosilor care ma necajesc pe mine. Vrajmasii mei sufletul meu l-au cuprins;
¹⁰ Cu grasime inima lor si-au incuiat, gura lor a grait mandrie.
¹¹ Izgonindu-ma acum m-au inconjurat, ochii lor si-au atintit ca sa ma plece la pamant.
¹² Apucatu-m-au ca un leu gata de prada, ca un pui de leu ce locuieste in ascunzisuri.
¹³ Scoala-Te, Doamne, intampina-i pe ei si impiedica-i! Izbaveste sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
¹⁴ Doamne, desparte-ma de oamenii acestei lumi, ce-si iau partea in viata, caci s-a umplut pantecele lor de bunatatile Tale; saturatu-s-au fiii lor si au lasat ramasitele pruncilor.
¹⁵ Iar eu intru dreptate ma voi arata fetei Tale, satura-ma-voi cand se va arata slava Ta.

PSALMUL 17
O cantare a lui David.

  ¹ Iubi-Te-voi Doamne, vartutea mea. Domnul este intarirea mea si scaparea mea si izbavitorul meu,
  ² Dumnezeul meu, ajutorul meu si voi nadajdui spre Dansul,
  ³ Aparatorul meu si puterea mantuirii mele si sprijinitorul meu.
  ⁴ Laudand voi chema pe Domnul si de vrajmasii mei ma voi izbavi.
  ⁵ Cuprinsu-m-au durerile mortii si raurile faradelegii m-au tulburat.
  ⁶ Durerile iadului m-au inconjurat; intampinatu-m-au laturile mortii.
  ⁷ Si cand ma necajeau am chemat pe Domnul si catre Dumnezeul meu am strigat.
  ⁸ Auzit-a din locasul Lui cel sfant glasul meu si strigarea mea, inaintea Lui, va intra in urechile Lui.
  ⁹ si s-a clatinat si s-a cutremurat pamantul si temeliile muntilor s-au tulburat si s-au clatinat ca S-a maniat pe ele Dumnezeu.
¹⁰ Intru mania Lui fum s-a ridicat si para de foc de la fata Lui, carbuni aprinsi de la El.
¹¹ Si a plecat cerurile si S-a coborat si negura era sub picioarele Lui.
¹² Si S-a suit pe heruvimi si a zburat; zburat-a pe aripile vantului.
¹³ Si si-a pus intunericul acoperamant, imprejurul Lui cortul Lui, apa intunecoasa in norii vazduhului.
¹⁴ De stralucirea fetei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindina si carbuni de foc.
¹⁵ Si a tunat din cer Domnul si Cel Preainalt a dat glasul Sau.
¹⁶ Trimis-a sageti si i-a risipit pe ei, si fulgere a inmultit si i-a tulburat pe ei.
¹⁷ Si s-au aratat izvoarele apelor si s-au descoperit temeliile lumii,
¹⁸ De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului maniei Tale.
¹⁹ Trimis-a din inaltime si m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
²⁰ Izbaveste-ma de vrajmasii mei cei tari si de cei ce ma urasc pe mine, ca s-au intarit mai mult decat mine.
²¹ Intampinatu-m-au ei in ziua necazului meu, dar Domnul a fost intarirea mea
²² Si m-a scos la loc larg, m-a izbavit, ca m-a voit.
²³ Si imi va rasplati mie Domnul dupa dreptatea mea, si dupa curatia mainilor mele imi va rasplati mie,
²⁴ Ca am pazit caile Domnului si n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
²⁵ Ca toate judecatile Lui sunt inaintea mea, si indreptarile Lui nu s-au departat de la mine.
²⁶ Si voi fi fara prihana cu Dansul, si ma voi pazi de faradelegea mea.
²⁷ Si imi va rasplati mie Domnul dupa dreptatea mea, si dupa curatia mainilor mele inaintea ochilor Lui.
²⁸ Cu cel cuvios, cuvios vei fi; si cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
²⁹ Si cu cel ales, ales vei fi; si cu cel indaratnic Te vei indaratnici.
³⁰ Ca Tu pe poporul cel smerit il vei mantui, si ochii mandrilor ii vei smeri.
³¹ Ca Tu vei aprinde faclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina intunericul meu.
³² Caci cu Tine ma voi izbavi de ispita, si cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
³³ Dumnezeul meu, fara prihana este calea Lui, cuvintele Domnului in foc lamurite; scut este tuturor celor ce nadajduiesc in El.
³⁴ Ca cine este Dumnezeu afara de Domnul? Si cine este Dumnezeu afara de Dumnezeul nostru?
³⁵ Dumnezeu, Cel ce ma incinge cu putere, si a pus fara prihana calea mea.
³⁶ Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului si peste cele inalte ma pune.
³⁷ Cel ce intaresti mainile mele in vreme de razboi, si ai pus arc de arama in bratele mele.
³⁸ Si mi-ai dat mie scutul mantuirii mele si dreapta Ta m-a sprijinit.
³⁹ Si certarea Ta m-a indreptat pana in sfarsit, si certarea Ta insasi ma va invata.
⁴⁰ Largit-ai pasii mei sub mine, si n-au slabit picioarele mele.
⁴¹ Urmari-voi pe vrajmasii mei si-i voi prinde pe dansii si nu ma voi intoarce pana ce se vor sfarsi.
⁴² Ii voi zdrobi pe ei si nu vor putea sa stea, cadea-vor sub picioarele mele.
⁴³ Si m-ai incins cu putere spre razboi si ai impiedicat pe toti cei ce se sculau impotriva mea.
⁴⁴ Si pe vrajmasii mei i-ai facut sa fuga, iar pe cei ce ma urasc pe mine i-ai nimicit.
⁴⁵ Strigat-au catre Domnul, si nu era cel ce mantuieste; si nu i-a auzit pe ei.
⁴⁶ Si-i voi sfarama pe ei ca praful in fata vantului, ca tina ulitelor ii voi zdrobi pe ei.
⁴⁷ Izbaveste-ma de razvratirile poporului; pusu-m-ai capetenie neamurilor.
⁴⁸ Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
⁴⁹ Fiii straini m-au mintit pe mine. Fiii straini au imbatranit si au schiopatat din cararile lor.
⁵⁰ Viu este Domnul si binecuvantat este Dumnezeul meu, si sa se inalte Dumnezeul mantuirii mele.
⁵¹ Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbanda si mi-ai supus popoarele; Izbavitorul meu de vrajmasii cea furiosi,
⁵² De la cei ce se ridica impotriva mea, inalta-ma, de omul nedrept izbaveste-ma.
⁵³ Pentru aceasta Te voi lauda intre neamuri, Doamne, si numele Tau il voi canta.
⁵⁴ Cel ce maresti mantuirea imparatului Tau si faci mila unsului Tau, lui David si semintiei lui pana in veac.

PSALMUL 18
Al lui David.

  ¹ Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria.
  ² Ziua zilei spune cuvant, si noaptea noptii vesteste stiinta.
  ³ Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale caror glasuri sa nu se auda.
  ⁴ In tot pamantul a iesit vestirea lor, si la marginile lumii cuvintele lor.
  ⁵ In soare si-a pus locasul sau; si el este ca un mire ce iese din camara sa.
  ⁶ Bucura-se-va ca un urias, care alearga drumul lui.
  ⁷ De la marginea cerului iesirea lui, si oprirea lui pana la marginea cerului; si nu este cine sa se ascunda de caldura lui.
  ⁸ Legea Domnului este fara prihana, intoarce sufletele; marturia Domnului este credincioasa, intelepteste pruncii;
  ⁹ Judecatile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este stralucitoare, lumineaza ochii.
¹⁰ Frica de Domnul este curata, ramane in veacul veacului. Judecatile Domnului sunt adevarate, toate indreptatite.
¹¹ Dorite sunt mai mult decat aurul, si decat piatra cea de mare pret; si mai dulci decat mierea si fagurele.
¹² Ca robul Tau le pazeste pe ele, si rasplatire multa are.
¹³ Greselile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curateste-ma
¹⁴ Si de cele straine fereste pe robul Tau; de nu ma vor stapani, atunci fara prihana voi fi si ma voi curati de pacat mare.
¹⁵ Si vor bineplacea cuvintele gurii mele si cugetul inimii mele inaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu si Izbavitorul meu.

PSALMUL 19
Al lui David.

  ¹ Sa te auda Domnul in ziua necazului si sa te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
  ² Trimita tie ajutor din locasul Sau cel sfant si din Sion sa te sprijineasca pe tine.
  ³ Pomeneasca toata jertfa ta si arderea de tot a ta bineplacuta sa-I fie.
  ⁴ Dea tie Domnul dupa inima ta si tot sfatul tau sa-l plineasca.
  ⁵ Bucura-ne-vom de mantuirea ta si intru numele Dumnezeului nostru ne vom mari. Plineasca Domnul toate cererile tale.
  ⁶ Acum am cunoscut ca a mantuit Domnul pe unsul Sau, cu puterea dreptei Sale.
  ⁷ Il va auzi pe dansul din cerul cel sfant al Lui.
  ⁸ Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor, iar noi ne laudam cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
  ⁹ Acestia s-au impiedicat si au cazut, iar noi ne-am sculat si ne-am indreptat.
¹⁰ Doamne, mantuieste pe imparatul si ne auzi pe noi, in orice zi Te vom chema.

PSALMUL 20
Al lui David.

  ¹ Doamne, intru puterea Ta se va veseli imparatul si intru mantuirea Ta se va bucura foarte.
  ² Dupa dorirea inimii lui i-ai dat lui, si de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
  ³ Ca l-ai intampinat pe el cu binecuvantarile bunatatii, pus-ai pe capul lui cununa de piatra scumpa.
  ⁴ Viata a cerut de la Tine si i-ai dat lui lungime de zile in veacul veacului.
  ⁵ Mare este slava lui intru mantuirea Ta, slava si mare cuviinta vei pune peste el.
  ⁶ Ca ii vei da lui binecuvantare in veacul veacului, il vei veseli pe dansul intru bucurie cu fata Ta.
  ⁷ Ca imparatul nadajduieste in Domnul si intru mila Celui Preainalt nu se va clinti.
  ⁸ Afla-se mana Ta peste toti vrajmasii Tai, dreapta Ta sa afle pe toti cei ce Te urasc pe Tine.
  ⁹ Ii vei pune pe ei ca un cuptor de foc in vremea aratarii Tale;
¹⁰ Domnul intru mania Sa ii va tulbura pe ei, si-i va manca pe ei focul.
¹¹ Rodul lor de pe pamant il vei pierde si samanta lor dintre fiii oamenilor.
¹² Ca au gandit rele impotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea sa stea.
¹³ Ca ii vei pune pe ei pe fuga si cu arcul Tau vei tinti capul lor.
¹⁴ Inalta-Te, Doamne, intru taria Ta, canta-vom si vom lauda puterile Tale.

PSALMUL 21
Al lui David.

  ¹ Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai parasit? Departe sunt de mantuirea mea cuvintele greselilor mele.
  ² Dumnezeul meu, striga-voi ziua si nu vei auzi, si noaptea si nu Te vei gandi la mine.
  ³ Iar Tu intru cele sfinte locuiesti, lauda lui Israel.
  ⁴ In Tine au nadajduit parintii nostri, nadajduit-au in Tine si i-ai izbavit pe ei.
  ⁵ Catre Tine au strigat si s-au mantuit, in Tine au nadajduit si nu s-au rusinat.
  ⁶ Iar eu sunt vierme si nu om, ocara oamenilor si defaimarea poporului.
  ⁷ Toti cei ce m-au vazut m-au batjocorit, grait-au cu buzele, clatinat-au capul zicand:
  ⁸ "Nadajduit-a spre Domnul, izbaveasca-l pe el, mantuiasca-l pe el, ca-l voieste pe el".
  ⁹ Ca Tu esti Cel ce m-ai scos din pantece, nadejdea mea, de la sanul maicii mele.
¹⁰ Spre Tine m-am aruncat de la nastere, din pantecele maicii mele Dumnezeul meu esti Tu.
¹¹ Nu Te departa de la mine, ca necazul este aproape, si nu este cine sa-mi ajute.
¹² Inconjuratu-m-au vitei multi, tauri grasi m-au impresurat.
¹³ Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce rapeste si racneste.
¹⁴ Ca apa m-am varsat si s-au risipit toate oasele mele.
¹⁵ Facutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeste in mijlocul pantecelui meu.
¹⁶ Uscatu-s-a ca un vas de lut taria mea, si limba mea s-a lipit de cerul gurii mele si in tarana mortii m-ai coborat.
¹⁷ Ca m-au inconjurat caini multi, adunarea celor vicleni m-a impresurat.
¹⁸ Strapuns-au mainile mele si picioarele mele.
¹⁹ Numarat-au toate oasele mele, iar ei priveau si se uitau la mine.
²⁰ Impartit-au hainele mele lorusi si pentru camasa mea au aruncat sorti.
²¹ Iar Tu, Doamne, nu departa ajutorul Tau de la mine, spre sprijinul meu ia aminte.
²² Izbaveste de sabie sufletul meu si din gheara cainelui viata mea.
²³ Izbaveste-ma din gura leului si din coarnele taurilor smerenia mea.
²⁴ Spune-voi numele Tau fratilor mei; in mijlocul adunarii Te voi lauda, zicand:
²⁵ Cei ce va temeti de Domnul, laudati-L pe El, toata semintia lui Iacob slaviti-L pe El!
²⁶ Sa se teama de Dansul toata semintia lui Israel.
²⁷ Ca n-a defaimat, nici n-a lepadat ruga saracului,
²⁸ Nici n-a intors fala Lui de la mine si cand am strigat catre Dansul, m-a auzit.
²⁹ De la Tine este lauda mea in adunare mare, rugaciunile mele le voi face inaintea celor ce se tem de El.
³⁰ Manca-vor saracii si se vor satura si vor lauda pe Domnul, iar cei ce-L cauta pe Dansul vii vor fi inimile lor in veacul veacului.
³¹ Isi vor aduce aminte si se vor intoarce la Domnul toate marginile pamantului.
³² Si se vor inchina inaintea Lui toate semintiile neamurilor.
³³ Ca a Domnului este imparatia si El stapaneste peste neamuri.
³⁴ Mancat-au si s-au inchinat toti grasii pamantului, inaintea Lui vor cadea toti cei ce se coboara in pamant.
³⁵ Si sufletul meu in El viaza, si semintia mea va sluji Lui.
³⁶ Se va vesti Domnului neamul ce va sa vina. Si vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naste si ce a facut Domnul.

PSALMUL 22
Al lui David.

  ¹ Domnul ma paste si nimic nu-mi va lipsi.
  ² La loc de pasune, acolo m-a salasluit; la apa odihnei m-a hranit.
  ³ Sufletul meu l-a intors, povatuitu-m-a pe caile dreptatii, pentru numele Lui.
  ⁴ Ca de voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele; ca Tu cu mine esti.
  ⁵ Toiagul Tau si varga Ta, acestea m-au mangaiat.
  ⁶ Gatit-ai masa inaintea mea, impotriva celor ce ma necajesc; uns-ai cu untdelemn capul meu si paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic.
  ⁷ Si mila Ta ma va urma in toate zilele vietii mele, ca sa locuiesc in casa Domnului, intru lungime de zile.

PSALMUL 23
Al lui David.

  ¹ Al Domnului este pamantul si plinirea lui; lumea si toti cei ce locuiesc in ea.
  ² Acesta pe mari l-a intemeiat pe el si pe rauri l-a asezat pe el.
  ³ Cine se va sui in muntele Domnului Si cine va sta in locul cel sfant al Lui?
  ⁴ Cel nevinovat cu mainile si curat cu inima, care n-a luat in desert sufletul sau si nu s-a jurat cu viclesug aproapelui sau.
S. Acesta va lua binecuvantare de la Domnul si milostenie de la Dumnezeu, Mantuitorul sau.
  ⁶ Acesta este neamul celor ce-L cauta pe Domnul, al celor ce cauta fata Dumnezeului lui Iacob.
  ⁷ Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei.
  ⁸ Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul Cel tare si puternic, Domnul Cel tare in razboi.
  ⁹ Ridicati, capetenii, portile voastre si va ridicati portile cele vesnice si va intra Imparatul slavei.
¹⁰ Cine este acesta Imparatul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Imparatul slavei.

PSALMUL 24
Al lui David.

  ¹ Catre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu.
  ² Spre Tine am nadajduit, sa nu fiu rusinat in veac, nici sa rada de mine vrajmasii mei.
  ³ Pentru ca toti cei ce Te asteapta pe Tine nu se vor rusina; sa se rusineze toti cei ce fac faradelegi in desert.
  ⁴ Caile Tale, Doamne, arata-mi, si cararile Tale ma invata.
  ⁵ Indrepteaza-ma spre adevarul Tau si ma invata, ca Tu esti Dumnezeu, Mantuitorul meu, si pe Tine Te-am asteptat toata ziua.
  ⁶ Adu-ti aminte de indurarile si milele Tale, Doamne, ca din veac sunt.
  ⁷ Pacatele tineretilor mele si ale nestiintei mele nu le pomeni.
  ⁸ Dupa mila Ta pomeneste-ma Tu, pentru bunatatea Ta, Doamne.
  ⁹ Bun si drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce gresesc in cale.
¹⁰ Indrepta-va pe cei blanzi la judecata, invata-va pe cei blanzi caile Sale.
¹¹ Toate caile Domnului sunt mila si adevar pentru cei ce cauta asezamantul Lui si marturiile Lui.
¹² Pentru numele Tau, Doamne, curateste pacatul meu ca mult este.
¹³ Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui in calea pe care a ales-o.
¹⁴ Sufletul lui intru bunatati se va salaslui si semintia lui va mosteni pamantul.
¹⁵ Domnul este intarirea celor ce se tem de El, asezamantul Lui il va arata lor.
¹⁶ Ochii mei sunt pururea spre Domnul ca El va scoate din lat picioarele mele.
¹⁷ Cauta spre mine si ma miluieste, ca parasit si sarac sunt eu.
¹⁸ Necazurile inimii mele s-au inmultit; din nevoile mele scoate-ma.
¹⁹ Vezi smerenia mea si osteneala mea si-mi iarta toate pacatele mele.
²⁰ Vezi pe vrajmasii mei ca s-au inmultit si cu ura nedreapta m-au urat.
²¹ Pazeste sufletul meu si ma izbaveste, ca sa nu ma rusinez ca am nadajduit in Tine.
²² Cei fara rautate si cei drepti s-au lipit de mine, ca Te-am asteptat, Doamne.
²³ Izbaveste, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

PSALMUL 25
Al lui David.

  ¹ Judeca-ma, Doamne, ca eu intru nerautate am umblat si in Domnul nadajduind, nu voi slabi.
  ² Cerceteaza-ma, Doamne, si ma cearca; aprinde rarunchii si inima mea.
  ³ Ca mila Ta este inaintea ochilor mei si bine mi-a placut adevarul Tau.
  ⁴ Nu am sezut in adunarea desertaciunii si cu calcatorii de lege nu voi intra.
  ⁵ Urat-am adunarea celor ce viclenesc si cu cei necredinciosi nu voi sedea.
  ⁶ Spala-voi intru cele nevinovate mainile mele si voi inconjura jertfelnicul Tau, Doamne,
  ⁷ Ca sa aud glasul laudei Tale si sa spun toate minunile Tale.
  ⁸ Doamne, iubit-am bunacuviinta casei Tale si locul locasului slavei Tale.
  ⁹ Sa nu pierzi cu cei necredinciosi sufletul meu si cu varsatorii de sange viata mea,
¹⁰ Intru ale caror maini sunt faradelegi si dreapta carora e plina de daruri.
¹¹ Iar eu intru nerautatea mea am umblat; izbaveste-ma, Doamne, si ma miluieste,
¹² Caci piciorul meu a stat intru dreptate; intru adunari Te voi binecuvanta, Doamne.

PSALMUL 26
Al lui David.

  ¹ Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme?
  ² Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?
  ³ Cand se vor apropia de mine cei ce imi fac rau, ca sa manance trupul meu;
  ⁴ Cei ce ma necajesc si vrajmasii mei, aceia au slabit si au cazut.
S. De s-ar randui impotriva mea ostire, nu se va infricosa inima mea;
  ⁶ De s-ar ridica impotriva mea razboi, eu in El nadajduiesc.
  ⁷ Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi cauta: sa locuiesc in casa Domnului in toate zilele vietii mele,
  ⁸ Ca sa vad frumusetea Domnului si sa cercetez locasul Lui.
  ⁹ Ca Domnul m-a ascuns in cortul Lui in ziua necazurilor mele; m-a acoperit in locul cel ascuns al cortului Lui;
¹⁰ Pe piatra m-a inaltat. Si acum iata, a inaltat capul meu peste vrajmasii mei.
¹¹ Inconjurat-am si am jertfit in cortul Lui jertfa de lauda. Il voi lauda si voi canta Domnului.
¹² Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieste-ma si ma asculta.
¹³ Tie a zis inima mea: Pe Domnul voi cauta. Te-a cautat fata mea; fata Ta, Doamne, voi cauta.
¹⁴ Sa nu-ti intorci fata Ta de la mine si sa nu Te abati intru manie de la robul Tau;
¹⁵ Ajutorul meu fii, sa nu ma lepezi pe mine si sa nu ma lasi, Dumnezeule, Mantuitorul meu.
¹⁶ Ca tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat.
¹⁷ Lege pune-mi mie, Doamne, in calea Ta si ma indrepteaza pe cararea dreapta, din pricina vrajmasilor mei.
¹⁸ Nu ma da pe mine pe mana celor ce ma necajesc, ca s-au ridicat impotriva mea martori nedrepti si nedreptatea a mintit siesi.
¹⁹ Cred ca voi vedea bunatatile Domnului, in pamantul celor vii.
²⁰ Asteapta pe Domnul, imbarbateaza-te si sa se intareasca inima ta si asteapta pe Domnul.

PSALMUL 27
Al lui David.

  ¹ Catre Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Ca de nu ma vei auzi, ma voi asemana cu cei care se coboara in groapa.
  ² Asculta glasul rugaciunii mele cand ma rog catre Tine, cand ridic mainile mele catre locasul Tau cel sfant.
  ³ Sa nu tragi cu cei pacatosi sufletul meu, si cu cei ce lucreaza nedreptate sa nu ma pierzi,
  ⁴ Cu cei ce graiesc pace catre aproapele lor, dar cele rele sunt in inimile lor.
  ⁵ Da-le lor dupa faptele lor si dupa viclesugul gandurilor lor.
  ⁶ Dupa lucrul mainilor lor, da-le lor; rasplateste-i dupa faptele lor,
  ⁷ Ca n-au inteles lucrurile Domnului si faptele mainilor Lui; ii vei darama si nu-i vei zidi.
  ⁸ Binecuvantat este Domnul ca a auzit glasul rugaciunii mele.
  ⁹ Domnul este ajutorul si aparatorul meu, in El a nadajduit inima mea si mi-a ajutat.
¹⁰ Si a inflorit trupul meu si de bunavoia mea Il voi lauda pe El.
¹¹ Domnul este intarirea poporului Sau si aparator mantuirilor unsului Sau.
¹² Mantuieste poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta; paste-i pe ei si-i ridica pana in veac.

PSALMUL 28
Al lui David.

  ¹ Aduceti Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceti Domnului mieii oilor, aduceti Domnului slava si cinste;
  ² Aduceti Domnului slava numelui Sau; inchinati-va Domnului in curtea cea sfanta a Lui.
  ³ Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe.
  ⁴ Glasul Domnului intru tarie, glasul Domnului intru mare cuviinta;
  ⁵ Glasul Domnului cel ce sfarama cedrii si va zdrobi Domnul cedrii Libanului;
  ⁶ El face sa sara Libanul ca un vitel; iar Ermonul ca un pui de gazela.
  ⁷ Glasul Domnului, cel ce varsa para focului.
  ⁸ Glasul Domnului, cel ce cutremura pustiul si va cutremura Domnul pustiul Cadesului.
  ⁹ Glasul Domnului dezleaga pantecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii si in locasul Lui, fiecare va spune: Slava!
¹⁰ Domnul va imparati peste potop si va sedea Domnul Imparat in veac.
¹¹ Domnul tarie poporului Sau va da, Domnul va binecuvanta pe poporul Sau cu pace.

PSALMUL 29
Al lui David.

  ¹ Te voi inalta, Doamne, ca m-ai ridicat si n-ai veselit pe vrajmasii mei impotriva mea.
  ² Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am catre Tine si m-ai vindecat.
  ³ Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mantuitu-m-ai de cei ce se coboara in groapa.
  ⁴ Cantati Domnului cei cuviosi ai Lui si laudati pomenirea sfinteniei Lui.
  ⁵ Ca iutime este intru mania Lui si viata intru voia Lui; seara se va salaslui plangerea, iar dimineata bucuria.
  ⁶ Iar eu am zis intru indestularea mea: "Nu ma voi clatina in veac!"
  ⁷ Doamne, intru voia Ta, dat-ai frumusetii mele putere; dar cand ti-ai intors fata Ta, eu m-am tulburat.
  ⁸ Catre Tine, Doamne, voi striga si catre Dumnezeul meu ma voi ruga.
  ⁹ Ce folos ai de sangele meu de ma cobor in stricaciune? Oare, Te va lauda pe Tine tarana, sau va vesti adevarul Tau?
¹⁰ Auzit-a Domnul si m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu!
¹¹ Schimbat-ai plangerea mea intru bucurie, rupt-ai sacul meu si m-ai incins cu veselie.
¹² Ca slava mea sa-ti cante tie si sa nu ma mahnesc; Doamne, Dumnezeul meu, in veac Te voi lauda!

PSALMUL 30
Al lui David.

  ¹ Spre Tine, Doamne, am nadajduit, sa nu fiu rusinat in veac. Intru indreptarea Ta izbaveste-ma si ma scoate.
  ² Pleaca spre mine urechea Ta, grabeste de ma scoate. Fii mie Dumnezeu aparator si casa de scapare ca sa ma mantuiesti.
  ³ Ca puterea mea si scaparea mea esti Tu si pentru numele Tau ma vei povatui si ma vei hrani.
  ⁴ Scoate-ma-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, ca Tu esti aparatorul meu.
  ⁵ In mainile Tale imi voi da duhul meu; izbavitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevarului.
  ⁶ Urat-ai pe cei ce pazesc desertaciuni in zadar, iar eu spre Domnul am nadajduit.
  ⁷ Bucura-ma-voi si ma voi veseli de mila Ta, ca ai cautat spre smerenia mea, mantuit-ai din nevoi sufletul meu
  ⁸ Si nu m-ai lasat in mainile vrajmasului; pus-ai in loc desfatat picioarele mele.
  ⁹ Miluieste-ma, Doamne, ca ma necajesc; tulburatu-s-a de manie ochiul meu, sufletul meu si inima mea.
¹⁰ Ca s-a stins intru durere viata mea si anii mei in suspinuri; slabit-a intru saracie taria mea si oasele mele s-au tulburat.
¹¹ La toti vrajmasii mei m-am facut de ocara si vecinilor mei foarte, si frica cunoscutilor mei. Cei ce ma vedeau afara fugeau de mine.
¹² Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
¹³ Ca am auzit ocara multora din cei ce locuiesc imprejur, cand se adunau ei impreuna impotriva mea; ca sa ia sufletul meu s-au sfatuit.
¹⁴ Iar eu catre Tine am nadajduit, Doamne, zis-am: "Tu esti Dumnezeul meu!"
¹⁵ In mainile Tale, soarta mea, izbaveste-ma din mana vrajmasilor mei si de cei ce ma prigonesc.
¹⁶ Arata fata Ta peste robul Tau, mantuieste-ma cu mila Ta!
¹⁷ Doamne, sa nu fiu rusinat, ca Te-am chemat pe Tine; sa se rusineze necredinciosii si sa se coboare in iad.
¹⁸ Mute sa fie buzele cele viclene, care graiesc impotriva dreptului faradelege, cu mandrie si cu defaimare.
¹⁹ Cat este de mare multimea bunatatii Tale, Doamne, pe care ai gatit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai facut-o celor ce nadajduiesc in Tine, inaintea fiilor oamenilor!
²⁰ Ascunde-i-vei pe dansii cu acoperamantul fetei Tale de tulburarea oamenilor.
²¹ Acoperi-i-vei pe ei in cortul Tau de impotrivirea limbilor.
²² Binecuvantat este Domnul, ca minunata a fost mila Sa, in cetate intarita.
²³ Iar eu am zis intru uimirea mea: Lepadat sunt de la fata ochilor Tai.
²⁴ Pentru aceasta ai auzit glasul rugaciunii mele cand am strigat catre Tine.
²⁵ Iubiti pe Domnul toti cuviosii Lui ca adevarul cauta Domnul si rasplateste celor ce se mandresc, cu prisosinta.
²⁶ Imbarbatati-va si sa se intareasca inima voastra, toii cei ce nadajduiti in Domnul.

PSALMUL 31
Al lui David.

  ¹ Fericiti carora s-au iertat faradelegile si carora s-au acoperit pacatele.
  ² Fericit barbatul, caruia nu-i va socoti Domnul pacatul, nici nu este in gura lui viclesug.
  ³ Ca am tacut, imbatranit-au oasele mele, cand strigam toata ziua.
  ⁴ Ca ziua si noaptea s-a ingreunat peste mine mana Ta si am cazut in suferinta cand ghimpele Tau ma impungea.
  ⁵ Pacatul meu l-am cunoscut si faradelegea mea n-am ascuns-o, impotriva mea.
  ⁶ Zis-am: "Marturisi-voi faradelegea mea Domnului"; si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu.
  ⁷ Pentru aceasta se va ruga catre Tine tot cuviosul la vreme potrivita, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
  ⁸ Tu esti scaparea mea din necazul ce ma cuprinde, bucuria mea; izbaveste-ma de cei ce m-au inconjurat.
  ⁹ Intelepti-te-voi si te voi indrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; atinti-voi spre tine ochii Mei.
¹⁰ Nu fi ca un cal si ca un catar, la care nu este pricepere; cu zabala si cu frau falcile lor voi strange ca sa nu se apropie de tine.
¹¹ Multe sunt bataile pacatosului; iar pe cel ce nadajduieste in Domnul, mila il va inconjura.
¹² Veseliti-va in Domnul si va bucurati, dreptilor, si va laudati toti cei drepti la inima.

PSALMUL 32
Al lui David, la Evrei fara titlu.

  ¹ Bucurati-va, dreptilor; celor drepti li se cuvine lauda.
  ² Laudati pe Domnul in alauta, in psaltire cu zece strune cantati-I Lui.
  ³ Cantati-I Lui cantare noua, cantati-I frumos, cu strigat de bucurie.
  ⁴ Ca drept este cuvantul Domnului si toate lucrurile Lui intru credinta.
  ⁵ Iubeste milostenia si judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pamantul.
  ⁶ Cu cuvantul Domnului cerurile s-au intarit si cu duhul gurii Lui toata puterea lor.
  ⁷ Adunat-a ca intr-un burduf apele marii, pus-a in vistierii adancurile.
  ⁸ Sa se teama de Domnul tot pamantul si de El sa se cutremure toii locuitorii lumii.
  ⁹ Ca El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-au zidit.
¹⁰ Domnul risipeste sfaturile neamurilor, leapada gandurile popoarelor si defaima sfaturile capeteniilor.
¹¹ Iar sfatul Domnului ramane in veac, gandurile inimii Lui, din neam in neam.
¹² Fericit este neamul caruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de mostenire Lui.
¹³ Din cer a privit Domnul, vazut-a pe toti fiii oamenilor.
¹⁴ Din locasul Sau, cel gata, privit-a spre toti cei ce locuiesc pamantul.
¹⁵ Cel ce a zidit indeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor.
¹⁶ Nu se mantuieste imparatul cu ostire multa si uriasul nu se va mantui cu multimea tariei lui.
¹⁷ Mincinos este calul spre scapare si cu multimea puterii lui nu te va izbavi.
¹⁸ Iata ochii Domnului spre cei ce se tem de Dansul, spre cei ce nadajduiesc in mila Lui. Ca sa izbaveasca de moarte sufletele lor si sa-i hraneasca pe ei in foamete.
¹⁹ Si sufletul nostru asteapta pe Domnul, ca ajutorul si aparatorul nostru este.
²⁰ Ca in El se va veseli inima noastra si in numele cel sfant al Lui am nadajduit.
²¹ Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nadajduit si noi intru Tine.

PSALMUL 33
Al lui David.

  ¹ Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda Lui in gura mea.
  ² In Domnul se va lauda sufletul meu; sa auda cei blanzi si sa se veseleasca.
  ³ Slaviti pe Domnul impreuna cu mine si sa inaltam numele Lui impreuna.
  ⁴ Cautat-am pe Domnul si m-a auzit si din toate necazurile mele m-a izbavit.
  ⁵ Apropiati-va de El si va luminati; si fetele voastre sa nu se rusineze.
  ⁶ Saracul acesta a strigat si Domnul l-a auzit pe el si din toate necazurile lui l-a izbavit.
  ⁷ Strajui-va ingerul Domnului imprejurul celor ce se tem de El si-i va izbavi pe ei.
  ⁸ Gustati si vedeti ca bun este Domnul; fericit barbatul care nadajduieste in El.
⁹ Temeti-va de Domnul toti sfintii Lui, ca n-au lipsa cei ce se tem de El.
¹⁰ Bogatii au saracit si au flamanzit, iar cei ce-L cauta pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele.
¹¹ Veniti fiilor, ascultati-ma pe mine, frica Domnului va voi invata pe voi;
¹² Cine este omul cel ce voieste viata, care iubeste sa vada zile bune? Opreste-ti limba de la rau si buzele tale sa nu graiasca viclesug.
¹³ Fereste-te de rau si fa bine, cauta pacea si o urmeaza pe ea.
¹⁴ Ochii Domnului spre cei drepti si urechile Lui spre rugaciunea lor.
¹⁵ Iar fata Domnului spre cei ce fac rele, ca sa piara de pe pamant pomenirea lor.
¹⁶ Strigat-au dreptii si Domnul i-a auzit si din toate necazurile lor i-a izbavit.
¹⁷ Aproape este Domnul de cei umiliti la inima si pe cei smeriti cu duhul ii va mantui.
¹⁸ Multe sunt necazurile dreptilor si din toate acelea ii va izbavi pe ei Domnul.
¹⁹ Domnul pazeste toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi.
²⁰ Moartea pacatosilor este cumplita si cei ce urasc pe cel drept vor gresi.
²¹ Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc in El.

PSALMUL 34
Al lui David.

  ¹ Judeca, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strambatate; lupta impotriva celor ce se lupta cu mine;
  ² Apuca arma si pavaza si scoala-Te intru ajutorul meu;
  ³ Scoate sabia si inchide calea celor ce ma prigonesc; spune sufletului meu: "Mantuirea ta sunt Eu!"
  ⁴ Sa fie rusinati si infruntati cei ce cauta sufletul meu; sa se intoarca inapoi si sa se rusineze cei ce gandesc rau de mine.
  ⁵ Sa fie ca praful in fata vantului si ingerul Domnului sa-i necajeasca. Sa fie calea lor intuneric si alunecare si ingerul Domnului sa-i prigoneasca.
  ⁶ Ca in zadar au ascuns de mine groapa latului lor, in desert au ocarat sufletul meu.
  ⁷ Sa vina asupra lor latul pe care nu-l cunosc si cursa pe care au ascuns-o sa-i prinda pe ei; si chiar in latul lor sa cada.
  ⁸ Iar sufletul meu sa se bucure de Domnul, sa se veseleasca de mantuirea lui.
  ⁹ Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea tie? Cel ce izbaveste pe sarac din mana celor mai tari decat el si pe sarac si pe sarman de cei ce-l rapesc pe el.
¹⁰ S-au sculat martori nedrepti si de cele ce nu stiam m-au intrebat.
¹¹ Rasplatit-au mie rele pentru bune si au vlaguit sufletul meu.
¹² Iar eu, cand ma suparau ei, m-am imbracat cu sac si am smerit cu post sufletul meu si rugaciunea mea in sinul meu se va intoarce.
¹³ Ca si cu un vecin, ca si cu un frate al nostru asa de bine m-am purtat; ca si cum as fi jelit si m-as fi intristat, asa m-am smerit.
¹⁴ Dar impotriva mea s-au veselit si s-au adunat; adunatu-s-au impotriva mea cu batai si n-am stiut; risipiti au fost si nu s-au cait.
¹⁵ M-au ispitit, cu batjocura m-au batjocorit, au scrasnit impotriva mea cu dintii lor.
¹⁶ Doamne, cand vei vedea? Intoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viata mea.
¹⁷ Lauda-Te-voi, Doamne, in adunare mare, intru popor numeros Te voi lauda.
¹⁸ Sa nu se bucure de. mine cei ce ma dusmanesc pe nedrept, cei ce ma urasc in zadar si fac semn cu ochii.
¹⁹ Ca mie de pace imi graiau si asupra mea viclesuguri gandeau.
²⁰ Largitu-si-au impotriva mea gura lor; zis-au: "Bine, bine, vazut-au ochii nostri".
²¹ Vazut-ai, Doamne, sa nu taci; Doamne, nu Te departa de la mine.
²² Scoala-Te, Doamne si ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu si Domnul meu, spre pricina mea.
²³ Judeca-ma dupa dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu si sa nu se bucure de mine.
²⁴ Sa nu zica intru inimile lor: "Bine, bine, sufletului nostru", nici sa zica: "L-am inghitit pe el".
²⁵ Sa fie rusinati si infruntati deodata cei ce se bucura de necazurile mele; sa se imbrace cu rusine si ocara cei ce se lauda impotriva mea.
²⁶ Sa se bucure si sa se veseleasca cei ce voiesc dreptatea mea si sa spuna pururea: "Slavit sa fie Domnul, Cel ce voieste pacea robului Sau!"
²⁷ Si limba mea va grai dreptatea Ta, in toata ziua, lauda Ta.

PSALMUL 35
Al lui David.

  ¹ Necredinta calcatorului de lege spune inimii mele, ca nu este intr-insul frica de Dumnezeu.
  ² El singur se amageste in ochii sai, cand zice ca ar fi urmarind faradelegea si ar fi urand-o.
  ³ Graiurile gurii lui faradelege si viclesug; n-a vrut sa priceapa ca sa faca bine.
  ⁴ Faradelege a gandit in asternutul sau, in toata calea cea buna n-a stat si rautatea n-a urat.
  ⁵ Doamne, in cer este mila Ta si adevarul Tau pana la nori.
  ⁶ Dreptatea Ta ca muntii lui Dumnezeu, judecatile Tale adanc mare; oameni si dobitoace vei izbavi Doamne.
  ⁷ Ca ai inmultit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor in umbra aripilor Tale vor nadajdui.
  ⁸ Satura-se-vor din grasimea casei Tale si din izvorul desfatarii Tale ii vei adapa pe ei.
  ⁹ Ca la Tine este izvorul vietii, intru lumina Ta vom vedea lumina.
¹⁰ Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine si dreptatea Ta celor drepti la inima.
¹¹ Sa nu vina peste mine picior de mandrie si mana pacatosilor sa nu ma clatine.
¹² Acolo au cazut toti cei ce lucreaza faradelegea; izgoniti au fost si nu vor putea sa stea.

PSALMUL 36
Al lui David.

  ¹ Nu ravni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac faradelegea.
  ² Caci ca iarba curand se vor usca si ca verdeata ierbii degrab se vor trece.
  ³ Nadajduieste in Domnul si fa bunatate si locuieste pamantul si hraneste-te cu bogatia lui.
  ⁴ Desfateaza-te in Domnul si iti va implini tie cererile inimii tale.
  ⁵ Descopera Domnului calea ta si nadajduieste in El si El va implini.
  ⁶ Si va scoate ca lumina dreptatea ta si judecata ca lumina de amiaza.
  ⁷ Supune-te Domnului si roaga-L pe El; nu ravni dupa cel ce sporeste in calea sa, dupa omul care face nelegiuirea.
  ⁸ Paraseste mania si lasa iutimea; nu cauta sa viclenesti.
  ⁹ Ca cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce asteapta pe Domnul vor mosteni pamantul.
¹⁰ Si inca putin si nu va mai fi pacatosul si vei cauta locul lui si nu-l vei afla.
¹¹ Iar cei blanzi vor mosteni pamantul si se vor desfata de multimea pacii.
¹² Pandi-va pacatosul pe cel drept si va scrasni asupra lui, cu dintii sai.
¹³ Iar Domnul va rade de el, ca mai inainte vede ca va veni ziua lui.
¹⁴ Sabia au scos pacatosii, intins-au arcul lor ca sa doboare pe sarac si pe sarman, ca sa junghie pe cei drepti la inima.
¹⁵ Sabia lor sa intre in inima lor si arcurile lor sa se franga.
¹⁶ Mai bun este putinul celui drept, decat bogatia multa a pacatosilor.
¹⁷ Ca bratele pacatosilor se vor zdrobi, iar Domnul intareste pe cei drepti.
¹⁸ Cunoaste Domnul caile celor fara prihana si mostenirea lor in veac va fi.
¹⁹ Nu se vor rusina in vremea cea rea si in zilele de foamete se vor satura.
²⁰ Ca pacatosii vor pieri, iar vrajmasii Domnului, indata ce s-au marit si s-au inaltat, s-au stins, ca fumul au pierit.
²¹ Imprumuta pacatosul si nu da inapoi, iar dreptul se indura si da.
²² Ca cei ce-L binecuvanteaza pe El vor mosteni pamantul, iar cei ce-L blesteama pe El, de tot vor pieri.
²³ De la Domnul pasii omului se indrepteaza si calea lui o va voi foarte.
²⁴ Cand va cadea, nu se va zdruncina, ca Domnul intareste mana lui.
²⁵ Tanar am fost si am imbatranit si n-am vazut pe cel drept parasit, nici semintia lui cerand paine;
²⁶ Toata ziua dreptul miluieste si imprumuta si semintia lui binecuvantata va fi.
²⁷ Fereste-te de rau si fa binele si vei trai in veacul veacului.
²⁸ Ca Domnul iubeste judecata si nu va parasi pe cei cuviosi ai Sai; in veac vor fi paziti. Iar cei fara de lege vor fi izgoniti si semintia necredinciosilor va fi starpita.
²⁹ Iar dreptii vor mosteni pamantul si vor locui in veacul veacului pe el.
³⁰ Gura dreptului va deprinde intelepciunea si limba lui va grai judecata.
³¹ Legea Dumnezeului sau in inima lui si nu se vor poticni pasii lui.
³² Pandeste pacatosul pe cel drept si cauta sa-l omoare pe el;
³³ Iar Domnul nu-l va lasa pe el, in mainile lui, nici nu-l va osandi, cand se va judeca cu el.
³⁴ Asteapta pe Domnul si pazeste calea Lui! Si te va invata pe tine ca sa mostenesti pamantul; cand vor pieri pacatosii vei vedea.
³⁵ Vazut-am pe cel necredincios falindu-se si inaltandu-se ca cedrii Libanului.
³⁶ Si am trecut si iata nu era si l-am cautat pe el si nu s-a aflat locul lui.
³⁷ Pazeste nerautatea si cauta dreptatea, ca urmasi are omul facator de pace.
³⁸ Iar cei fara de lege vor pieri deodata si urmasii necredinciosilor vor fi starpiti.
³⁹ Iar mantuirea dreptilor de la Domnul, ca aparatorul lor este in vreme de necaz.
⁴⁰ Si-i va ajuta pe ei Domnul si-i va izbavi pe ei si-i va scoate pe ei din mana pacatosilor si-i va mantui pe ei ca au nadajduit in El.

PSALMUL 37
Al lui David.

  ¹ Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, nici cu iutimea Ta sa ma certi.
  ² Ca sagetile Tale s-au infipt in mine si ai intarit peste mine mana Ta.
  ³ Nu este vindecare in trupul meu de la fata maniei Tale; nu este pace in oasele mele de la fata pacatelor mele.
  ⁴ Ca faradelegile mele au covarsit capul meu, ca o sarcina grea apasat-au peste mine.
S. Imputitu-s-au si au putrezit ranile mele, de la fata nebuniei mele.
  ⁶ Chinuitu-m-am si m-am garbovit pana in sfarsit, toata ziua mahnindu-ma umblam.
  ⁷ Ca salele mele s-au umplut de ocari si nu este vindecare in trupul meu.
  ⁸ Necajitu-m-am si m-am smerit foarte; racnit-am din suspinarea inimii mele.
  ⁹ Doamne, inaintea Ta este toata dorirea mea si suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
¹⁰ Inima mea s-a tulburat, parasitu-m-a taria mea si lumina ochilor mei si aceasta nu este cu mine.
¹¹ Prietenii mei si vecinii mei in preajma mea s-au apropiat si au sezut; si cei de aproape ai mei departe au stat.
¹² Si se sileau cei ce cautau sufletul meu si cei ce cautau cele rele mie graiau desertaciuni si viclesuguri toata ziua cugetau.
¹³ Iar eu ca un surd nu auzeam si ca un mut ce nu-si deschide gura sa.
¹⁴ Si m-am facut ca un om ce nu aude si nu are in gura lui mustrari.
¹⁵ Ca spre Tine, Doamne, am nadajduit; Tu ma vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
¹⁶ Ca am zis, ca nu cumva sa se bucure de mine vrajmasii mei; si cand s-au clatinat picioarele mele, impotriva mea s-au semetit.
¹⁷ Ca eu spre batai gata sunt si durerea mea inaintea mea este pururea.
¹⁸ Ca faradelegea mea eu o voi vesti  si ma voi ingriji pentru pacatul meu;
¹⁹ Iar vrajmasii mei traiesc si s-au intarit mai mult decat mine si s-au inmultit cei ce ma urasc pe nedrept.
²⁰ Cei ce imi rasplatesc rele pentru bune, ma defaimau, ca urmam bunatatea.
²¹ Nu ma lasa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te departa de la mine;
²² Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mantuirii mele.

PSALMUL 38
Al lui David.

  ¹ Zis-am: "Pazi-voi caile mele, ca sa nu pacatuiesc eu cu limba mea;
  ² Pus-am gurii mele paza, cand a stat pacatosul impotriva mea".
  ³ Amutit-am si m-am smerit si nici de bine n-am grait si durerea mea s-a innoit.
  ⁴ Infierbantatu-s-a inima mea inauntrul meu si in cugetul meu se va aprinde foc.
  ⁵ Grait-am cu limba mea: "Fa-mi cunoscut, Doamne, sfarsitul meu,
  ⁶ Si numarul zilelor mele care este, ca sa stiu ce-mi lipseste".
  ⁷ Iata, cu palma ai masurat zilele mele si statul meu ca nimic inaintea Ta.
  ⁸ Dar toate sunt desertaciuni; tot omul ce viaza.
  ⁹ Desi ca o umbra trece omul, dar in zadar se tulbura.
¹⁰ Strange comori si nu stie cui le aduna pe ele.
¹¹ Si acum cine este rabdarea mea? Oare, nu Domnul? Si statul meu de la Tine este.
¹² De toate faradelegile mele izbaveste-ma; ocara celui fara de minte nu ma da.
¹³ Amutit-am si n-am deschis gura mea, ca Tu esti Cel ce m-ai facut pe mine. Departeaza de la mine bataile Tale.
¹⁴ De taria mainii Tale, eu m-am sfarsit. Cu mustrari pentru faradelege ai pedepsit pe om
¹⁵ Si ai subtiat ca panza de paianjen sufletul sau; dar in desert se tulbura tot pamanteanul.
¹⁶ Auzi rugaciunea mea, Doamne, si cererea mea ascult-o; lacrimile mele sa nu le treci,
¹⁷ Caci strain sunt eu la Tine si strain ca toti parintii mei.
¹⁸ Lasa-ma ca sa ma odihnesc, mai inainte de a ma duce si de a nu mai fi.

PSALMUL 39
Al lui David.

  ¹ Asteptand am asteptat pe Domnul si S-a plecat spre mine.
  ² A auzit rugaciunea mea. M-a scos din groapa ticalosiei si din tina noroiului
  ³ Si a pus pe piatra picioarele mele si a indreptat pasii mei.
  ⁴ Si a pus in gura mea cantare noua, cantare Dumnezeului nostru;
  ⁵ Vedea-vor multi si se vor teme si vor nadajdui in Domnul.
  ⁶ Fericit barbatul, a carui nadejde este numele Domnului si n-a privit la desertaciuni si la nebunii mincinoase.
  ⁷ Multe ai facut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, si nu este cine sa se asemene gandurilor Tale;
  ⁸ Vestit-am si am grait: inmultitu-s-au peste numar.
  ⁹ Jertfa si prinos n-ai voit, dar trup mi-ai intocmit;
¹⁰ Ardere de tot si jertfa pentru pacat n-ai cerut. Atunci am zis: "Iata vin!
¹¹ In capul cartii este scris despre mine. Ca sa fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit si legea Ta inauntru inimii mele".
¹² Bine am vestit dreptate in adunare mare; iata buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.
¹³ Dreptatea Ta n-am ascuns-o in inima mea, adevarul Tau si mantuirea Ta am spus.
¹⁴ N-am ascuns mila Ta si adevarul Tau in adunare mare.
¹⁵ Iar Tu, Doamne, sa nu departezi indurarile Tale de la mine, mila Ta si adevarul Tau pururea sa ma sprijineasca.
¹⁶ Ca m-au impresurat rele, carora nu este numar; ajunsu-m-au faradelegile mele si n-am putut sa vad;
¹⁷ Inmultitu-s-au mai mult decat perii capului meu si inima mea m-a parasit.
¹⁸ Binevoieste, Doamne, ca sa ma izbavesti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.
¹⁹ Sa fie rusinati si infruntati deodata cei ce cauta sa ia sufletul meu.
²⁰ Sa se intoarca inapoi si sa se rusineze cei ce-mi voiesc mie rele;
²¹ Sa fie rusinati indata cei ce-mi zic mie: "Bine, bine".
²² Sa se bucure si sa se veseleasca de Tine, toti cei ce Te cauta pe Tine, Doamne, si sa zica pururea cei ce iubesc mantuirea Ta: "Slavit sa fie Domnul!"
²³ Iar eu sarac sunt si sarman; Domnul se va ingriji de mine.
²⁴ Ajutorul meu si aparatorul meu esti Tu; Dumnezeul meu nu zabovi.

PSALMUL 40
Al lui David.

  ¹ Fericit cel care cauta la sarac si la sarman; in ziua cea rea il va izbavi pe el Domnul.
  ² Domnul sa-l pazeasca pe el si sa-l vieze si sa-l fericeasca pe pamant si sa nu-l dea in mainile vrajmasilor lui.
  ³ Domnul sa-l ajute pe el pe patul durerii lui; in asternutul bolii lui sa-l intareasca pe el.
  ⁴ Eu am zis: "Doamne, miluieste-ma; vindeca sufletul meu, ca am gresit tie".
  ⁵ Vrajmasii mei m-au grait de rau zicand: "Cand va muri si va pieri numele lui?"
  ⁶ Iar de venea cineva sa ma vada, minciuni graia; inima lui aduna faradelege siesi, iesea afara si graia.
  ⁷ Impreuna impotriva mea sopteau toti vrajmasii mei; impotriva mea gandeau de mine rele.
  ⁸ Cuvant nelegiuit spuneau impotriva mea, zicand: "Nu zace, oare? Nu se va mai scula!"
  ⁹ Chiar omul cu care eram in pace, in care am nadajduit, care a mancat painea mea, a ridicat impotriva mea calcaiul.
¹⁰ Iar Tu, Doamne, miluieste-ma si ma scoala si voi rasplati lor.
¹¹ Intru aceasta am cunoscut ca m-ai voit, ca nu se va bucura vrajmasul meu de mine.
¹² Iar pe mine pentru nerautatea mea m-ai sprijinit si m-ai intarit inaintea Ta, in veac.
¹³ Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac si pana in veac. Amin. Amin.

PSALMUL 41
Al fiilor lui Core.

  ¹ In ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa Te doreste sufletul meu pe Tine, Dumnezeule.
  ² Insetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; cand voi veni si ma voi arata fetei lui Dumnezeu?
  ³ Facutu-mi-s-au lacrimile mele paine ziua si noaptea, cand mi se zicea mie in toate zilele: "Unde este Dumnezeul tau?"
  ⁴ De acestea mi-am adus aminte cu revarsare de inima, cand treceam cu multime mare spre casa lui Dumnezeu,
  ⁵ In glas de bucurie si de lauda si in sunet de sarbatoare.
  ⁶ Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?
  ⁷ Nadajduieste in Dumnezeu, ca-L voi lauda pe El; mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu.
  ⁸ In mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta imi voi aduce aminte de Tine, din pamantul Iordanului si al Ermonului, din muntele cel mic.
  ⁹ Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale.
¹⁰ Toate talazurile si valurile Tale peste mine au trecut.
¹¹ Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cantare Lui de la mine.
¹² Rugaciunea Dumnezeului vietii mele, spune-voi lui Dumnezeu: "Sprijinitorul meu esti Tu, pentru ce m-ai uitat?"
¹³ Pentru ce umblu mahnit cand ma necajeste vrajmasul meu?
¹⁴ Cand se sfaramau oasele mele ma ocarau asupritorii mei.
¹⁵ Cand imi ziceau mie in toate zilele: "Unde este Dumnezeul tau?"
¹⁶ Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?
¹⁷ Nadajduieste in Dumnezeu, ca-L voi lauda pe El; mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu.

PSALMUL 42
Al fiilor lui Core. La Evrei fara titlu.

  ¹ Judeca-ma, Dumnezeule, si apara dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept si viclean, si izbaveste-ma.
  ² Ca Tu esti, Dumnezeule, intarirea mea; pentru ce m-ai lepadat? Pentru ce umblu mahnit cand ma necajeste vrajmasul meu?
  ³ Trimite lumina Ta si adevarul Tau; acestea m-au povatuit si m-au condus la muntele cel sfant al Tau si la locasurile Tale.
  ⁴ Si voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veseleste tineretile mele;
  ⁵ Lauda-Te-voi in alauta, Dumnezeule, Dumnezeul meu.
  ⁶ Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi?
  ⁷ Nadajduieste in Dumnezeu ca-L voi lauda pe El; mantuirea fetei mele este Dumnezeul meu.

PSALMUL 43
Al fiilor lui Core.

  ¹ Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, parintii nostri ne-au spus noua
  ² Lucrul pe care l-ai facut in zilele lor, in zilele cele de demult.
  ³ Mana Ta popoare a nimicit, iar pe parinti i-ai sadit; batut-ai popoare, iar pe ei i-ai inmultit.
  ⁴ Ca nu cu sabia lor au mostenit pamantul si bratul lor nu i-a izbavit pe ei,
  ⁵ Ci dreapta Ta si bratul Tau si luminarea fetei Tale, ca bine ai voit intru ei.
  ⁶ Tu esti Insuti Imparatul meu si Dumnezeul meu, Cel ce poruncesti mantuirea lui Iacob;
  ⁷ Cu Tine pe vrajmasii nostri ii vom lovi si cu numele Tau vom nimici pe cei ce se scoala asupra noastra.
  ⁸ Pentru ca nu in arcul meu voi nadajdui si sabia mea nu ma va mantui.
  ⁹ Ca ne-ai izbavit pe noi de cei ce ne necajesc pe noi si pe cei ce ne urasc pe noi i-ai rusinat.
¹⁰ Cu Dumnezeu ne vom lauda toata ziua si numele Tau il vom lauda in veac.
¹¹ Iar acum ne-ai lepadat si ne-ai rusinat pe noi si nu vei iesi cu ostirile noastre;
¹² Intorsu-ne-ai pe noi inapoi de la dusmanii nostri si cei ce ne urasc pe noi ne-au jefuit.
¹³ Datu-ne-ai pe noi ca oi de mancare si intru neamuri ne-ai risipit;
¹⁴ Vandut-ai pe poporul Tau fara de pret si nu l-ai pretuit cand l-ai vandut.
¹⁵ Pusu-ne-ai pe noi ocara vecinilor nostri, batjocura si ras celor dimprejurul nostru;
¹⁶ Pusu-ne-ai pe noi pilda catre neamuri, clatinare de cap intre popoare.
¹⁷ Toata ziua infruntarea mea inaintea mea este si rusinea obrazului meu m-a acoperit,
¹⁸ De catre glasul celui ce ocaraste si cleveteste, de catre fata vrajmasului si prigonitorului.
¹⁹ Acestea toate au venit peste noi si nu Te-am uitat si n-am calcat legamantul Tau
²⁰ Si nu s-a dat inapoi inima noastra; iar pasii nostri nu s-au abatut de la calea Ta,
²¹ Ca ne-ai smerit pe noi in loc de durere si ne-a acoperit pe noi umbra mortii.
²² De am fi uitat numele Dumnezeului nostru si am fi intins mainile noastre spre dumnezeu strain,
²³ Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Ca El stie ascunzisurile inimii.
²⁴ Ca pentru Tine suntem ucisi toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere.
²⁵ Desteapta-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoala-Te si nu ne lepada pana in sfarsit.
²⁶ Pentru ce intorci fata Ta? Uiti de saracia noastra si de necazul nostru?
²⁷ Ca s-a plecat in tarana sufletul nostru, lipitu-s-a de pamant pantecele nostru.
²⁸ Scoala-Te, Doamne, ajuta-ne noua si ne izbaveste pe noi, pentru numele Tau.

PSALMUL 44
Al fiilor lui Core.

  ¹ Cuvant bun raspuns-a inima mea; grai-voi cantarea mea Imparatului.
  ² Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit.
  ³ Impodobit esti cu frumusetea mai mult decat fiii oamenilor; revarsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvantat pe tine Dumnezeu, in veac.
  ⁴ Incinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice,
  ⁵ Cu frumusetea ta si cu stralucirea ta. Incordeaza-ti arcul, propaseste si imparateste,
  ⁶ Pentru adevar, blandete si dreptate, si te va povatui minunat dreapta ta.
  ⁷ Sagetile tale ascutite sunt puternice in inima dusmanilor imparatului; popoarele sub tine vor cadea.
  ⁸ Scaunul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului, toiag de dreptate toiagul imparatiei Tale.
  ⁹ Iubit-ai dreptatea si ai urat faradelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tau, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decat pe partasii Tai.
¹⁰ Smirna si aloea imbalsameaza vesmintele Tale; din palate de fildes cantari de alauta Te veselesc; fiice de imparati intru cinstea Ta;
¹¹ Statut-a imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata.
¹² Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau,
¹³ Ca a poftit Imparatul frumusetea ta, ca El este Domnul tau.
¹⁴ Si se vor inchina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga mai-marii poporului.
¹⁵ Toata slava fiicei Imparatului este inauntru, imbracata cu tesaturi de aur si prea infrumusetata.
¹⁶ Aduce-se-vor Imparatului fecioare in urma ei, prietenele ei se vor aduce tie.
¹⁷ Aduce-se-vor intru veselie si bucurie
¹⁸ Aduce-se-vor in palatul Imparatului.
¹⁹ In locul parintilor tai s-au nascut tie fii; pune-i-vei pe ei capetenii peste tot pamantul.
²⁰ Pomeni-vor numele tau in tot neamul;
²¹ Pentru aceasta popoarele te vor lauda in veac si in veacul veacului.

PSALMUL 45
Al fiilor lui Core.

  ¹ Dumnezeu este scaparea si puterea noastra, ajutor intru necazurile ce ne impresoara.
  ² Pentru aceasta nu ne vom teme cand se va cutremura pamantul si se vor muta muntii in inima marilor.
  ³ Venit-au si s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au muntii de taria lui.
  ⁴ Apele raurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preainalt a sfintit locasul Lui.
  ⁵ Dumnezeu este in mijlocul cetatii, nu se va clatina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineata.
  ⁶ Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au imparatiile; dat-a Cel Preainalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pamantul.
  ⁷ Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
  ⁸ Veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pamant.
  ⁹ Pune-va capat razboaielor pana la marginile pamantului, arcul va sfarama si va frange arma, iar pavezele in foc le va arde.
¹⁰ Opriti-va si cunoasteti ca Eu sunt Dumnezeu, inalta-Ma-voi pe pamant.
¹¹ Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

PSALMUL 46
Al fiilor lui Core.

  ¹ Toate popoarele bateti din palme, strigati lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
  ² Ca Domnul este Preainalt, infricosator, Imparat mare peste tot pamantul.
  ³ Supusu-ne-a noua popoare si neamuri sub picioarele noastre;
  ⁴ Alesu-ne-a noua mostenirea Sa, frumusetea lui Iacob, pe care a iubit-o.
  ⁵ Suitu-S-a Dumnezeu intru strigare, Domnul in glas de trambita.
  ⁶ Cantati Dumnezeului nostru, cantati; cantati Imparatului nostru, cantati.
  ⁷ Ca Imparat a tot pamantul este Dumnezeu; cantati cu intelegere.
  ⁸ Imparatit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu sade pe tronul cel sfant al Sau.
  ⁹ Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, ca ai lui Dumnezeu sunt puternicii pamantului; El S-a inaltat foarte.

PSALMUL 47
Al fiilor lui Core.

  ¹ Mare este Domnul si laudat foarte in cetatea Dumnezeului nostru, in muntele cel sfant al Lui;
  ² Bine intemeiata spre bucuria intregului pamant. Muntele Sionului, coastele de miazanoapte, cetatea Imparatului Celui mare.
  ³ Dumnezeu in palatele ei se cunoaste, cand o apara pe ea.
  ⁴ Ca iata imparatii s-au adunat, stransu-s-au impreuna.
  ⁵ Acestia vazand-o asa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat;
  ⁶ Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naste. Cu vant puternic va sfarama corabiile Tarsisului.
  ⁷ Precum am auzit, asa am si vazut, in cetatea Domnului puterilor, in cetatea Dumnezeului nostru.
  ⁸ Dumnezeu a intemeiat-o pe ea in veac. Primit-am, Dumnezeule, mila Ta, in mijlocul locasului Tau.
  ⁹ Dupa numele Tau, Dumnezeule, asa si lauda Ta peste marginile pamantului; dreapta Ta este plina de dreptate.
¹⁰ Sa se veseleasca Muntele Sionului, sa se bucure fiicele lui Iuda pentru judecatile Tale, Doamne.
¹¹ Inconjurati Sionul si-l cuprindeti pe el, povestiti despre turnurile lui.
¹² Puneti-va inimile voastre intru puterea lui si strabateti palatele lui, ca sa povestiti neamului ce vine,
¹³ Ca Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru in veac si in veacul veacului; El ne va paste pe noi in veci.

PSALMUL 48
Al fiilor lui Core.

  ¹ Auziti acestea toate neamurile, ascultati toti cei ce locuiti in lume:
  ² Pamantenii si fiii oamenilor, impreuna bogatul si saracul.
  ³ Gura mea va grai intelepciune si cugetul inimii mele pricepere.
  ⁴ Pleca-voi spre pilda urechea mea, talcui-voi in sunet de psaltire gandul meu.
  ⁵ Pentru ce sa ma tem in ziua cea rea, cand ma va inconjura faradelegea vrajmasilor mei?
  ⁶ Ei se incred in puterea lor si cu multimea bogatiei lor se lauda.
  ⁷ Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa plateasca lui Dumnezeu pret de rascumparare,
  ⁸ Ca rascumpararea sufletului e prea scumpa si niciodata nu se va putea face,
  ⁹ Ca sa ramana cineva pe totdeauna viu si sa nu vada niciodata moartea.
¹⁰ Fiecare vede ca inteleptii mor, cum mor si cei neintelepti si nebunii, si lasa altora bogatia lor.
¹¹ Mormantul lor va fi casa lor in veac, locasurile lor din neam in neam, desi numit-au cu numele lor pamanturile lor.
¹² Si omul, in cinste fiind, n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.
¹³ Aceasta cale le este sminteala lor si celor ce vor gasi de bune spusele lor.
¹⁴ Ca niste oi in iad sunt pusi, moartea ii va paste pe ei.
¹⁵ Si-i vor stapani pe ei cei drepti si ajutorul ce-l nadajduiau din slava lor, se va invechi in iad.
¹⁶ Dar Dumnezeu va izbavi sufletul meu din mana iadului, cand ma va apuca.
¹⁷ Sa nu te temi cand se imbogateste omul si cand se inmulteste slava casei lui.
¹⁸ Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va cobori cu el slava lui.
¹⁹ Chiar daca sufletul lui se va binecuvanta in viata lui si te va lauda cand ii vei face bine,
²⁰ Totusi intra-va pana la neamul parintilor lui si in veac nu va vedea lumina.
²¹ Omul in cinste fiind n-a priceput; alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor.

PSALMUL 49
Al lui Asaf.

  ¹ Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grait si a chemat pamantul,
  ² De la rasaritul soarelui pana la apus. Din Sion este stralucirea frumusetii Lui.
  ³ Dumnezeu stralucit va veni, Dumnezeul nostru, si nu va tacea.
  ⁴ Foc inaintea Lui va arde si imprejurul Lui vifor mare.
  ⁵ Chema-va cerul de sus si pamantul, ca sa judece pe poporul Sau.
  ⁶ Adunati-I Lui pe cuviosii Lui, pe cei ce au facut legamant cu El pentru jertfe.
  ⁷ Si vor vesti cerurile dreptatea Lui, ca Dumnezeu judecator este.
  ⁸ "Asculta, poporul Meu si-ti voi grai tie, Israele!... Si voi marturisi tie: Dumnezeu, Dumnezeul tau sunt Eu.
  ⁹ Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale inaintea Mea sunt pururea.
¹⁰ Nu voi primi din casa ta vitei, nici din turmele tale tapi,
¹¹ Ca ale Mele sunt toate fiarele campului, dobitoacele din munti si boii.
¹² Cunoscut-am toate pasarile cerului si frumusetea tarinii cu Mine este.
¹³ De voi flamanzi, nu-ti voi spune tie, ca a Mea este lumea si plinirea ei.
¹⁴ Oare, voi manca carne de taur, sau sange de tapi voi bea?
¹⁵ Jertfeste lui Dumnezeu jertfa de lauda si implineste Celui Preainalt fagaduintele tale.
¹⁶ Si Ma cheama pe Mine in ziua necazului si te voi izbavi si Ma vei preaslavi".
¹⁷ Iar pacatosului i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu istorisesti dreptatile Mele si iei legamantul Meu in gura ta?
¹⁸ Tu ai urat invatatura si ai lepadat cuvintele Mele inapoia ta.
¹⁹ De vedeai furul, alergai cu el si cu cel desfranat partea ta puneai.
²⁰ Gura ta a inmultit rautate si limba ta a impletit viclesug.
²¹ Sezand impotriva fratelui tau cleveteai si impotriva fiului maicii tale ai pus sminteala.
²² Acestea ai facut si am tacut, ai cugetat faradelegea, ca voi fi asemenea tie; mustra-te-voi si voi pune inaintea fetei tale pacatele tale.
²³ Intelegeti dar acestea cei ce uitati pe Dumnezeu, ca nu cumva sa va rapeasca si sa nu fie cel ce izbaveste.
²⁴ Jertfa de lauda Ma va slavi si acolo este calea in care voi arata lui mantuirea Mea".

PSALMUL 50
Al lui David.

  ¹ Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta
  ² Si dupa multimea indurarilor Tale, sterge faradelegea mea.
  ³ Mai vartos ma spala de faradelegea mea si de pacatul meu ma curateste.
  ⁴ Ca faradelegea mea eu o cunosc si pacatul meu inaintea mea este pururea.
  ⁵ Tie unuia am gresit si rau inaintea Ta am facut, asa incat drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu.
  ⁶ Ca iata intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.
  ⁷ Ca iata adevarul ai iubit; cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, mi-ai aratat mie.
  ⁸ Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati; spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi.
  ⁹ Auzului meu vei da bucurie si veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
¹⁰ Intoarce fata Ta de la pacatele mele si toate faradelegile mele sterge-le.
¹¹ Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele.
¹² Nu ma lepada de la fata Ta si Duhul Tau cel sfant nu-l lua de la mine.
¹³ Da-mi mie bucuria mantuirii Tale si cu duh stapanitor ma intareste.
¹⁴ Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale si cei necredinciosi la Tine se vor intoarce.
¹⁵ Izbaveste-ma de varsarea de sange, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
¹⁶ Doamne, buzele mele vei deschide si gura mea va vesti lauda Ta.
¹⁷ Ca de ai fi voit jertfa, ti-as fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
¹⁸ Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.
¹⁹ Fa bine, Doamne, intru buna voirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile Ierusalimului.
²⁰ Atunci vei binevoi jertfa dreptatii, prinosul si arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tau vitei.

PSALMUL 51
Al lui David.

  ¹ Ce te falesti intru rautate, puternice? Faradelege toata ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascutit a facut viclesug.
  ² Iubit-ai rautatea mai mult decat bunatatea, nedreptatea mai mult decat a grai dreptatea.
  ³ Iubit-ai toate cuvintele pierzarii, limba vicleana!
  ⁴ Pentru aceasta Dumnezeu te va dobori pana in sfarsit, te va smulge si te va muta din locasul tau si radacina ta din pamantul celor vii.
  ⁵ Vedea-vor dreptii si se vor teme si de el vor rade si vor zice: "Iata omul care nu si-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui,
  ⁶ Ci a nadajduit in multimea bogatiei sale si s-a intarit intru desertaciunea sa".
  ⁷ Dar eu, ca un maslin roditor in casa lui Dumnezeu, am nadajduit in mila lui Dumnezeu, in veac si in veacul veacului.
  ⁸ Slavi-Te-voi in veac, ca ai facut aceasta si voi astepta numele Tau, ca bun este inaintea cuviosilor Tai.

PSALMUL 52
Al lui David.

  ¹ Zis-a cel nebun intru inima sa: "Nu este Dumnezeu!"
  ² Stricatu-s-au si urati s-au facut intru faradelegi. Nu este cel ce face bine.
  ³ Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, sa vada de este cel ce intelege, sau cel ce cauta pe Dumnezeu.
  ⁴ Toti s-au abatut, impreuna netrebnici s-au facut; nu este cel ce face bine, nu este pana la unul.
  ⁵ Oare, nu vor cunoaste, toti cei ce lucreaza faradelegea? Cei ce mananca pe poporul Meu cum mananca painea,
  ⁶ Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frica unde nu era frica,
  ⁷ Ca Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; rusinatu-s-au, ca Dumnezeu i-a urgisit pe ei.
  ⁸ Cine va da din Sion mantuirea lui Israel? Cand va intoarce Domnul pe cei robiti ai poporului Sau, bucurase-va Iacob si se va veseli Israel.

PSALMUL 53
Al lui David.

  ¹ Dumnezeule, intru numele Tau mantuieste-ma si intru puterea Ta ma judeca.
  ² Dumnezeule, auzi rugaciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele!
  ³ Ca strainii s-au ridicat impotriva mea si cei tari au cautat sufletul meu si n-au pus pe Dumnezeu inaintea lor.
  ⁴ Dar iata, Dumnezeu ajuta mie si Domnul este sprijinul sufletului meu.
  ⁵ Intoarce-va cele rele vrajmasilor mei; cu adevarul Tau ii vei pierde pe ei.
  ⁶ De bunavoie voi jertfi tie; lauda-voi numele Tau, Doamne, ca este bun,
  ⁷ Ca din tot necazul m-ai izbavit si spre vrajmasii mei a privit ochiul meu.

PSALMUL 54
Al lui David.

  ¹ Auzi, Dumnezeule, rugaciunea mea si nu trece cu vederea ruga mea.
  ² Ia aminte spre mine si ma asculta; mahnitu-m-am intru nelinistea mea si m-am tulburat de glasul vrajmasului si de necazul pacatosului.
  ³ Ca a abatut asupra mea faradelege si intru manie m-a vrajmasit.
  ⁴ Inima mea s-a tulburat intru mine si frica mortii a cazut peste mine;
  ⁵ Teama si cutremur au venit asupra mea si m-a acoperit intunericul.
  ⁶ Si am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca sa zbor si sa ma odihnesc?
  ⁷ Iata m-as indeparta fugind si m-as salaslui in pustiu.
  ⁸ Asteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce ma mantuieste de putinatatea sufletului si de vifor.
  ⁹ Nimiceste-i, Doamne si imparte limbile lor, ca am vazut faradelege si dezbinare in cetate.
¹⁰ Ziua si noaptea o va inconjura pe ea peste zidurile ei; faradelege si osteneala in mijlocul ei si nedreptate;
¹¹ Si n-a lipsit din ulitele ei camata si viclesug.
¹² Ca de m-ar fi ocarat vrajmasul, as fi rabdat;
¹³ Si daca cel ce ma uraste s-ar fi falit impotriva mea, m-as fi ascuns de el.
¹⁴ Iar tu, omule, asemenea mie, capetenia mea si cunoscutul meu,
¹⁵ Care impreuna cu mine te-ai indulcit de mancari, in casa lui Dumnezeu am umblat in acelasi gand!
¹⁶ Sa vina moartea peste ei si sa se coboare in iad de vii,
¹⁷ Caci viclesug este in locasurile lor, in mijlocul lor.
¹⁸ Iar eu, catre Dumnezeu am strigat, si Domnul m-a auzit pe mine.
¹⁹ Seara si dimineata si la amiezi spune-voi, voi vesti, si va auzi glasul meu.
²⁰ Izbavi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, ca multi erau impotriva mea.
²¹ Auzi-va Dumnezeu si-i va smeri pe ei, Cel ce este mai inainte de veci.
²² Ca nu este in ei indreptare si nu s-au temut de Dumnezeu. Intins-au mainile impotriva aliatilor lor,
²³ Intinat-au legamantul Lui. Risipiti au fost de mania fetei Lui si s-au apropiat inimile lor;
²⁴ Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decat untdelemnul, dar ele sunt sageti.
²⁵ Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani; nu va da in veac clatinare dreptului.
²⁶ Iar Tu, Dumnezeule, ii vei cobori pe ei in groapa stricaciunii.
²⁷ Barbatii varsatori de sange si vicleni nu vor ajunge la jumatatea zilelor lor; iar eu voi nadajdui spre Tine, Doamne.

PSALMUL 55
Al lui David.

  ¹ Mantuieste-ma, Doamne, ca m-a necajit omul; toata ziua razboindu-se m-a necajit.
  ² Calcatu-m-au vrajmasii mei toata ziua, ca multi sunt cei ce se lupta cu mine, din inaltime.
  ³ Ziua cand ma voi teme, voi nadajdui in Tine.
  ⁴ In Dumnezeu voi lauda toate cuvintele mele toata ziua; in Dumnezeu am nadajduit, nu ma voi teme: Ce-mi va face mie omul?
  ⁵ Toata ziua cuvintele mele au urat, impotriva mea toate gandurile lor sunt spre rau.
  ⁶ Locui-vor langa mine si se vor ascunde; ei vor pazi calcaiul meu, ca si cum ar cauta sufletul meu.
  ⁷ Pentru nimic nu-i vei mantui pe ei; in manie popoare vei sfarama, Dumnezeule.
  ⁸ Viata mea am spus-o tie; pune lacrimile mele inaintea Ta, dupa fagaduinta Ta.
  ⁹ Intoarce-se-vor vrajmasii mei inapoi, in orice zi Te voi chema. Iata, am cunoscut ca Dumnezeul meu esti Tu.
¹⁰ In Dumnezeu voi lauda graiul, in Dumnezeu voi lauda cuvantul;
¹¹ In Dumnezeu am nadajduit, nu ma voi teme: Ce-mi va face mie omul?
¹² In mine sunt, Dumnezeule,  fagaduintele pe care le voi aduce laudei Tale,
¹³ Ca ai izbavit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine sa plac inaintea lui Dumnezeu, in lumina celor vii.

PSALMUL 56
Al lui David.

  ¹ Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma, ca spre Tine a nadajduit sufletul meu
  ² Si in umbra aripilor Tale voi nadajdui, pana ce va trece faradelegea.
  ³ Striga-voi catre Dumnezeul Cel Preainalt, Dumnezeul Care mi-a facut bine.
  ⁴ Trimis-a din cer si m-a mantuit, dat-a spre ocara pe cei ce ma necajesc pe mine.
  ⁵ Trimis-a Dumnezeu mila Sa si adevarul Sau si a izbavit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
  ⁶ Fiii oamenilor, dintii lor sunt arme si sageti si limba lor sabie ascutita.
  ⁷ Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta!
  ⁸ Curse au gatit sub picioarele mele si au impilat sufletul meu;
  ⁹ Sapat-au inaintea mea groapa si au cazut in ea.
¹⁰ Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Canta-voi si voi lauda slava Ta.
¹¹ Desteapta-te marirea mea! Desteapta-te psaltire si alauta! Destepta-ma-voi dimineata.
¹² Lauda-Te-voi intre popoare, Doamne, canta-voi tie intre neamuri,
¹³ Ca s-a marit pana la cer mila Ta si pana la nori adevarul Tau.
¹⁴ Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta!

PSALMUL 57
Al lui David.

  ¹ De graiti intr-adevar dreptate, drept judecati, fii ai oamenilor.
  ² Pentru ca in inima faradelege lucrati pe pamant, nedreptate mainile voastre impletesc.
  ³ Instrainatu-s-au pacatosii de la nastere, ratacit-au din pantece, grait-au minciuni.
  ⁴ Mania lor dupa asemanarea sarpelui, ca a unei vipere surde, care-si astupa urechile ei,
  ⁵ Care nu va auzi glasul descantatoarelor, al vrajitorului care vrajeste cu iscusinta.
  ⁶ Dumnezeu va zdrobi dintii lor in gura lor; maselele leilor le-a sfaramat Domnul.
  ⁷ De nimic se vor face, ca apa care trece; intinde-va arcul Sau pana ce vor slabi.
  ⁸ Ca ceara ce se topeste vor fi nimiciti; a cazut foc peste ei si n-au vazut soarele.
  ⁹ Inainte ca spinii vostri sa se aprinda, ca pe niste vii intru manie ii va inghiti pe ei.
¹⁰ Veseli-se-va dreptul cand va vedea razbunarea impotriva necredinciosilor; mainile lui le va spala in sangele pacatosului.
¹¹ Si va zice omul: "Da, este rasplata pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care ii judeca pe ei in viata!

PSALMUL 58
Al lui David.

  ¹ Scoate-ma de la vrajmasii mei, Dumnezeule, si de cei ce se scoala impotriva mea, izbaveste-ma.
  ² Izbaveste-ma de cei ce lucreaza faradelegea si de barbatii varsarilor de sange ma izbaveste.
  ³ Ca iata au vanat sufletul meu, statut-au impotriva mea cei tari.
  ⁴ Nici faradelegea si nici pacatul meu nu sunt pricina, Doamne. Fara de nelegiuire am alergat si m-am indreptat spre Tine;
  ⁵ Scoala-Te, intru intampinarea mea si vezi. Si Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel,
  ⁶ Ia aminte sa cercetezi toate neamurile; sa nu Te milostivesti de toii cei ce lucreaza faradelegea.
  ⁷ Intoarce-se-vor spre seara si vor flamanzi ca un caine si vor inconjura cetatea.
  ⁸ Iata, vor striga cu gura lor si sabie in buzele lor, ca cine i-a auzit?
  ⁹ Si Tu, Doamne, vei rade de ei, vei face de nimic toate neamurile.
¹⁰ Puterea mea in Tine o voi pazi, ca Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu esti. Dumnezeul meu, mila Ta ma va intampina;
¹¹ Dumnezeu imi va arata infrangerea dusmanilor mei.
¹² Sa nu-i omori pe ei, ca nu cumva sa uite legea Ta;
¹³ Risipeste-i pe ei cu puterea Ta si doboara-i pe ei, aparatorul meu, Doamne.
¹⁴ Pacatul gurii lor, cuvantul buzelor lor, sa se prinda intru mandria lor si de blestemul si minciuna lor se va duce vestea.
¹⁵ Nimiceste-i, intru mania Ta nimiceste-i, ca sa nu mai fie!
¹⁶ Si vor cunoaste ca Dumnezeu stapaneste pe Iacob si marginile pamantului.
¹⁷ Intoarce-se-vor spre seara si vor flamanzi ca un caine si vor inconjura cetatea.
¹⁸ Ei se vor risipi sa manance; iar de nu se vor satura, vor murmura.
¹⁹ Iar eu voi lauda puterea Ta si ma voi bucura dimineata de mila Ta.
²⁰ Ca Te-ai facut sprijinitorul meu si scaparea mea in ziua necazului meu.
²¹ Ajutorul meu esti, tie-Ti voi canta, ca Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu esti, Dumnezeul meu, mila mea.

PSALMUL 59
Al lui David.

  ¹ Dumnezeule, lepadatu-ne-ai pe noi si ne-ai doborat; maniatu-Te-ai si Te-ai milostivit spre noi.
  ² Cutremurat-ai pamantul si l-ai tulburat pe el; vindeca sfaramaturile lui, ca s-a cutremurat.
  ³ Aratat-ai poporului Tau asprime, adapatu-ne-ai pe noi cu vinul umilintei.
  ⁴ Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca sa fuga de la fata arcului;
  ⁵ Ca sa se izbaveasca cei iubiti ai Tai. Mantuieste-ma cu dreapta Ta si ma auzi.
  ⁶ Dumnezeu a grait in locul cel sfant al Sau: "Bucura-Ma-voi si voi imparti Sichemul si valea Sucot o voi masura.
  ⁷ Al Meu este Galaadul si al Meu este Manase si Efraim, taria capului Meu,
  ⁸ Iuda imparatul Meu; Moab vasul nadejdii Mele.
  ⁹ Spre Idumeea voi intinde incaltamintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
¹⁰ Cine ma va duce la cetatea intarita? Cine ma va povatui pana la Idumeea?
¹¹ Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepadat pe noi? Oare, nu vei iesi Dumnezeule, cu ostirile noastre?
¹² Da-ne noua ajutor, ca sa ne scoti din necaz, ca desarta este izbavirea de la om.
¹³ Cu Dumnezeu vom birui si El va nimici pe cei ce ne necajesc pe noi.

PSALMUL 60
Al lui David.

  ¹ Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugaciunea mea!
  ² De la marginile pamantului catre Tine am strigat; cand s-a mahnit inima mea, pe piatra m-ai inaltat.
  ³ Povatuitu-m-ai, ca ai fost nadejdea mea, turn de tarie in fata vrajmasului.
  ⁴ Locui-voi in locasul Tau in veci; acoperi-ma-voi cu acoperamantul aripilor Tale,
  ⁵ Ca Tu, Dumnezeule, ai auzit rugaciunile mele; dat-ai mostenire celor ce se tem de numele Tau.
  ⁶ Zile la zilele imparatului adauga, anii lui din neam in neam.
  ⁷ Ramane-va in veac inaintea lui Dumnezeu; mila si adevarul va pazi.
  ⁸ Asa voi canta numelui Tau in veacul veacului, ca sa implinesc fagaduintele mele zi de zi.

PSALMUL 61
Al lui David.

  ¹ Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Ca de la El este mantuirea mea;
  ² Pentru ca El este Dumnezeul meu, Mantuitorul meu si Sprijinitorul meu; nu ma voi clatina mai mult.
  ³ Pana cand va ridicati asupra omului? Cautati toti a-l dobori, socotindu-l ca un zid povarnit si ca un gard surpat!
  ⁴ S-au sfatuit sa doboare cinstea mea, alergat-au cu minciuna; cu gura lor ma binecuvantau si cu inima lor ma blestemau.
  ⁵ Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, ca de la El vine rabdarea mea;
  ⁶ Ca El este Dumnezeul meu si Mantuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu ma voi stramuta.
  ⁷ In Dumnezeu este mantuirea mea si slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu si nadejdea mea este in Dumnezeu.
  ⁸ Nadajduiti in El toata adunarea poporului; revarsati inaintea Lui inimile voastre, ca El este ajutorul nostru.
  ⁹ Dar desertaciune sunt fiii oamenilor, mincinosi sunt fiii oamenilor; in balanta, toti impreuna sunt desertaciune.
¹⁰ Nu nadajduiti spre nedreptate si spre jefuire nu poftiti; bogatia de ar curge nu va lipiti inima de ea.
¹¹ O data a grait Dumnezeu, aceste doua lucruri am auzit: ca puterea este a lui Dumnezeu si a Ta, Doamne, este mila; ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui.

PSALMUL 62
Al lui David.

  ¹ Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineata.
  ² Insetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a dupa Tine trupul meu,
  ³ In pamant pustiu si neumblat si fara de apa. Asa in locul cel sfant m-am aratat Tie, ca sa vad puterea Ta si slava Ta.
  ⁴ Ca mai buna este mila Ta decat viata; buzele mele Te vor lauda.
  ⁵ Asa Te voi binecuvanta in viata mea si in numele Tau voi ridica mainile mele.
  ⁶ Ca de seu si de grasime sa se sature sufletul meu si cu buze de bucurie Te va lauda gura mea.
  ⁷ De mi-am adus aminte de Tine in asternutul meu, in dimineti am cugetat la Tine, ca ai fost ajutorul meu
  ⁸ Si intru acoperamantul aripilor Tale ma voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine si pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.
  ⁹ Iar ei in desert au cautat sufletul meu, intra-vor in cele mai de jos ale pamantului; da-se-vor in mainile sabiei, parti vulpilor vor fi.
¹⁰ Iar imparatul se va veseli de Dumnezeu; lauda-se-va tot cel ce se jura intru El, ca s-a astupat gura celor ce graiesc nedreptati.

PSALMUL 63
Al lui David.

  ¹ Auzi, Dumnezeule, glasul meu, cand ma rog Tie; de la frica vrajmasului scoate sufletul meu.
  ² Acopera-ma de adunarea celor ce viclenesc, de multimea celor ce lucreaza faradelege,
  ³ Care si-au ascutit ca sabia limbile lor si ca niste sageti arunca vorbele lor veninoase ca sa sageteze din ascunzisuri pe cel nevinovat.
  ⁴ Fara de veste il vor sageta pe el si nu se vor teme. Intaritu-s-au in ganduri rele.
  ⁵ Grait-au ca sa ascunda curse; spus-au: "Cine ne va vedea pe noi?"
  ⁶ Iscodit-au faradelegi si au pierit cand le iscodeau,
  ⁷ Ca sa patrunda inlauntrul omului si in adancimea inimii lui.
  ⁸ Dar Dumnezeu ii va lovi cu sageata si fara de veste ii va rani, ca ei singuri se vor rani cu limbile lor.
  ⁹ Tulburatu-s-au toti cei ce i-au vazut pe ei; si s-a temut tot omul.
¹⁰ Si au vestit lucrurile lui Dumnezeu si faptele Lui le-au inteles.
¹¹ Veseli-se-va cel drept de Domnul si va nadajdui in El si se vor lauda toti cei drepti la inima.

PSALMUL 64
Al lui David.

  ¹ Tie Ti se cuvine cantare, Dumnezeule, in Sion si Tie ti se va implini fagaduinta in Ierusalim.
  ² Auzi rugaciunea mea, catre Tine tot trupul va veni.
  ³ Cuvintele celor fara de lege ne-au biruit pe noi si nelegiuirile noastre Tu le vei curati.
  ⁴ Fericit este cel pe care l-ai ales si l-ai primit; locui-va in curtile Tale.
  ⁵ Umplea-ne-vom de bunatatile casei Tale; sfant este locasul Tau, minunat in dreptate.
  ⁶ Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mantuitorul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor de pe mare departe;
  ⁷ Cel ce gatesti muntii cu taria Ta, incins fiind cu putere; Cel ce tulburi adancul marii si vuietul valurilor ei.
  ⁸ Tulbura-se-vor neamurile si se vor spaimanta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; iesirile diminetii si ale serii le vei veseli.
  ⁹ Cercetat-ai pamantul si l-ai adapat pe el, bogatiile lui le-ai inmultit;
¹⁰ Raul lui Dumnezeu s-a umplut de apa; gatit-ai hrana lor, ca asa este gatirea Ta.
¹¹ Adapa brazdele lui, inmulteste roadele lui si se vor bucura de picaturi de ploaie, rasarind.
¹² Vei binecuvanta cununa anului bunatatii Tale si campiile Tale se vor umple de roade grase.
¹³ Ingrasa-se-vor pasunile pustiei si cu bucurie dealurile se vor incinge.
¹⁴ Imbracatu-s-au pasunile cu oi si vaile vor inmulti graul; vor striga si vor canta.

PSALMUL 65
Al lui David.

  ¹ Strigati lui Dumnezeu tot pamantul. Cantati numele Lui; dati slava laudei Lui.
  ² Ziceti lui Dumnezeu: Cat sunt de infricosatoare lucrurile Tale! Pentru multimea puterii Tale, Te vor lingusi vrajmasii Tai.
  ³ Tot pamantul sa se inchine Tie si sa cante tie, sa cante numelui Tau.
  ⁴ Veniti si vedeti lucrurile lui Dumnezeu, infricosator in sfaturi mai mult decat fiii oamenilor.
  ⁵ Cel ce preface marea in uscat, prin rau vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El,
  ⁶ De Cel ce stapaneste cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se razvratesc, sa nu se inalte intru sine.
  ⁷ Binecuvantati neamuri pe Dumnezeul nostru si faceti sa se auda glasul laudei Lui,
  ⁸ Care a dat sufletului meu viata si n-a lasat sa se clatine picioarele mele.
  ⁹ Ca ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lamurit pe noi, precum se lamureste argintul.
¹⁰ Prinsu-ne-ai pe noi in cursa; pus-ai necazuri pe umarul nostru;
¹¹ Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc si prin apa si ne-ai scos la odihna.
¹² Intra-voi in casa Ta cu arderi de tot, implini-voi tie fagaduintele mele,
¹³ Pe care le-au rostit buzele mele si le-a grait gura mea, intru necazul meu.
¹⁴ Arderi de tot grase voi aduce tie, cu tamaie si berbeci; Iti voi jertfi boi si tapi.
¹⁵ Veniti de auziti toti cei ce va temeti de Dumnezeu si va voi povesti cate a facut El sufletului meu.
¹⁶ Catre Dansul cu gura mea am strigat si L-am laudat cu gura mea.
¹⁷ Nedreptate de am avut in inima mea sa nu ma auda Domnul.
¹⁸ Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugaciunii mele.
¹⁹ Binecuvantat este Dumnezeu, Care n-a departat rugaciunea mea si mila Lui de la mine.

PSALMUL 66
Al lui David.

  ¹ Dumnezeule, milostiveste-Te spre noi si ne binecuvinteaza, lumineaza fala Ta spre noi si ne miluieste!
  ² Ca sa cunoastem pe pamant calea Ta, in toate neamurile mantuirea Ta.
  ³ Lauda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lauda-Te-vor pe Tine popoarele toate!
  ⁴ Veseleasca-se si sa se bucure neamurile, ca vei judeca popoarele cu dreptate si neamurile pe pamant le vei povatui.
  ⁵ Lauda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lauda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pamantul si-a dat rodul sau.
  ⁶ Binecuvinteaza-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvinteaza-ne pe noi, Dumnezeule, si sa se teama de Tine toate marginile pamantului.

PSALMUL 67
Al lui David.

  ¹ Sa se scoale Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii Lui si sa fuga de la fata Lui cei ce-L urasc pe El.
  ² Precum se stinge fumul, sa se stinga; cum se topeste ceara de fata focului, asa sa piara pacatosii de la fata lui Dumnezeu,
  ³ Iar dreptii sa se bucure si sa se veseleasca inaintea lui Dumnezeu, sa se desfateze in veselie.
  ⁴ Cantati lui Dumnezeu, cantati numelui Lui, gatiti calea Celui ce strabate pustia, Domnul este numele Lui,
  ⁵ Si va bucurati inaintea Lui. Sa se tulbure de fata Lui, a Parintelui orfanilor si a Judecatorului vaduvelor.
  ⁶ Dumnezeu este in locul cel sfant al Lui; Dumnezeu asaza pe cei singuratici in casa,
  ⁷ Scoate cu vitejie pe cei legati in obezi, la fel pe cei amarati, pe cei ce locuiesc in morminte.
  ⁸ Dumnezeule, cand mergeai Tu inaintea poporului Tau, cand treceai Tu prin pustiu,
  ⁹ Pamantul s-a cutremurat si cerurile s-au topit si Sinaiul s-a clatinat de la fata Dumnezeului lui Israel.
¹⁰ Ploaie de bunavoie vei osebi, Dumnezeule, mostenirii Tale. Ea a slabit, dar Tu ai intarit-o.
¹¹ Vietatile Tale locuiesc in ea; intru bunatatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grija de cel sarac.
¹² Domnul va da cuvantul celor ce vestesc cu putere multa.
¹³ Imparatul puterilor, poporului iubit va imparti prazile.
¹⁴ Daca veti dormi in mijlocul mostenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbitei si spatele vostru va straluci ca aurul.
¹⁵ Cand Imparatul Cel ceresc va imprastia pe regi in tara Sa, ei vor fi albi ca zapada pe Selmon.
¹⁶ Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan.
¹⁷ Pentru ce, munti cu piscuri, pizmuiti muntele in care a binevoit Dumnezeu sa locuiasca in el, pentru ca va locui in el pana la sfarsit?
¹⁸ Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucura de ele. Domnul in mijlocul lor, pe Sinai, in locasul Sau cel sfant.
¹⁹ Suitu-Te-ai la inaltime, robit-ai multime, luat-ai daruri de la oameni, chiar si cu cei razvratiti ingaduiti au fost sa locuiasca.
²⁰ Domnul Dumnezeu este binecuvantat, binecuvantat este Dumnezeu zi de zi; sa sporeasca intre noi, Dumnezeul mantuirii noastre.
²¹ Dumnezeul nostru este Dumnezeul mantuirii si ale Domnului Dumnezeu sunt iesirile mortii.
²² Dar Dumnezeu va sfarama capetele vrajmasilor Sai, crestetul parului celor ce umbla intru greselile lor.
²³ Zis-a Domnul: "Din Vasan il voi intoarce, intoarce-voi pe vrajmasii tai din adancurile marii,
²⁴ Pentru ca sa se afunde piciorul tau in sangele lor si limba cainilor tai in sangele vrajmasilor tai.
²⁵ Vazut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, vazut-am intrarea Dumnezeului si Imparatului meu in locasul cel sfant:
²⁶ Inainte mergeau capeteniile, dupa ei cei ce cantau din strune, in mijloc fecioarele batand din timpane si zicand:
²⁷ "In adunari binecuvantati pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!"
²⁸ Acolo era Veniamin cel mai tanar, in uimire; capeteniile lui Iuda, povatuitorii lor, capeteniile Zabulonului, capeteniile Neftalimului si ziceau:
²⁹ "Porunceste, Dumnezeule, puterii Tale; intareste Dumnezeule aceasta lucrare pe care ai facut-o noua.
³⁰ Pentru locasul Tau, din Ierusalim, Iti vor aduce imparatii daruri.
³¹ Cearta fiarele din trestii, cearta taurii adunati impotriva junincilor popoarelor, ca sa nu fie departati cei care au fost incercati ca argintul.
³² Risipeste neamurile cele ce voiesc razboaie". Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va intinde mai inainte la Dumnezeu mana ei, zicand:
³³ "Imparatiile pamantului cantati lui Dumnezeu, cantati Domnului.
³⁴ Cantati Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre rasarit; iata va da glasul Sau, glas de putere.
³⁵ Dati slava lui Dumnezeu! Peste Israel maretia Lui si puterea Lui in nori.
³⁶ Minunat este Dumnezeu intru sfintii Lui, Dumnezeul lui Israel; Insusi va da putere si intarire poporului Sau. Binecuvantat este Dumnezeu".

PSALMUL 68
Al lui David.

  ¹ Mantuieste-ma, Dumnezeule, ca au intrat ape pana la sufletul meu.
  ² Afundatu-m-am in noroiul adancului, care nu are fund;
  ³ Intrat-am in adancurile marii si furtuna m-a potopit.
  ⁴ Ostenit-am strigand, amortit-a gatlejul meu, slabit-au ochii mei nadajduind spre Dumnezeul meu.
  ⁵ Inmultitu-s-au mai mult decat perii capului meu cei ce ma urasc pe mine in zadar.
  ⁶ Intaritu-s-au vrajmasii mei, cei ce ma prigonesc pe nedrept; cele ce n-am rapit, pe acelea le-am platit.
  ⁷ Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea si greselile mele de la Tine nu s-au ascuns.
  ⁸ Sa nu fie rusinati, din pricina mea, cei ce Te asteapta pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici infruntati pentru mine, cei ce Te cauta pe Tine, Dumnezeul lui Israel.
  ⁹ Ca pentru Tine am suferit ocara, acoperit-a batjocura obrazul meu.
¹⁰ Instrainat am fost de fratii mei si strain fiilor maicii mele,
¹¹ Ca ravna casei Tale m-a mancat si ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine au cazut asupra mea.
¹² Si mi-am smerit cu post sufletul meu si mi-a fost spre ocara mie.
¹³ Si m-am imbracat cu sac si am ajuns pentru ei de batjocura.
¹⁴ Impotriva mea graiau cei ce sedeau in porti si despre mine cantau cei ce beau vin.
¹⁵ Iar eu intru rugaciunea mea catre Tine, Doamne, am strigat la timp bine-placut.
¹⁶ Dumnezeule, intru multimea milei Tale auzi-ma, intru adevarul milei Tale.
¹⁷ Mantuieste-ma din noroi, ca sa nu ma afund; izbaveste-ma de cei ce ma urasc si din adancul apelor,
¹⁸ Ca sa nu ma inece valtoarea apei, nici sa ma inghita adancul, nici sa-si inchida peste mine adancul gura lui.
¹⁹ Auzi-ma, Doamne, ca buna este mila Ta; dupa multimea indurarilor Tale cauta spre mine.
²⁰ Sa nu-ti intorci fala Ta de la credinciosul Tau, cand ma necajesc. Degraba ma auzi.
²¹ Ia aminte la sufletul meu si-l mantuieste pe el; din mainile vrajmasilor mei izbaveste-ma,
²² Ca Tu cunosti ocara mea si rusinea mea si infruntarea mea;
²³ Inaintea Ta sunt toti cei ce ma necajesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocari si necaz,
²⁴ Si am asteptat pe cel ce m-ar milui si nu era si pe cei ce m-ar mangaia si nu i-am aflat.
²⁵ Si mi-au dat spre mancarea mea fiere si in setea mea m-au adapat cu otet.
²⁶ Faca-se masa lor inaintea lor cursa, rasplatire si sminteala;
²⁷ Sa se intunece ochii lor, ca sa nu vada si spinarea lor pururea o garboveste;
²⁸ Varsa peste ei urgia Ta si mania urgiei Tale sa-i cuprinda pe ei;
²⁹ Faca-se curtea lor pustie si in locasurile lor sa nu fie locuitori;
³⁰ Ca pe care Tu l-ai batut, ei l-au prigonit si au inmultit durerea ranilor lui.
³¹ Adauga faradelege la faradelegea lor si sa nu intre intru dreptatea Ta;
³² Stersi sa fie din cartea celor vii si cu cei drepti sa nu se scrie.
³³ Sarac si indurerat sunt eu; mantuirea Ta, Dumnezeule, sa ma sprijineasca!
³⁴ Lauda-voi numele Dumnezeului meu cu cantare si-L voi preamari pe El cu lauda;
³⁵ Si-I va placea lui Dumnezeu mai mult decat vitelul tanar, caruia ii cresc coarne si unghii.
³⁶ Sa rada saracii si sa se veseleasca; cantati lui Dumnezeu si viu va fi sufletul vostru!
³⁷ Ca a auzit pe cei saraci Domnul si pe cei ferecati in obezi ai Sai nu i-a urgisit.
³⁸ Sa-L laude pe El cerurile si pamantul, marea si toate cate se tarasc in ea.
³⁹ Ca Dumnezeu va mantui Sionul si se vor zidi cetatile lui Iuda si vor locui acolo si-l vor mosteni pe el;
⁴⁰ Si semintia credinciosilor Lui il va stapani pe el si cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.

PSALMUL 69
Al lui David.

  ¹ Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, sa-mi ajuti mie grabeste-Te!
  ² Sa se rusineze si sa se infrunte cei ce cauta sufletul meu;
  ³ Sa se intoarca inapoi si sa se rusineze cei ce-mi voiesc mie rele;
  ⁴ Intoarca-se indata rusinati cei ce-mi graiesc mie: "Bine, bine!"
  ⁵ Sa se bucure si sa se veseleasca de Tine toti cei ce Te cauta pe Tine, Dumnezeule, si sa zica pururea cei ce iubesc mantuirea Ta: "Slavit sa fie Domnul!"
  ⁶ Iar eu sarac sunt si sarman, Dumnezeule, ajuta-ma!
  ⁷ Ajutorul meu si Izbavitorul meu esti Tu, Doamne, nu zabovi!

PSALMUL 70
Al lui David.

  ¹ Spre Tine, Doamne, am nadajduit, sa nu fiu rusinat in veac.
  ² Intru dreptatea Ta, izbaveste-ma si ma scoate, pleaca urechea Ta catre mine si ma mantuieste.
  ³ Fii mie Dumnezeu aparator si loc intarit, ca sa ma mantuiesti,
  ⁴ Ca intarirea si scaparea mea esti Tu.
  ⁵ Dumnezeul meu, izbaveste-ma din mana pacatosului, din mana calcatorului de lege si a celui ce face strambatate,
  ⁶ Ca Tu esti asteptarea mea, Doamne; Domnul este nadejdea mea din tineretile mele.
  ⁷ Intru Tine m-am intarit din pantece; din pantecele maicii mele Tu esti acoperitorul meu; intru Tine este lauda mea pururea.
  ⁸ Ca o minune m-am facut multora, iar Tu esti ajutorul meu cel tare.
  ⁹ Sa se umple gura mea de lauda Ta, ca sa laud slava Ta, toata ziua mare cuviinta Ta.
¹⁰ Nu ma lepada la vremea batranetilor; cand va lipsi taria mea, sa nu ma lasi pe mine.
¹¹ Ca au zis vrajmasii mei mie si cei ce pazesc sufletul meu s-au sfatuit impreuna,
¹² Zicand: Dumnezeu l-a parasit pe el, urmariti-l si-l prindeti pe el, ca nu este cel ce izbaveste.
¹³ Dumnezeule, nu Te departa de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
¹⁴ Sa se rusineze si sa piara cei ce defaimeaza sufletul meu, sa se imbrace cu rusine si infruntare cei ce cauta sa-mi faca rau.
¹⁵ Iar eu pururea voi nadajdui spre Tine si voi inmulti lauda Ta.
¹⁶ Gura mea va vesti dreptatea Ta, toata ziua mantuirea Ta, al caror nume nu-l cunosc.
¹⁷ Intra-voi intru puterea Domnului; Doamne, imi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
¹⁸ Dumnezeule, m-ai invatat din tineretile mele si eu si astazi vestesc minunile Tale.
¹⁹ Pana la batranete si caruntete,
²⁰ Dumnezeule, sa nu ma parasesti,
²¹ Ca sa vestesc bratul Tau la tot neamul ce va sa vina,
²² Puterea Ta si dreptatea Ta, Dumnezeule, pana la cele inalte, maretiile pe care le-ai facut. Dumnezeule, cine este asemenea Tie?
²³ Multe necazuri si rele ai trimis asupra mea, dar intorcandu-Te mi-ai dat viata si din adancurile pamantului iarasi m-ai scos.
²⁴ Inmultit-ai spre mine marirea Ta si intorcandu-Te m-ai mangaiat si din adancurile pamantului iarasi m-ai scos.
²⁵ Ca eu voi lauda cu instrumente de cantare adevarul Tau, Dumnezeule, canta-voi tie din alauta, Sfantul lui Israel.
²⁶ Bucura-se-vor buzele mele cand voi canta tie si sufletul meu pe care l-ai mantuit.
²⁷ Inca si limba mea toata ziua va rosti dreptatea Ta, cand vor fi rusinati si infruntati cei ce cauta sa-mi faca rau.

PSALMUL 71
Al lui David.

  ¹ Dumnezeule, judecata Ta da-o imparatului si dreptatea Ta fiului imparatului,
  ² Ca sa judece pe poporul Tau cu dreptate si pe saracii Tai cu judecata.
  ³ Sa aduca muntii pace poporului Tau si dealurile dreptate.
  ⁴ Judeca-va pe saracii poporului si va milui pe fiii saracilor si va umili pe clevetitor.
  ⁵ Si se vor teme de Tine cat va fi soarele si cat va fi luna din neam in neam.
  ⁶ Pogora-se-va ca ploaia pe lana si ca picaturile ce cad pe pamant.
  ⁷ Rasari-va in zilele lui dreptatea si multimea pacii, cat va fi luna.
  ⁸ Si va domni de la o mare pana la alta si de la rau pana la marginile lumii.
  ⁹ Inaintea lui vor ingenunchia etiopienii si vrajmasii lui tarana vor linge.
¹⁰ Imparatii Tarsisului si insulele daruri vor aduce, imparatii arabilor si ai reginei Saba prinoase vor aduce.
¹¹ Si se vor inchina lui toti imparatii pamantului, toate neamurile vor sluji lui.
¹² Ca a izbavit pe sarac din mana celui puternic si pe sarmanul care n-avea ajutor.
¹³ Va avea mila de sarac si de sarman si sufletele saracilor va mantui;
¹⁴ De camata si de asuprire va scapa sufletele lor si scump va fi numele lor inaintea lui.
¹⁵ Si va fi viu si se va da lui din aurul Arabiei si se vor ruga pentru el pururea; toata ziua il vor binecuvanta pe el.
¹⁶ Fi-va belsug de paine pe pamant pana-n varful muntilor; pomii roditori se vor inalta ca cedrii Libanului; si vor inflori cei din cetate ca iarba pamantului.
¹⁷ Numele lui va dainui pe vecie; cat va fi soarele va fi pomenit numele lui.
¹⁸ Se vor binecuvanta intru el toate semintiile pamantului, toate neamurile il vor ferici pe el.
¹⁹ Binecuvantat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni.
²⁰ Binecuvantat este numele slavei Lui in veac si in veacul veacului.
²¹ Tot pamantul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.

PSALMUL 72
Al lui Asaf.

  ¹ Cat de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepti la inima.
  ² Iar mie, putin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, putin a fost de nu s-au poticnit pasii mei.
  ³ Ca am pizmuit pe cei fara de lege, cand vedeam pacea pacatosilor.
  ⁴ Ca n-au necazuri pana la moartea lor si tari sunt cand lovesc ei.
  ⁵ De osteneli omenesti n-au parte si cu oamenii nu sunt biciuiti.
  ⁶ Pentru aceea ii stapaneste pe ei mandria si se imbraca cu nedreptatea si silnicia.
  ⁷ Din rautatea lor iese nedreptatea si cugetele inimii lor ies la iveala.
  ⁸ Gandesc si vorbesc cu viclesug, nedreptate graiesc de sus.
  ⁹ Pana la cer ridica gura lor si cu limba lor strabat pamantul.
¹⁰ Pentru aceasta poporul meu se ia dupa ei si gaseste ca ei sunt plini de zile bune
¹¹ Si zice: "Cum? stie aceasta Dumnezeu? Are cunostinta Cel Preainalt?
¹² Iata, acestia sunt pacatosi si sunt indestulati. Vesnic sunt bogati".
¹³ Iar eu am zis: "Deci, in desert am fost drept la inima si mi-am spalat intru cele nevinovate mainile mele,
¹⁴ Ca am fost lovit toata ziua si mustrat in fiecare dimineata".
¹⁵ Daca as fi grait asa, iata as fi calcat legamantul neamului fiilor Tai.
¹⁶ Si ma framantam sa pricep aceasta, dar anevoios lucru este inaintea mea.
¹⁷ Pana ce am intrat in locasul cel sfant al lui Dumnezeu si am inteles sfarsitul celor rai:
¹⁸ Intr-adevar pe drumuri viclene i-ai pus pe ei si i-ai doborat cand se inaltau.
¹⁹ Cat de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
²⁰ Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai facut.
²¹ De aceea s-a bucurat inima mea si rarunchii mei s-au potolit.
²² Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
²³ Apucatu-m-ai de mana mea cea dreapta. Cu sfatul Tau m-ai povatuit si cu slava m-ai primit.
²⁴ Ca pe cine am eu in cer afara de Tine? Si afara de Tine, ce am dorit pe pamant?
²⁵ Stinsu-s-a inima mea si trupul meu, Dumnezeul inimii mele si partea mea, Dumnezeule, in veac.
²⁶ Ca iata cei ce se departeaza de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapada de Tine.
²⁷ Iar mie a ma lipi de Dumnezeu bine este, a pune in Domnul nadejdea mea, ca sa vestesc toate laudele Tale in portile fiicei Sionului.

PSALMUL 73
Al lui Asaf.

  ¹ Pentru ce m-ai lepadat, Dumnezeule, pana in sfarsit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile pasunii Tale.
  ² Adu-ti aminte de poporul Tau, pe care l-ai castigat de la inceput.
  ³ Izbavit-ai toiagul mostenirii Tale, muntele Sionului, acesta in care ai locuit.
  ⁴ Ridica mainile Tale impotriva mandriilor lor, pana la sfarsit, ca rau a facut vrajmasul in locul cel sfant al Tau.
  ⁵ Si s-au falit cei ce Te urasc pe Tine in mijlocul locului de praznuire al Tau, pus-au semnele lor drept semne;
  ⁶ Sfaramat-au intrarea cea de deasupra.
  ⁷ Ca in codru cu topoarele au taiat usile locasului Tau, cu topoare si ciocane l-au sfaramat.
  ⁸ Ars-au cu foc locasul cel sfant al Tau, pana la pamant; spurcat-au locul numelui Tau.
  ⁹ Zis-au in inima lor impreuna cu neamul lor: "Veniti sa ardem toate locurile de praznuire ale lui Dumnezeu de pe pamant".
¹⁰ Semnele noastre nu le-am vazut; nu mai este profet si pe noi nu ne va mai cunoaste.
¹¹ Pana cand, Dumnezeule, Te va ocari vrajmasul, pana cand va huli potrivnicul numele Tau, pana in sfarsit?
¹² Pentru ce intorci mana Ta si dreapta Ta din sanul Tau, pana in sfarsit?
¹³ Dar Dumnezeu, Imparatul nostru inainte de veac, a facut mantuire in mijlocul pamantului.
¹⁴ Tu ai despartit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apa;
¹⁵ Tu ai sfaramat capul balaurului; datu-l-ai pe el mancare popoarelor pustiului.
¹⁶ Tu ai deschis izvoare si paraie; Tu ai secat raurile Itanului.
¹⁷ A Ta este ziua si a Ta este noaptea. Tu ai intocmit lumina si soarele.
¹⁸ Tu ai facut toate marginile pamantului; vara si primavara Tu le-ai zidit.
¹⁹ Adu-Ti aminte de aceasta: Vrajmasul a ocarat pe Domnul si poporul cel fara de minte a hulit numele Tau.
²⁰ Sa nu dai fiarelor sufletul ce Te lauda pe Tine; sufletele saracilor Tai sa nu le uiti pana in sfarsit.
²¹ Cauta spre legamantul Tau, ca s-au umplut ascunzisurile pamantului de locuintele faradelegilor.
²² Sa nu se intoarca rusinat cel umilit; saracul si sarmanul sa laude numele Tau.
²³ Scoala-Te, Dumnezeule, apara pricina Ta; adu-Ti aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteste cel fara de minte.
²⁴ Nu uita strigatul vrajmasilor Tai! Razvratirea celor ce Te urasc pe Tine se urca pururea spre Tine.

PSALMUL 74
Al lui Asaf.

  ¹ Lauda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lauda-Te-vom si vom chema numele Tau.
  ² Voi spune toate minunile Tale. "Cand va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca.
  ³ Cutremuratu-s-a pamantul si toti cei ce locuiesc pe el; Eu am intarit stalpii lui".
  ⁴ Si am zis celor fara de lege: "Nu faceti faradelege!" si pacatosilor: "Nu inaltati fruntea!
  ⁵ Nu ridicati la inaltime fruntea voastra, sa nu graiti nedreptate impotriva lui Dumnezeu".
  ⁶ Ca nici de la rasarit, nici de la apus, nici din muntii pustiei, nu vine ajutorul;
  ⁷ Ci Dumnezeu este judecatorul; pe unul il smereste si pe altul il inalta.
  ⁸ Paharul este in mana Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, si il trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a varsat; din ea vor bea toti pacatosii pamantului.
  ⁹ Iar eu ma voi bucura in veac, canta-voi Dumnezeului lui Iacob.
¹⁰ Si toate fruntile pacatosilor voi zdrobi si se va inalta fruntea dreptului.

PSALMUL 75
Al lui Asaf.

  ¹ Cunoscut este in Iudeea Dumnezeu; in Israel mare este numele Lui.
  ² Ca s-a facut in Ierusalim locul Lui si locasul Lui in Sion.
  ³ Acolo a zdrobit taria arcurilor, arma si sabia si razboiul.
  ⁴ Tu luminezi minunat din muntii cei vesnici.
  ⁵ Tulburatu-s-au toti cei nepriceputi la inima, dormit-au somnul lor si toti cei razboinici nu si-au mai gasit mainile.
  ⁶ De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au incremenit calaretii pe cai.
  ⁷ Tu infricosator esti si cine va sta impotriva maniei Tale?
  ⁸ Din cer ai facut sa se auda judecata; pamantul s-a temut si s-a linistit,
  ⁹ Cand s-a ridicat la judecata Dumnezeu, ca sa mantuiasca pe toti blanzii pamantului.
¹⁰ Ca gandul omului Te va lauda si amintirea gandului Te va praznui.
¹¹ Faceti fagaduinte si le impliniti Domnului Dumnezeului vostru. Toti cei dimprejurul Lui vor aduce daruri
¹² Celui infricosator si Celui ce ia duhurile capeteniilor, Celui infricosator imparatilor pamantului.

PSALMUL 76
Al lui Asaf.

  ¹ Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Dumnezeu si a cautat spre mine.
  ² in ziua necazului meu pe Dumnezeu am cautat; chiar si noaptea mainile mele stau intinse inaintea Lui si n-am slabit; sufletul n-a vrut sa se mangaie.
  ³ Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu si m-am cutremurat; gandit-am si a slabit duhul meu.
  ⁴ Ochii mei au luat-o inainte, treji; tulburatu-m-am si n-am grait.
  ⁵ Gandit-am la zilele cele de demult si de anii cei vesnici mi-am adus aminte si cugetam;
  ⁶ Noaptea in inima mea gandeam si se framanta duhul meu zicand:
  ⁷ Oare, in veci ma va lepada Domnul si nu va mai binevoi in mine?
  ⁸ Oare, pana in sfarsit ma va lipsi de mila Lui, din neam in neam?
  ⁹ Oare, va uita sa Se milostiveasca Dumnezeu? Sau va inchide in mainile Lui indurarile Sale?
¹⁰ Si am zis: Acum am inceput sa inteleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preainalt.
¹¹ Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului si-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru inceput.
¹² Si voi cugeta la toate lucrurile Tale si la faptele Tale ma voi gandi.
¹³ Dumnezeule, in sfintenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeu, Care faci minuni!
¹⁴ Cunoscuta ai facut intre popoare puterea Ta. Izbavit-ai cu bratul Tau poporul Tau, pe fiii lui Iacob si ai lui Iosif.
¹⁵ Vazutu-Te-au apele, Dumnezeule, vazutu-Te-au apele si s-au spaimantat si s-au tulburat adancurile.
¹⁶ Glas au dat norii ca sagetile Tale trec.
¹⁷ Glasul tunetului Tau in vartej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clatinatu-s-a si s-a cutremurat pamantul.
¹⁸ In mare este calea Ta si cararile Tale in ape multe si urmele Tale nu se vor cunoaste.
¹⁹ Povatuit-ai ca pe niste oi pe poporul Tau, cu mana lui Moise si a lui Aaron.

PSALMUL 77
Al lui Asaf.

  ¹ Luati aminte, poporul meu, la legea mea, plecati urechile voastre spre graiurile gurii mele.
  ² Deschide-voi in pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru inceput,
  ³ Cate am auzit si am cunoscut si cate parintii nostri ne-au invatat.
  ⁴ Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam in neam,
  ⁵ Vestind laudele Domnului si puterile Lui si minunile pe care le-a facut.
  ⁶ Si a ridicat marturie in Iacob si lege a pus in Israel.
  ⁷ Cate a poruncit parintilor nostri ca sa le arate pe ele fiilor lor, ca sa le cunoasca neamul ce va sa vina,
  ⁸ Fiii ce se vor naste si se vor ridica, si le vor vesti fiilor lor,
  ⁹ Ca sa-si puna in Dumnezeu nadejdea lor si sa nu uite binefacerile lui Dumnezeu si poruncile Lui sa le tina,
¹⁰ Ca sa nu fie ca parintii lor neam indaratnic si razvratit,
¹¹ Neam care nu si-a indreptat inima sa si nu si-a incredintat lui Dumnezeu duhul sau.
¹² Fiii lui Efraim, arcasi inarmati, intors-au spatele, in zi de razboi.
¹³ N-au pazit legamantul lui Dumnezeu si in legea Lui n-au v rut sa umble.
¹⁴ Si au uitat facerile Lui de bine si minunile Lui, pe care le-a aratat lor,
¹⁵ Minunile pe care le-a facut inaintea parintilor lor, in pamantul Egiptului, in campia Taneos.
¹⁶ Despicat-a marea si i-a trecut pe ei; statut-au apele ca un zid;
¹⁷ Povatuitu-i-a pe ei cu nor ziua si toata noaptea cu lumina de foc;
¹⁸ Despicat-a piatra in pustie si i-a adapat pe ei cu bogatie de apa.
¹⁹ Scos-a apa din piatra si au curs apele ca niste rauri.
²⁰ Dar ei inca au gresit inaintea Lui, amarat-au pe Cel Preainalt, in loc fara de apa.
²¹ Si au ispitit pe Dumnezeu in inimile lor, cerand mancare sufletelor lor.
²² Si au grait impotriva lui Dumnezeu si au zis: "Va putea, oare, Dumnezeu sa gateasca masa in pustiu?"
²³ - Pentru ca a lovit piatra si au curs ape si paraiele s-au umplut de apa.
²⁴ "Oare, va putea da si paine, sau va putea intinde masa poporului Sau?"
²⁵ Pentru aceasta a auzit Domnul si S-a maniat si foc s-a aprins peste Iacob si manie s-a suit peste Israel.
²⁶ Caci n-au crezut in Dumnezeu, nici n-au nadajduit in izbavirea Lui.
²⁷ Si a poruncit norilor de deasupra si usile cerului le-a deschis
²⁸ Si a plouat peste ei mana de mancare si paine cereasca le-a dat lor.
²⁹ Paine ingereasca a mancat omul; bucate le-a trimis lor din destul.
³⁰ Poruncit-a El, din cer, vant dinspre rasarit si a adus cu puterea Lui vant dinspre miazazi.
³¹ Si a plouat peste ei ca pulberea carnuri si ca nisipul marii pasari zburatoare.
³² Si au cazut in mijlocul taberei lor, imprejurul corturilor lor.
³³ Si au mancat si s-au saturat foarte si pofta lor si-au implinit-o.
³⁴ Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau si mancarea le era inca in gura lor,
³⁵ Cand mania lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei si a ucis pe cei satui ai lor si pe cei alesi ai lui Israel i-a doborat.
³⁶ Cu toate acestea inca au mai pacatuit si n-au crezut in minunile Lui.
³⁷ Si s-au stins in desertaciune zilele lor si anii lor degraba.
³⁸ Cand ii ucidea pe ei, Il cautau si se intorceau si reveneau la Dumnezeu.
³⁹ Si si-au adus aminte ca Dumnezeu este ajutorul lor si Dumnezeul Cel Preainalt este izbavitorul lor.
⁴⁰ Dar L-au inselat pe El, cu gura lor si cu limba lor L-au mintit.
⁴¹ In inima lor n-au fost drepti cu El, nici n-au crezut in legamantul Lui.
⁴² Iar El este indurator, va curati pacatele si nu-i va nimici.
⁴³ Isi va intoarce de multe ori mania Lui si nu va aprinde toata urgia Lui.
⁴⁴ Si-a adus aminte ca trup sunt ei, suflare ce trece si nu se mai intoarce.
⁴⁵ De cate ori L-au amarat in pustiu, L-au maniat in pamant fara de apa?
⁴⁶ Si s-au intors si au ispitit pe Dumnezeu si pe Sfantul lui Israel L-au intaratat.
⁴⁷ Nu si-au adus aminte de bratul Lui, de ziua in care i-a izbavit pe ei din mana asupritorului.
⁴⁸ Ca a facut in Egipt semnele Lui si minunile Lui in campia Taneos:
⁴⁹ El a prefacut in sange raurile lor si apele lor, ca sa nu bea.
⁵⁰ El a trimis asupra lor tauni si i-a mancat pe ei; si broaste si i-a prapadit pe ei.
⁵¹ Dat-a stricaciunii rodul lor si ostenelile lor, lacustelor.
⁵² Batut-a cu grindina via lor si duzii lor cu piatra.
⁵³ Dat-a grindinii dobitoacele lor si averea lor focului.
⁵⁴ Trimis-a asupra lor urgia maniei Lui; manie, urgie si necaz trimis-a prin ingeri nimicitori.
⁵⁵ Facut-a cale maniei Lui; n-a crutat de moarte sufletele lor si dobitoacele lor mortii le-a dat.
⁵⁶ Lovit-a pe toti cei intai-nascuti din Egipt, parga ostenelilor lor, in locasurile lui Ham.
⁵⁷ Ridicat-a ca pe niste oi pe poporul Sau si i-ta dus pe ei, ca pe o turma, in pustiu.
⁵⁸ Povatuitu-i-a pe ei cu nadejde si nu s-au infricosat si pe vrajmasii lor i-a acoperit marea.
⁵⁹ Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinteniei Lui, muntele pe care l-a dobandit dreapta Lui.
⁶⁰ Izgonit-a dinaintea lor neamuri si le-a dat lor prin sorti pamantul de mostenire;
⁶¹ Si a asezat in corturile lor semintiile lui Israel.
⁶² Dar ei au ispitit si au amarat pe Dumnezeul Cel Preainalt si poruncile Lui nu le-au pazit.
⁶³ Si s-au intors si au calcat legamantul ca si parintii lor, intorsu-s-au ca un arc stramb.
⁶⁴ Si L-au maniat pe El cu inaltimile lor si cu idolii lor L-au intaratat pe El.
⁶⁵ Auzit-a Dumnezeu si S-a maniat si a urgisit foarte pe Israel.
⁶⁶ A lepadat cortul Sau din Silo, locasul Lui, in care a locuit printre oameni.
⁶⁷ Si a robit taria lor si frumusetea lor a dat-o in mainile vrajmasului.
⁶⁸ Si a dat sabiei pe poporul Sau si de mostenirea Lui n-a tinut seama.
⁶⁹ Pe tinerii lor i-a mistuit focul si fecioarele lor n-au fost inconjurate cu cinste.
⁷⁰ Preotii lor de sabie au cazut si vaduvele lor nu vor plange.
⁷¹ Si S-a desteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ametit de vin,
⁷² Si a lovit din spate pe vrajmasii Sai; ocara vesnica le-a dat lor.
⁷³ Si a lepadat cortul lui Iosif si semintia lui Efraim n-a ales-o;
⁷⁴ Ci a ales semintia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit.
⁷⁵ Si a zidit locasul Sau cel sfant, ca inaltimea cerului; pe pamant l-a intemeiat pe el in veac.
⁷⁶ Si a ales pe David robul Sau si l-a luat pe el de la turmele oilor.
⁷⁷ De langa oile ce nasc l-a luat pe el, ca sa pasca pe Iacob, poporul Sau, si pe Israel, mostenirea Sa.
⁷⁸ Si i-a pascut pe ei intru nerautatea inimii lui si in priceperea mainii lui i-a povatuit pe ei.

PSALMUL 78
Al lui Asaf.

  ¹ Dumnezeule, intrat-au neamurile in mostenirea Ta, pangarit-au locasul Tau cel sfant, facut-au din Ierusalim ruina.
  ² Pus-au cadavrele robilor Tai mancare pasarilor cerului, trupurile celor cuviosi ai Tai, fiarelor pamantului.
  ³ Varsat-au sangele lor ca apa imprejurul Ierusalimului si nu era cine sa-i ingroape.
  ⁴ Facutu-ne-am ocara vecinilor nostri, batjocura si ras celor dimprejurul nostru.
  ⁵ Pana cand, Doamne, Te vei mania pana in sfarsit? Pana cand se va aprinde ca focul mania Ta?
  ⁶ Varsa mania Ta peste neamurile care nu Te cunosc si peste imparatiile care n-au chemat numele Tau.
  ⁷ Ca au mancat pe Iacob si locul lui l-au pustiit.
  ⁸ Sa nu pomenesti faradelegile noastre cele de demult; degraba sa ne intampine pe noi indurarile Tale, ca am saracit foarte.
  ⁹ Ajuta-ne noua, Dumnezeule, Mantuitorul nostru, pentru slava numelui Tau; Doamne, izbaveste-ne pe noi si curateste pacatele noastre pentru numele Tau.
¹⁰ Ca nu cumva sa zica neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?" Sa se cunoasca intre neamuri, inaintea ochilor nostri,
¹¹ Razbunarea sangelui varsat, al robilor Tai; sa intre inaintea Ta suspinul celor ferecati.
¹² Dupa maretia bratului Tau, pazeste pe fiii celor omorati.
¹³ Rasplateste vecinilor nostri de sapte ori, in sanul lor, ocara lor cu care Te-au ocarat pe Tine, Doamne.
¹⁴ Iar noi, poporul Tau si oile pasunii Tale, marturisi-ne-vom tie, in veac, din neam in neam vom vesti lauda Ta.

PSALMUL 79
Al lui Asaf.

  ¹ Cel ce pasti pe Israel, ia aminte! Cel ce povatuiesti ca pe o oaie pe Iosif,
  ² Cel ce sezi pe heruvimi, arata-Te inaintea lui Efraim si Veniamin si Manase.
  ³ Desteapta puterea Ta si vino sa ne mantuiesti pe noi.
  ⁴ Dumnezeule, intoarce-ne pe noi si arata fata Ta, si ne vom mantui!
  ⁵ Doamne, Dumnezeul puterilor, pana cand Te vei mania de ruga robilor Tai?
  ⁶ Ne vei hrani pe noi cu paine de lacrimi si ne vei adapa cu lacrimi, peste masura?
  ⁷ Pusu-ne-ai in cearta cu vecinii nostri si vrajmasii nostri ne-au batjocorit pe noi.
  ⁸ Doamne, Dumnezeul puterilor, intoarce-ne pe noi si arata fata Ta si ne vom mantui.
  ⁹ Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri si ai rasadit-o pe ea.
¹⁰ Cale ai facut inaintea ei si ai rasadit radacinile ei si s-a umplut pamantul.
¹¹ Umbra ei si mladitele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu.
¹² Intins-a vitele ei pana la mare si pana la rau lastarele ei.
¹³ Pentru ce ai daramat gardul ei si o culeg pe ea toti cei ce trec pe cale?
¹⁴ A stricat-o pe ea mistretul din padure si porcul salbatic a pascut-o pe ea.
¹⁵ Dumnezeul puterilor, intoarce-Te dar, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta,
¹⁶ Si o desavarseste pe ea, pe care a sadit-o dreapta Ta, si pe fiul omului pe care l-ai intarit tie.
¹⁷ Arsa a fost in foc si smulsa, dar de cercetarea fetei Tale ei vor pieri.
¹⁸ Sa fie mana Ta peste barbatul dreptei Tale si peste fiul omului pe care l-ai intarit tie.
¹⁹ Si nu ne vom departa de Tine; ne vei da viata si numele Tau vom chema.
²⁰ Doamne, Dumnezeul puterilor, intoarce-ne pe noi si arata fata Ta si ne vom mantui.

PSALMUL 80
Al lui Asaf.

  ¹ Bucurati-va de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigati Dumnezeului lui Iacob!
  ² Cantati psalmi si bateti din timpane; cantati dulce din psaltire si din alauta!
  ³ Sunati din trambita, la luna noua, in ziua cea binevestita a sarbatorii noastre!
  ⁴ Ca porunca pentru Israel este si oranduire a Dumnezeului lui Iacob. Marturie a pus in Iosif, cand a iesit din pamantul Egiptului, si a auzit limba pe care n-o stia:
  ⁵ "Luat-am sarcina de pe umerii lui, ca mainile lui au robit la cosuri.
  ⁶ Intru necaz M-ai chemat si te-am izbavit, te-am auzit in mijlocul furtunii si te-am cercat la apa certarii.
  ⁷ Asculta, poporul Meu, si-ti voi marturisi tie, Israele: De Ma vei asculta pe Mine,
  ⁸ Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei inchina la dumnezeu strain,
  ⁹ Ca Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Cel ce te-am scos din pamantul Egiptului. Deschide gura si o voi umple pe ea.
¹⁰ Dar na ascultat poporul Meu glasul Meu si Israel n-a cautat la Mine.
¹¹ Si i-am lasat sa umble dupa dorintele inimilor lor si au mers dupa cugetele lor.
¹² De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel in caile Mele,
¹³ I-as fi supus de tot pe vrajmasii lor si as fi pus mana Mea pe asupritorii lor.
¹⁴ Vrajmasii Domnului L-au mintit pe El, dar le va veni timpul lor, in veac.
¹⁵ Ca Domnul i-a hranit pe ei din griul cel mai ales si cu miere din stanca i-a saturat pe ei".

PSALMUL 81
Al lui Asaf.

  ¹ Dumnezeu a stat in dumnezeiasca adunare si in mijlocul dumnezeilor va judeca.
  ² Pana cand veti judeca cu nedreptate si la fetele pacatosilor veti cauta?
  ³ Judecati drept pe orfan si pe sarac si faceti dreptate celui smerit, celui sarman.
  ⁴ Mantuiti pe cel sarman si pe cel sarac; din mina pacatosului, izbaviti-i.
  ⁵ Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci in intuneric umbla; stricase-vor toate randuielile pamantului.
  ⁶ Eu am zis: "Dumnezei sunteti si toti fii ai Celui Preainalt".
  ⁷ Dar voi ca niste oameni muriti si ca unul din capetenii cadeti.
  ⁸ Scoala-Te, Dumnezeule, judeca pamantul, ca toate neamurile sunt ale Tale.

PSALMUL 82
Al lui Asaf.

  ¹ Dumnezeule, cine se va asemana tie? Sa nu taci, nici sa Te linistesti, Dumnezeule!
  ² Ca iata, vrajmasii Tai s-au intaratat si cei ce Te urasc au ridicat capul.
  ³ Impotriva poporului Tau au lucrat cu viclesug si s-au sfatuit impotriva sfintilor Tai.
  ⁴ Zis-au: "Veniti sa-i pierdem pe ei dintre neamuri si sa nu se mai pomeneasca numele lui Israel".
  ⁵ Ca s-au sfatuit intr-un gand impotriva lui. Impotriva Ta legamant au facut:
  ⁶ Locasurile Idumeilor si Ismaelitenii, Moabul si Agarenii,
  ⁷ Gheval si Amon si Amalic si cei de alt neam, cu cei ce locuiesc in Tir.
  ⁸ Ca si Asur a venit impreuna cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot.
  ⁹ Fa-le lor ca lui Madian si lui Sisara si ca lui Iavin, la raul Chison.
¹⁰ Pierit-au in Endor; facutu-s-au ca gunoiul pe pamant.
¹¹ Pune pe capeteniile lor ca pe Oriv si Zev si Zevel si Salmana, pe toate capeteniile lor, care au zis: "Sa mostenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu".
¹² Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roata, ca trestia in fata vantului,
¹³ Ca focul care arde padurea, ca vapaia care arde muntii,
¹⁴ Asa alunga-i pe ei, in viforul Tau si in urgia Ta.
¹⁵ Umple fetele lor de ocara si vor cauta fata Ta, Doamne.
¹⁶ Sa se rusineze si sa se tulbure in veacul veacului si sa fie infruntati si sa piara.
¹⁷ si sa cunoasca ei ca numele Tau este Domnul. Tu singur esti Cel Preainalt peste tot pamantul.

PSALMUL 83
Al fiilor lui Core.

  ¹ Cat de iubite sunt locasurile Tale, Doamne al puterilor!
  ² Doreste si se sfarseste sufletul meu dupa curtile Domnului; inima mea si trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.
  ³ Ca pasarea si-a aflat casa si turtureaua cuib, unde-si va pune puii sai:
  ⁴ Altarele Tale, Doamne al puterilor, Imparatul meu si Dumnezeul meu.
  ⁵ Fericiti sunt cei ce locuiesc in casa Ta; in vecii vecilor Te vor lauda.
  ⁶ Fericit este barbatul al carui ajutor este de la Tine, Doamne; suisuri in inima sa a pus,
  ⁷ In valea plangerii, in locul care i-a fost pus. Ca binecuvantare va da Cel ce pune lege,
  ⁸ Merge-vor din putere in putere, arata-Se-va Dumnezeul dumnezeilor in Sion.
  ⁹ Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugaciunea mea! Asculta, Dumnezeul lui Iacob!
¹⁰ Aparatorul nostru, vezi Dumnezeule si cauta spre fata unsului Tau!
¹¹ Ca mai buna este o zi in curtile Tale decat mii. Ales-am a fi lepadat in casa lui Dumnezeu, mai bine, decat a locui in locasurile pacatosilor.
¹² Ca mila si adevarul iubeste Domnul; Dumnezeu har si slava va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunatati pe cei ce umbla intru nerautate.
¹³ Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nadajduieste intru Tine.

PSALMUL 84
Al fiilor lui Core.

  ¹ Bine ai voit, Doamne, pamantului Tau, intors-ai robimea lui Iacob.
  ² Iertat-ai faradelegile poporului Tau, acoperit-ai toate pacatele lor.
  ³ Potolit-ai toata mania Ta; intorsu-Te-ai de catre iutimea maniei Tale.
  ⁴ Intoarce-ne pe noi, Dumnezeul mantuirii noastre si-ti intoarce mania Ta de la noi.
  ⁵ Oare, in veci Te vei mania pe noi? Sau vei intinde mania Ta din neam in neam?
  ⁶ Dumnezeule, Tu intorcandu-Te, ne vei darui viata si poporul Tau se va veseli de Tine.
  ⁷ Arata-ne noua, Doamne, mila Ta si mantuirea Ta da-ne-o noua.
  ⁸ Auzi-voi ce va grai intru mine Domnul Dumnezeu; ca va grai pace peste poporul Sau
  ⁹ Si peste cuviosii Sai si peste cei ce isi intorc inima spre Dansul.
¹⁰ Dar mantuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dansul, ca sa se salasluiasca slava in pamantul nostru.
¹¹ Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat.
¹² Adevarul din pamant a rasarit si dreptatea din cer a privit.
¹³ Ca Domnul va da bunatate si pamantul nostru isi va da rodul sau;
¹⁴ Dreptatea inaintea Lui va merge si va pune pe cale pasii Sai.

PSALMUL 85
O rugaciune a lui David.

  ¹ Pleaca, Doamne, urechea Ta si ma auzi, ca sarac si necajit sunt eu.
  ² Pazeste sufletul meu, caci cuvios sunt; mantuieste, Dumnezeul meu, pe robul Tau, pe cel ce nadajduieste in Tine.
  ³ Miluieste-ma, Doamne, ca spre Tine voi striga toata ziua. Veseleste sufletul robului Tau, ca spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
  ⁴ Ca Tu, Doamne, bun si bland esti si mult-milostiv tuturor celor ce Te cheama pe Tine.
  ⁵ Asculta, Doamne, rugaciunea mea si ia aminte la glasul cererii mele.
  ⁶ In ziua necazului meu am strigat catre Tine, ca m-ai auzit.
  ⁷ Nu este asemenea tie intre dumnezei, Doamne si nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
  ⁸ Veni-vor toate neamurile pe care le-ai facut si se vor inchina inaintea Ta, Doamne si vor slavi numele Tau.
  ⁹ Ca mare esti Tu, Cel ce faci minuni, Tu esti singurul Dumnezeu.
¹⁰ Povatuieste-ma, Doamne, pe calea Ta si voi merge intru adevarul Tau; veseleasca-se inima mea, ca sa se teama de numele Tau.
¹¹ Lauda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toata inima mea si voi slavi numele Tau in veac.
¹² Ca mare este mila Ta spre mine si ai izbavit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
¹³ Dumnezeule, calcatorii de lege s-au sculat asupra mea si adunarea celor tari a cautat sufletul meu si nu Te-au pus pe Tine inaintea lor.
¹⁴ Dar Tu, Doamne, Dumnezeu indurat si milostiv esti; indelung-rabdator si mult-milostiv si adevarat.
¹⁵ Cauta spre mine si ma miluieste, da taria Ta slugii Tale si mantuieste pe fiul slujnicei Tale.
¹⁶ Fa cu mine semn spre bine, ca sa vada cei ce ma urasc si sa se rusineze, ca Tu, Doamne, m-ai ajutat si m-ai mangaiat.

PSALMUL 86
Al fiilor lui Core.

  ¹ Temelia Sionului pe muntii cei sfinti. Domnul iubeste portile Sionului, mai mult decat toate locasurile lui Iacob.
  ² Lucruri marite s-au grait despre tine, cetatea lui Dumnezeu.
  ³ Imi voi aduce aminte de Raav si de Babilon, intre cei ce ma cunosc pe mine; si iata cei de alt neam si Tirul si poporul etiopienilor, acestia acolo s-au nascut.
  ⁴ Mama va zice Sionului omul si om s-a nascut in el si Insusi Cel Preainalt l-a intemeiat pe el.
  ⁵ Domnul va povesti in cartea popoarelor si a capeteniilor acestora, ce s-au nascut in el.
  ⁶ Ca in Tine este locasul tuturor celor ce se veselesc.

PSALMUL 87
Al fiilor lui Core.

  ¹ Doamne, Dumnezeul mantuirii mele, ziua am strigat si noaptea inaintea Ta.
  ² Sa ajunga inaintea Ta rugaciunea mea; pleaca urechea Ta spre ruga mea, Doamne,
  ³ Ca s-a umplut de rele sufletul meu si viata mea de iad s-a apropiat.
  ⁴ Socotit am fost cu cei ce se coboara in groapa; ajuns-am ca un om neajutorat, intre cei morii slobod.
  ⁵ Ca niste oameni raniti ce dorm in mormant, de care nu ti-ai mai adus aminte si care au fost lepadati de la mina Ta.
  ⁶ Pusu-m-au in groapa cea mai de jos, intru cele intunecate si in umbra mortii.
  ⁷ Asupra mea s-a intaratat mania Ta si toate valurile Tale le-ai adus spre mine.
  ⁸ Departat-ai pe cunoscutii mei de la mine, ajuns-am uraciune lor.
  ⁹ Inchis am fost si n-am putut iesi. Ochii mei au slabit de suferinta.
¹⁰ Strigat-am catre Tine, Doamne, toata ziua, intins-am catre Tine mainile mele.
¹¹ Oare, mortilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula si Te vor lauda pe Tine?
¹² Oare, va spune cineva in mormant mila Ta si adevarul Tau in locul pierzarii?
¹³ Oare, se vor cunoaste intru intuneric minunile Tale si dreptatea Ta in pamant uitat?
¹⁴ Iar eu catre Tine, Doamne, am strigat si dimineata rugaciunea mea Te va intampina.
¹⁵ Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu si intorci fata Ta de la mine?
¹⁶ Sarac sunt eu si in osteneli din tineretile mele, inaltat am fost, dar m-am smerit si m-am mahnit.
¹⁷ Peste mine au trecut maniile Tale si infricosarile Tale m-au tulburat.
¹⁸ Inconjuratu-m-au ca apa toata ziua si m-au cuprins deodata.
¹⁹ Departat-ai de la mine pe prieten si pe vecin, iar pe cunoscutii mei de ticalosia mea.

PSALMUL 88
O invatatura a lui Etam Ezrahitul.

  ¹ Milele Tale, Doamne, in veac le voi canta.
  ² Din neam in neam voi vesti adevarul Tau cu gura mea,
  ³ Ca ai zis: "In veac mila se va zidi, in ceruri se va intari adevarul Tau.
  ⁴ Facut-am legamant cu alesii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu:
  ⁵ Pana in veac voi intari semintia ta si voi zidi din neam in neam scaunul tau".
  ⁶ Lauda-vor cerurile minunile Tale, Doamne si adevarul Tau, in adunarea sfintilor.
  ⁷ Ca cine va fi asemenea Domnului in nori si cine se va asemana cu Domnul intre fiii lui Dumnezeu?
  ⁸ Dumnezeul Cel Preamarit in sfatul sfintilor, mare si infricosator este peste cei dimprejurul Lui.
  ⁹ Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea tie? Tare esti, Doamne, si adevarul Tau imprejurul Tau.
¹⁰ Tu stapanesti puterea marii si miscarea valurilor ei Tu o potolesti.
¹¹ Tu ai smerit ca pe un ranit pe cel mandru; cu bratul puterii Tale ai risipit pe vrajmasii Tai.
¹² Ale Tale sunt cerurile si al Tau este pamantul; lumea si plinirea ei Tu le-ai intemeiat.
¹³ Miazanoapte si miazazi Tu ai zidit; Taborul si Ermonul in numele Tau se vor bucura. Bratul Tau este cu putere.
¹⁴ Sa se intareasca mana Ta, sa se inalte dreapta Ta. Dreptatea si judecata sunt temelia scaunului Tau.
¹⁵ Mila si adevarul vor merge inaintea fetei Tale. Fericit este poporul care cunoaste strigat de bucurie;
¹⁶ Doamne, in lumina fetei Tale vor merge si in numele Tau se vor bucura toata ziua si intru dreptatea Ta se vor inalta.
¹⁷ Ca lauda puterii lor Tu esti si intru buna vrerea Ta se va inalta puterea noastra.
¹⁸ Ca al Domnului este sprijinul si al Sfantului lui Israel, Imparatului nostru.
¹⁹ Atunci ai grait in vedenii cuviosilor Tai si ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, inaltat-am pe cel ales din poporul Meu.
²⁰ Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfant al Meu l-am uns pe el;
²¹ Pentru ca mana Mea il va ajuta si bratul Meu il va intari.
²² Nici un vrajmas nu va izbuti impotriva lui si fiul faradelegii nu-i va mai face rau.
²³ Si voi taia pe vrajmasii sai de la fata lui si pe cei ce-l urasc pe el ii voi infrange.
²⁴ Si adevarul Meu si mila Mea cu el vor fi si in numele Meu se va inalta puterea lui.
²⁵ Si voi pune peste mare mana lui si peste rauri dreapta lui;
²⁶ Acesta Ma va chema: Tatal meu esti Tu, Dumnezeul meu si sprijinitorul mantuirii mele.
²⁷ Si il voi face pe el intai-nascut, mai inalt decat imparatii pamantului;
²⁸ In veac ii voi pastra mila Mea si legamantul Meu credincios ii va fi.
²⁹ Si voi pune in veacul veacului semintia lui si scaunul lui ca zilele cerului;
³⁰ De vor parasi fiii lui legea Mea si dupa randuielile Mele nu vor umbla,
³¹ De vor nesocoti dreptatile Mele si poruncile Mele nu vor pazi,
³² Cerceta-voi cu toiag faradelegile lor si cu batai pacatele lor.
³³ Iar mila Mea nu o voi departa de la el, nici nu voi face strambatate intru adevarul Meu,
³⁴ Nici nu voi rupe legamantul Meu si cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba.
³⁵ O data m-am jurat pe sfintenia Mea: Oare, voi minti pe David? Semintia lui in veac va ramane
³⁶ Si scaunul lui ca soarele inaintea Mea si ca luna intocmita in veac si martor credincios in cer.
³⁷ Dar Tu ai lepadat, ai defaimat si ai aruncat pe unsul Tau.
³⁸ Stricat-ai legamantul robului Tau, batjocorit-ai pe pamant sfintenia lui.
³⁹ Doborat-ai toate gardurile lui, facut-ai intariturile lui ruina.
⁴⁰ Jefuitu-l-au pe el toti cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocara vecinilor sai.
⁴¹ Inaltat-ai dreapta vrajmasilor lui, veselit-ai pe toti dusmanii lui.
⁴² Luat-ai puterea sabiei lui si nu l-ai ajutat in vreme de razboi.
⁴³ Nimicit-ai curatenia lui si scaunul lui la pamant l-ai doborat.
⁴⁴ Micsorat-ai zilele vietii lui, umplutu-l-ai de rusine.
⁴⁵ Pana cand, Doamne, Te vei intoarce? Pana cand se va aprinde ca focul mania Ta?
⁴⁶ Adu-Ti aminte de mine; oare, in desert ai zidit pe toti fiii oamenilor?
⁴⁷ Cine este omul ca sa traiasca si sa nu vada moartea si sa-si izbaveasca sufletul sau din mana iadului?
⁴⁸ Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, intru adevarul Tau?
⁴⁹ Adu-Ti aminte, Doamne, de ocara robilor Tai, pe care o port in sanul lneu, de la multe neamuri.
⁵⁰ Adu-Ti aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocarat vrajmasii Tai, cu care au ocarat pasii unsului Tau.
⁵¹ Binecuvantat este Domnul in veci. Amin. Amin.

PSALMUL 89
Rugaciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

  ¹ Doamne, scapare Te-ai facut noua in neam si in neam.
  ² Mai inainte de ce s-au facut muntii si s-a zidit pamantul si lumea, din veac si pana in veac esti Tu.
  ³ Nu intoarce pe om intru smerenie, Tu, care ai zis: "Intoarceti-va, fii ai oamenilor",
  ⁴ Ca o mie de ani inaintea ochilor Tai sunt ca ziua de ieri, care a trecut si ca straja noptii.
  ⁵ Nimicnicie vor fi anii lor; dimineata ca iarba va trece.
  ⁶ Dimineata va inflori si va trece, seara va cadea, se va intari si se va usca.
  ⁷ Ca ne-am sfarsit de urgia Ta si de mania Ta ne-am tulburat.
  ⁸ Pus-ai faradelegile noastre inaintea Ta, greselile noastre ascunse, la lumina fetei Tale.
  ⁹ Ca toate zilele noastre s-au imputinat si in mania Ta ne-am stins.
¹⁰ Anii nostri s-au socotit ca panza unui paianjen; zilele anilor nostri sunt saptezeci de ani;
¹¹ Iar de vor fi in putere optzeci de ani si ce este mai mult decat acestia osteneala si durere;
¹² Ca trece viata noastra si ne vom duce.
¹³ Cine cunoaste puterea urgiei Tale si cine masoara mania Ta, dupa temerea de Tine?
¹⁴ Invata-ne sa socotim bine zilele noastre, ca sa ne indreptam inimile spre intelepciune.
¹⁵ Intoarce-Te, Doamne! Pana cand vei sta departe? Mangaie pe robii Tai!
¹⁶ Umplutu-ne-am dimineata de mila Ta si ne-am bucurat si ne-am veselit in toate zilele vietii noastre.
¹⁷ Veselitu-ne-am pentru zilele in care ne-ai smerit, pentru anii in care am vazut rele.
¹⁸ Cauta spre robii Tai si spre lucrurile Tale si indrepteaza pe fiii lor.
¹⁹ Si sa fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi si lucrurile mainilor noastre le indrepteaza.

PSALMUL 90
O cantare de lauda a lui David

  ¹ Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt, intru acoperamantul Dumnezeului cerului se va salaslui.
  ² Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu esti si scaparea mea; Dumnezeul meu, voi nadajdui spre Dansul".
  ³ Ca El te va izbavi din cursa vanatorilor si de cuvantul tulburator.
  ⁴ Cu spatele te va umbri pe tine si sub aripile Lui vei nadajdui; ca o arma te va inconjura adevarul Lui.
  ⁵ Nu te vei teme de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua,
  ⁶ De lucrul ce umbla in intuneric, de molima ce bantuie intru amiaza.
  ⁷ Cadea-vor dinspre latura ta o mie si zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
  ⁸ Insa cu ochii tai vei privi si rasplatirea pacatosilor vei vedea.
  ⁹ Pentru ca pe Domnul, nadejdea mea, pe Cel Preainalt L-ai pus scapare tie.
¹⁰ Nu vor veni catre tine rele si bataie nu se va apropia de locasul tau.
¹¹ Ca ingerilor Sai va porunci pentru tine ca sa te pazeasca in toate caile tale.
¹² Pe maini te vor inalta ca nu cumva sa impiedici de piatra piciorul tau.
¹³ Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si peste balaur.
¹⁴ "Ca spre Mine a nadajduit si-l voi izbavi pe el, zice Domnul; il voi acoperi pe el ca a cunoscut numele Meu.
¹⁵ Striga-va catre Mine si-l voi auzi pe el; cu dansul sunt in necaz si-l voi scoate pe el si-l voi slavi.
¹⁶ Cu lungime de zile il voi umple pe el, si-i voi arata lui mantuirea Mea".

PSALMUL 91
Alcatuit pe vremea lui Iezechia.

  ¹ Bine este a lauda pe Domnul si a canta numele Tau, Preainalte,
  ² A vesti dimineata mila Ta si adevarul Tau in toata noaptea,
  ³ In psaltire cu zece strune, cu cantece din alauta.
  ⁴ Ca m-ai veselit, Doamne, intru fapturile Tale si intru lucrurile mainilor Tale ma voi bucura.
  ⁵ Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, adanci cu totul sunt gandurile Tale!
  ⁶ Barbatul nepriceput nu va cunoaste si cel neintelegator nu va intelege acestea,
  ⁷ Cand rasar pacatosii ca iarba si se ivesc toti cei ce fac faradelegea,
  ⁸ Ca sa piara in veacul veacului. Iar Tu, Preainalt esti in veac, Doamne.
  ⁹ Ca iata vrajmasii Tai, Doamne, vor pieri si se vor risipi toti cei ce lucreaza faradelegea.
¹⁰ si se va inalta puterea mea ca a inorogului si batranetile mele unse din belsug.
¹¹ Si a privit ochiul meu catre vrajmasii mei si pe cei vicleni, ce se ridica impotriva mea, ii va auzi urechea mea.
¹² Dreptul ca finicul va inflori si ca cedrul cel din Liban se va inmulti.
¹³ Rasaditi fiind in casa Domnului, in curtile Dumnezeului nostru vor inflori.
¹⁴ Inca intru batranete unse se vor inmulti si bine vietuind vor fi, ca sa vesteasca:
¹⁵ Drept este Domnul Dumnezeul nostru si nu este nedreptate intru Dansul.

PSALMUL 92
Al lui David.

  ¹ Domnul a imparatit, intru podoaba S-a imbracat; imbracatu-S-a Domnul intru putere si S-a incins,
  ² Pentru ca a intarit lumea care nu se va clinti.
  ³ Gata este scaunul Tau de atunci, din veac esti Tu.
  ⁴ Ridicat-au raurile, Doamne, ridicat-au raurile glasurile lor,
  ⁵ Ridicat-au raurile valurile lor; dar mai mult decat glasul apelor clocotitoare,
  ⁶ Mai mult decat zbuciumul neasemuit al marii, minunat este, intru cele inalte, Domnul.
  ⁷ Marturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfintenie, Doamne, intru lungime de zile.

PSALMUL 93
Al lui David.

  ¹ Dumnezeul razbunarilor, Domnul, Dumnezeul razbunarilor cu indrazneala a grait.
  ² Inalta-Te Cel ce judeci pamantul, rasplateste rasplatirea celor mandri.
  ³ Pana cand pacatosii, Doamne, pana cand pacatosii se vor fali?
  ⁴ Pana cand vor spune si vor grai nedreptate; grai-vor toti cei ce lucreaza faradelegea?
S. Pe poporul Tau, Doamne, l-au asuprit si mostenirea Ta au apasat-o.
  ⁶ Pe vaduva si pe sarac au ucis si pe orfani i-au omorat.
  ⁷ Si au zis: "Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob".
  ⁸ Intelegeti, dar, cei neintelepti din popor, si cei nebuni, inteleptiti-va odata!
  ⁹ Cel ce a sadit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveste?
¹⁰ Cel ce pedepseste neamurile, oare, nu va certa? Cel ce invata pe om cunostinta,
¹¹ Domnul, cunoaste gandurile oamenilor, ca sunt desarte.
¹² Fericit este omul pe care il vei certa, Doamne, si din legea Ta il vei invata pe el,
¹³ Ca sa-l linistesti pe el in zile rele, pana ce se va sapa groapa pacatosului.
¹⁴ Ca nu va lepada Domnul pe poporul Sau si mostenirea Sa nu o va parasi,
¹⁵ Pana ce dreptatea se va intoarce la judecata si toti cei cu inima curata, care se tin de dansa.
¹⁶ Cine se va ridica cu mine impotriva celor ce viclenesc si cine va sta impreuna cu mine impotriva celor ce lucreaza faradelegea?
¹⁷ Ca de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, putin de nu s-ar fi salasluit in iad sufletul meu.
¹⁸ Cand am zis: "S-a clatinat piciorul meu", mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie.
¹⁹ Doamne, cand s-au inmultit durerile mele in inima mea, mangaierile Tale au veselit sufletul meu.
²⁰ Nu va sta impreuna cu Tine scaunul faradelegii, cel ce face asuprire impotriva legii.
²¹ Ei vor prinde in cursa sufletul dreptului si sange nevinovat vor osandi.
²² Dar Domnul mi-a fost mie scapare si Dumnezeul meu ajutorul nadejdii mele;
²³ Le va rasplati lor Domnul dupa faradelegea lor si dupa rautatea lor ii va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.

PSALMUL 94
Al lui David.

  ¹ Veniti sa ne bucuram de Domnul si sa strigam lui Dumnezeu, Mantuitorului nostru.
  ² Sa intampinam fata Lui intru lauda si in psalmi sa-I strigam Lui,
  ³ Ca Dumnezeu mare este Domnul si Imparat mare peste tot pamantul.
  ⁴ Ca in mana Lui sunt marginile pamantului si inaltimile muntilor ale Lui sunt.
  ⁵ Ca a Lui este marea si El a facut-o pe ea, si uscatul mainile Lui l-au zidit.
  ⁶ Veniti sa ne inchinam si sa cadem inaintea Lui si sa plangem inaintea Domnului, Celui ce ne-a facut pe noi.
  ⁷ Ca El este Dumnezeul nostru si noi poporul pasunii Lui si oile mainii Lui.
  ⁸ O, de I-ati auzi glasul care zice: "Sa nu va invartosati inimile voastre,
  ⁹ Ca in timpul cercetarii, ca in ziua ispitirii in pustiu,
¹⁰ Unde M-au ispitit parintii vostri, M-au ispitit si au vazut lucrurile Mele.
¹¹ Patruzeci de ani am urat neamul acesta si am zis: "Pururea ratacesc cu inima".
¹² Si ei n-au cunoscut caile Mele, ca M-am jurat intru mania Mea: "Nu vor intra intru odihna Mea".

PSALMUL 95
Al lui David. La Evrei fara titlu.

  ¹ Cantati Domnului cantare noua, cantati Domnului tot pamantul.
  ² Cantati Domnului, binecuvantati numele Lui, binevestiti din zi in zi mantuirea Lui.
  ³ Vestiti intre neamuri slava Lui, intre toate popoarele minunile Lui;
  ⁴ Ca mare este Domnul si laudat foarte, infricosator este; mai presus decat toti dumnezeii.
  ⁵ Ca toti dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a facut.
  ⁶ Lauda si frumusete este inaintea Lui, sfintenie si maretie in locasul cel sfant al Lui.
  ⁷ Aduceti Domnului, semintiile popoarelor, aduceti Domnului slava si cinste; aduceti Domnului slava numelui Lui.
  ⁸ Aduceti jertfe si intrati in curtile Lui. Inchinati-va Domnului in curtea cea sfanta a Lui.
  ⁹ Sa tremure de fata Lui tot pamantul. Spuneti intre neamuri ca Domnul a imparatit,
¹⁰ Pentru ca a intarit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare intru dreptate.
¹¹ Sa se veseleasca cerurile si sa se bucure pamantul, sa se zguduie marea si toate cele ce sunt intru ea; sa se bucure campiile si toate cele ce sunt pe ele.
¹² Atunci se vor bucura toti copacii padurii, de fata Domnului, ca vine, vine sa judece pamantul.
¹³ Judeca-va lumea intru dreptate si popoarele intru adevarul Sau.

PSALMUL 96
Al lui David.

  ¹ Domnul imparateste! Sa se bucure pamantul, sa se veseleasca insule multe.
  ² Nor si negura imprejurul Lui, dreptatea si judecata este temelia neamului Lui.
  ³ Foc inaintea Lui va merge si va arde imprejur pe vrajmasii Lui.
  ⁴ Luminat-au fulgerele Lui lumea; vazut-a si s-a cutremurat pamantul.
  ⁵ Muntii ca ceara s-au topit de fata Domnului, de fata Domnului a tot pamantul.
  ⁶ Vestit-au cerurile dreptatea Lui si au vazut toate popoarele slava Lui.
  ⁷ Sa se rusineze toti cei ce se inchina chipurilor cioplite si se lauda cu idolii lor.
  ⁸ Inchinati-va Lui toti ingerii Lui; auzit-a si s-a veselit Sionul
  ⁹ Si s-au bucurat fiicele Iudeii, pentru judecatile Tale, Doamne.
¹⁰ Ca Tu esti Domnul Cel Preainalt peste tot pamantul; inaltatu-Te-ai foarte, mai presus decat toti dumnezeii.
¹¹ Cei ce iubiti pe Domnul, urati raul; Domnul pazeste sufletele cuviosilor Lui; din mana pacatosului ii va izbavi pe ei.
¹² Lumina a rasarit dreptului si celor drepti cu inima, veselie.
¹³ Veseliti-va, dreptilor, in Domnul si laudati pomenirea sfinteniei Lui!

PSALMUL 97
Al lui David.

  ¹ Cantati Domnului cantare noua, ca lucruri minunate a facut Domnul.
  ² Mantuitu-l-a pe el dreapta Lui si bratul cel sfant al Lui.
  ³ Cunoscuta a facut Domnul mantuirea Sa; inaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa.
  ⁴ Pomenit-a mila Sa lui Iacob si adevarul Sau casei lui Israel;
  ⁵ Vazut-au toate marginile pamantului mantuirea Dumnezeului nostru.
  ⁶ Strigati lui Dumnezeu tot pamantul; cantati si va bucurati si cantati.
  ⁷ Cantati Domnului cu alauta, cu alauta si in sunet de psaltire;
  ⁸ Cu trambite si in sunet de corn, strigati inaintea Imparatului si Domnului.
  ⁹ Sa se zguduie marea si plinirea ei, lumea si cei ce locuiesc in ea.
¹⁰ Raurile vor bate din palme, deodata, muntii se vor bucura de fata Domnului, ca vine, vine sa judece pamantul.
¹¹ Judeca-va lumea cu dreptate si popoarele cu nepartinire.

PSALMUL 98
Al lui David.

  ¹ Domnul imparateste: sa tremure popoarele; sade pe heruvimi: sa se cutremure pamantul.
  ² Domnul in Sion este mare si inalt peste toate popoarele.
  ³ Sa se laude numele Tau cel mare, ca infricosator si sfant este. Si cinstea imparatului iubeste dreptatea.
  ⁴ Tu ai intemeiat dreptatea; judecata si dreptate in Iacob, Tu ai facut.
  ⁵ Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru si va inchinati asternutului picioarelor Lui, ca sfant este!
  ⁶ Moise si Aaron, intre preotii Lui si Samuel intre cei ce cheama numele Lui.
  ⁷ Chemat-au pe Domnul si El i-a auzit pe ei, in stalp de nor graia catre ei;
  ⁸ Caci pazeau marturiile Lui si poruncile pe care le-a dat lor.
  ⁹ Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei si ai rasplatit toate faptele lor.
¹⁰ Inaltati pe Domnul Dumnezeul nostru si va inchinati in Muntele cel sfant al Lui, ca sfant este Domnul, Dumnezeul nostru!

PSALMUL 99
Al lui David.

  ¹ Strigati Domnului tot pamantul, slujiti Domnului cu veselie, intrati inaintea Lui cu bucurie.
  ² Cunoasteti ca Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a facut pe noi si nu noi.
  ³ Iar noi poporul Lui si oile pasunii Lui. Intrati pe portile Lui cu lauda si in curtile Lui cu cantari laudati-L pe El.
  ⁴ Cantati numele Lui! Ca bun este Domnul; in veac este mila Lui si din neam in neam adevarul Lui.

PSALMUL 100
Al lui David.

  ¹ Mila si judecata Ta voi canta tie, Doamne.
  ² Canta-voi si voi merge, cu pricepere, in cale fara prihana. Cand vei veni la mine?
  ³ Umblat-am intru nerautatea inimii mele, in casa mea.
  ⁴ N-am pus inaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe calcatorii de lege i-am urat.
  ⁵ Nu s-a lipit de mine inima indaratnica; pe cel rau, care se departa de mine, nu l-am cunoscut.
  ⁶ Pe cel ce clevetea in ascuns pe vecinul sau, pe acela l-am izgonit.
  ⁷ Cu cel mandru cu ochiul si nesatios cu inima, cu acela n-am mancat.
  ⁸ Ochii mei sunt peste credinciosii pamantului, ca sa sada ei impreuna cu mine. Cel ce umbla pe cale fara prihana, acela imi slujea.
  ⁹ Nu va locui in casa mea cel mandru; cel ce graieste nedreptati nu va sta inaintea ochilor mei.
¹⁰ In dimineti voi judeca pe toti pacatosii pamantului, ca sa nimicesc din cetatea Domnului pe toti cei ce lucreaza faradelegea.

PSALMUL 101
Rugaciunea unui necajit

  ¹ Doamne, auzi rugaciunea mea, si strigarea mea la Tine sa ajunga!
  ² Sa nu intorci fata Ta de la mine; in orice zi ma necajesc, pleaca spre mine urechea Ta!
  ³ in orice zi Te voi chema, degraba auzi-ma!
  ⁴ Ca s-au stins ca fumul zilele mele si oasele mele ca uscaciunea s-au facut.
  ⁵ Ranita este inima mea si s-a uscat ca iarba; ca am uitat sa-mi mananc painea mea.
  ⁶ De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea.
  ⁷ Asemanatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufnita din daramaturi.
  ⁸ Privegheat-am si am ajuns ca o pasare singuratica pe acoperis.
  ⁹ Toata ziua m-au ocarat vrajmasii mei si cei ce ma laudau, impotriva mea se jurau.
¹⁰ Ca cenusa am mancat, in loc de paine, si bautura mea cu plangere am amestecat-o,
¹¹ Din pricina urgiei Tale si a maniei Tale; ca ridicandu-ma eu, m-ai surpat.
¹² Zilele mele ca umbra s-au plecat si eu ca iarba m-am uscat.
¹³ Iar Tu, Doamne, in veac ramai si pomenirea Ta din neam in neam.
¹⁴ Sculandu-Te, vei milui Sionul, ca vremea este sa-l miluiesti pe el, ca a venit vremea.
¹⁵ Ca au iubit robii Tai pietrele lui si de tarana lui le va fi mila.
¹⁶ si se vor teme neamurile de numele Domnului si toti imparatii pamantului de slava Ta.
¹⁷ Ca va zidi Domnul Sionul si se va arata intru slava Sa.
¹⁸ Cautat-a spre rugaciunea celor smeriti si n-a dispretuit cererea lor.
¹⁹ Sa se scrie acestea pentru neamul ce va sa vina si poporul ce se zideste va lauda pe Domnul;
²⁰ Ca a privit din inaltimea cea sfanta a Lui, Domnul din cer pe pamant a privit,
²¹ Ca sa auda suspinul celor ferecati, sa dezlege pe fiii celor omorati,
²² Sa vesteasca in Sion numele Domnului si lauda Lui in Ierusalim,
²³ Cand se vor aduna popoarele impreuna si imparatiile ca sa slujeasca Domnului.
²⁴ Zis-am catre Dumnezeu in calea tariei Lui: Vesteste-mi putinatatea zilelor mele.
²⁵ Nu ma lua la jumatatea zilelor mele, ca anii Tai, Doamne, sunt din neam in neam.
²⁶ Dintru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si lucrul mainilor Tale, sunt cerurile.
²⁷ Acelea vor pieri, iar Tu vei ramane si toti ca o haina se vor invechi si ca un vesmant ii vei schimba si se vor schimba.
²⁸ Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor imputina.
²⁹ Fiii robilor Tai vor locui pamantul lor si semintia lor in veac va propasi.

PSALMUL 102
Al lui David.

  ¹ Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul si toate cele dinlauntrul meu, numele cel sfant al Lui.
  ² Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul si nu uita toate rasplatirile Lui.
  ³ Pe Cel ce curateste toate faradelegile tale, pe Cel ce vindeca toate bolile tale;
  ⁴ Pe Cel ce izbaveste din stricaciune viata ta, pe Cel ce te incununeaza cu mila si cu indurari;
  ⁵ Pe Cel ce umple de bunatati pofta ta; innoi-se-vor ca ale vulturului tineretile tale.
  ⁶ Cel ce face milostenie, Domnul, si judecata tuturor celor ce li se face strambatate.
  ⁷ Cunoscute a facut caile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale.
  ⁸ Indurat si milostiv este Domnul, indelung-rabdator si mult-milostiv.
  ⁹ Nu pana in sfarsit se va iuti, nici in veac se va mania.
¹⁰ Nu dupa pacatele noastre a facut noua, nici dupa faradelegile noastre a rasplatit noua,
¹¹ Ci cat este departe cerul de pamant, atat este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El.
¹² Pe cat sunt de departe rasariturile de la apusuri, departat-a de la noi faradelegile noastre.
¹³ In ce chip miluieste tatal pe fii, asa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El;
¹⁴ Ca El a cunoscut zidirea noastra, adusu-si-a aminte ca tarana suntem.
¹⁵ Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului; asa va inflori.
¹⁶ Ca vant a trecut peste el si nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau.
¹⁷ Iar mila Domnului din veac in veac spre cei ce se tem de Dansul,
¹⁸ Si dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce pazesc legamantul Lui
¹⁹ Si isi aduc aminte de poruncile Lui, ca sa le faca pe ele. Domnul in cer a gatit scaunul Sau si imparatia Lui peste toti stapaneste.
²⁰ Binecuvantati pe Domnul toti ingerii Lui, cei tari la vartute, care faceti cuvantul Lui si auziti glasul cuvintelor Lui.
²¹ Binecuvantati pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care faceti voia Lui.
²² Binecuvantati pe Domnul toate lucrurile Lui; in tot locul stapanirii Lui, binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul.

PSALMUL 103
Al lui David.

  ¹ Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, maritu-Te-ai foarte.
  ² Intru stralucire si in mare podoaba Te-ai imbracat; Cel ce Te imbraci cu lumina ca s i cu o haina;
  ³ Cel ce intinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
  ⁴ Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vanturilor;
  ⁵ Cel ce faci pe ingerii Tai duhuri si pe slugile Tale para de foc;
  ⁶ Cel ce ai intemeiat pamantul pe intarirea lui si nu se va clatina in veacul veacului.
  ⁷ Adancul ca o haina este imbracamintea lui; peste munti vor sta ape.
  ⁸ De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tau se vor infricosa.
  ⁹ Se suie munti si se coboara vai, in locul in care le-ai intemeiat pe ele.
¹⁰ Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece si nici nu se vor intoarce sa acopere pamantul.
¹¹ Cel ce trimiti izvoare in vai, prin mijlocul muntilor vor trece ape;
¹² Adapa-se-vor toate fiarele campului, asinii salbatici setea isi vor potoli.
¹³ Peste acelea pasarile cerului vor locui; din mijlocul stancilor vor da glas.
¹⁴ Cel ce adapi muntii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va satura pamantul.
¹⁵ Cel ce rasari iarba dobitoacelor si verdeata spre slujba oamenilor;
¹⁶ Ca sa scoata paine din pamant si vinul veseleste inima omului;
¹⁷ Ca sa veseleasca fata cu untdelemn si painea inima omului o intareste.
¹⁸ Satura-se-vor copacii campului, cedrii Libanului pe care i-ai sadit; acolo pasarile isi vor face cuib.
¹⁹ Locasul cocostarcului in chiparosi. Muntii cei inalti adapost cerbilor stancile scapare iepurilor.
²⁰ Facut-ai luna spre vremi, soarele si-a cunoscut apusul sau.
²¹ Pus-ai intuneric si s-a facut noapte, cand vor iesi toate fiarele padurii;
²² Puii leilor mugesc ca sa apuce si sa ceara de la Dumnezeu mancarea lor.
²³ Rasarit-a soarele si s-au adunat si in culcusurile lor se vor culca.
²⁴ Iesi-va omul la lucrul sau si la lucrarea sa pana seara.
²⁵ Cat s-au marit lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut! Umplutu-s-a pamantul de zidirea Ta.
²⁶ Marea aceasta este mare si larga; acolo se gasesc taratoare, carora nu este numar, vietati mici si mari.
²⁷ Acolo corabiile umbla; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca sa se joace in ea.
²⁸ Toate catre Tine asteapta ca sa le dai lor hrana la buna vreme.
²⁹ Dandu-le Tu lor, vor aduna, deschizand Tu mana Ta, toate se vor umple de bunatati;
³⁰ Dar intorcandu-ti Tu fata Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor si se vor sfarsi si in tarana se vor intoarce.
³¹ Trimite-vei duhul Tau si se vor zidi si vei innoi fata pamantului.
³² Fie slava Domnului in veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
³³ Cel ce cauta spre pamant si-l face pe el de se cutremura; Cel ce se atinge de munti si fumega.
³⁴ Canta-voi Domnului in viata mea, canta-voi Dumnezeului meu cat voi fi.
³⁵ Placute sa-I fie Lui cuvintele mele, iar eu ma voi veseli de Domnul.
³⁶ Piara pacatosii de pe pamant si cei fara de lege, ca sa nu mai fie. Binecuvinteaza, suflete al meu, pe Domnul.

PSALMUL 104
Aliluia.

  ¹ Laudati pe Domnul si chemati numele Lui; vestiti intre neamuri lucrurile Lui.
  ² Cantati-I si-L laudati pe El; spuneti toate minunile Lui.
  ³ Laudati-va cu numele cel sfant al Lui; veseleasca-se inima celor ce cauta pe Domnul.
  ⁴ Cautati pe Domnul si va intariti; cautati fala Lui, pururea.
  ⁵ Aduceti-va aminte de minunile Lui, pe care le-a facut; de minunile Lui si de judecatile gurii Lui.
  ⁶ Semintia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, alesii Lui.
  ⁷ Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, in tot pamantul judecatile Lui.
  ⁸ Adusu-si-a aminte in veac de legamantul Lui, de cuvantul pe care l-a poruncit intr-o mie de neamuri,
  ⁹ Pe care l-a incheiat cu Avraam si de juramantul Sau lui Isaac.
¹⁰ Si l-a pus pe el lui Iacob, spre porunca, si lui Israel legatura vesnica,
¹¹ Zicand: "Tie iti voi da pamantul Canaan, partea mostenirii tale".
¹² Atunci cand erau ei putini la numar si straini in pamantul lor
¹³ Si au trecut de la un neam la altul, de la o imparatie la un alt popor,
¹⁴ N-a lasat om sa le faca strambatate si a certat pentru ei pe imparati, zicandu-le:
¹⁵ "Nu va atingeti de unsii Mei si nu vicleniti impotriva profetilor Mei".
¹⁶ Si a chemat foamete pe pamant si a sfaramat paiul de grau.
¹⁷ Trimis-a inaintea lor om; rob a fost randuit Iosif.
¹⁸ Smeritu-l-au, punand in obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, pana ce a venit cuvantul Lui.
¹⁹ Cuvantul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a imparatul si l-a slobozit, capetenia poporului si l-a liberat pe el.
²⁰ Pusu-l-a pe el domn casei lui si capetenie peste toata avutia lui,
²¹ Ca sa invete pe capeteniile lui, ca pe sine insusi si pe batranii lui sa-i intelepteasca.
²² Si a intrat Israel in Egipt si Iacob a locuit ca strain, in pamantul lui Ham.
²³ Si a inmultit pe poporul lui foarte si l-a intarit pe el mai mult decat pe vrajmasii lui.
²⁴ Intors-a inima lor, ca sa urasca pe poporul Sau, ca sa vicleneasca impotriva robilor Sai.
²⁵ Trimis-a pe Moise robul Sau, pe Aaron, pe care l-a ales.
²⁶ Pus-a in ei cuvintele semnelor si minunilor Lui in pamantul lui Ham.
²⁷ Trimis-a intuneric si i-a intunecat, caci au amarat cuvintele Lui;
²⁸ Prefacut-a apele lor in sange si a omorat pestii lor;
²⁹ Scos-a pamantul lor broaste in camarile imparatilor lor.
³⁰ Zis-a si a venit musca caineasca si multime de muste in toate hotarele lor.
³¹ Pus-a in ploile lor grindina, foc arzator in pamantul lor;
³² Si a batut viile lor si smochinii lor si a sfaramat pomii hotarelor lor.
³³ Zis-a si a venit lacusta si omida fara numar.
³⁴ Si a mancat toata iarba in pamantul lor si a mancat rodul pamantului lor,
³⁵ Si a batut pe toti intai-nascutii din pamantul lor, parga intregii lor osteneli.
³⁶ Si i-a scos pe ei cu argint si cu aur si nu era in semintiile lor bolnav.
³⁷ Veselitu-s-a Egiptul la iesirea lor, ca frica de ei ii cuprinsese.
³⁸ Intins-a nor spre acoperirea lor si foc ca sa le lumineze noaptea.
³⁹ Cerut-au si au venit prepelite si cu paine cereasca i-a saturat pe ei.
⁴⁰ Despicat-a piatra si au curs ape si au curs rauri in pamant fara de apa.
⁴¹ Ca si-a adus aminte de cuvantul cel sfant al Lui, spus lui Avraam, robul Lui.
⁴² Si a scos pe poporul Sau, intru bucurie si pe cei alesi ai Sai, intru veselie.
⁴³ Si le-a dat lor tarile neamurilor si ostenelile popoarelor au mostenit,
⁴⁴ Ca sa pazeasca dreptatile Lui si legea Lui s-o tina.

PSALMUL 105
Aliluia.

  ¹ Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui.
  ² Cine va grai puterile Domnului si cine va face auzite toate laudele Lui?
  ³ Fericiti cei ce pazesc judecata si fac dreptate in toata vremea.
  ⁴ Adu-Ti aminte de noi, Doamne, intru bunavointa Ta fata de poporul Tau; cerceteaza-ne pe noi cu mantuirea Ta,
  ⁵ Ca sa vedem intru bunatati pe alesii Tai, sa ne bucuram de veselia poporului Tau si sa ne laudam cu mostenirea Ta.
  ⁶ Pacatuit-am ca si parintii nostri, nelegiuit-am, facut-am strambatate.
  ⁷ Parintii nostri in Egipt n-au inteles minunile Tale, nu si-au adus aminte de multimea milei Tale si Te-au amarat cand s-au suit la Marea Rosie.
  ⁸ Dar i-a mantuit pe ei pentru numele Sau, ca sa faca cunoscuta puterea Lui.
  ⁹ El a certat Marea Rosie si a secat-o si i-a condus pe ei prin  adancul marii ca prin pustiu;
¹⁰ El i-a scos pe ei din mana celor ce-i urau si i-a izbavit pe ei din mana vrajmasului;
¹¹ Si a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei, nici unul din ei n-a ramas.
¹² Si au crezut in cuvintele Lui si au cantat lauda Lui;
¹³ Dar degrab au uitat lucrurile Lui si n-au suferit sfatul Lui;
¹⁴ Ci au fost cuprinsi de mare pofta, in pustiu, si au ispitit pe Dumnezeu, in loc fara de apa.
¹⁵ Si le-a implinit cererea lor si a saturat sufletele lor.
¹⁶ Si au maniat pe Moise in tabara si pe Aaron, sfantul Domnului.
¹⁷ S-a deschis pamantul si a inghitit pe Datan si a acoperit adunarea lui Abiron.
¹⁸ Si s-a aprins foc in adunarea lor, vapaie a ars pe pacatosi.
¹⁹ Si au facut vitei in Horeb si s-au inchinat idolului.
²⁰ Si au schimbat slava Lui intru asemanare de vitel, care mananca iarba.
²¹ Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbavit pe ei, Care a facut lucruri mari in Egipt,
²² Lucruri minunate in pamantul lui Ham si infricosatoare in Marea Rosie.
²³ Atunci a zis sa-i piarda pe dansii, si i-ar fi pierdut, daca Moise, alesul Lui, n-ar fi stat inaintea fetei Lui ca sa intoarca mania Lui si sa nu-i piarda.
²⁴ Apoi ei au dispretuit pamantul cel dorit si n-au crezut in cuvantul Lui,
²⁵ Ci au cartit in corturile lor si n-au ascultat glasul Domnului.
²⁶ Atunci El a ridicat mana Sa asupra lor, ca sa-i doboare pe ei in pustiu
²⁷ Si sa doboare samanta lor intru neamuri si sa-i risipeasca pe ei in toate partile.
²⁸ Au jertfit lui Baal-Peor si au mancat jertfele mortilor
²⁹ Si L-au intaratat pe El cu faptele lor si au murit multi dintre ei.
³⁰ Dar a stat Finees si L-a imblanzit si a incetat bataia
³¹ Si i s-a socotit lui intru dreptate, din neam in neam pana in veac.
³² Apoi L-au maniat pe El la apa certarii si Moise a suferit pentru ei,
³³ Ca au amarat duhul lui si a grait nesocotit cu buzele lui.
³⁴ N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul;
³⁵ Ci s-au amestecat cu neamurile si au deprins lucrurile lor
³⁶ Si au slujit idolilor lor si s-au smintit.
³⁷ Si-au jertfit pe fiii lor si pe fetele lor idolilor,
³⁸ Au varsat sange nevinovat, sangele fiilor lor si al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan si s-a spurcat pamantul de sange.
³⁹ S-au pangarit de lucrurile lor si s-au desfranat cu faptele lor.
⁴⁰ Atunci S-a aprins de manie Domnul impotriva poporului Sau si a urat mostenirea Sa
⁴¹ Si i-a dat pe ei in mainile neamurilor si i-au stapanit pe ei cei ce-i urau pe ei.
⁴² Vrajmasii lor i-au asuprit pe ei si au fost nefericiti sub mainile lor.
⁴³ De multe ori Domnul i-a izbavit pe ei, dar ei L-au amarat pe El cu sfatul lor si i-a umilit pentru faradelegile lor.
⁴⁴ Dar Domnul i-a vazut cand se necajeau ei, a auzit rugaciunea lor,
⁴⁵ Si si-a adus aminte de legamantul Lui si S-a cait dupa multimea milei Sale;
⁴⁶ Si le-a dat sa gaseasca mila inaintea celor ce i-au robit pe ei.
⁴⁷ Izbaveste-ne, Doamne Dumnezeul nostru, si ne aduna din neamuri, ca sa laudam numele cel sfant al Tau si sa ne falim cu lauda Ta.
⁴⁸ Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac si pana in veac. Tot poporul sa zica: Amin. Amin.

PSALMUL 106
Aliluia.

  ¹ Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui.
  ² Sa spuna cei izbaviti de Domnul, pe care i-a izbavit din mana vrajmasului.
  ³ Din tari i-a adunat pe ei, de la rasarit si de la apus, de la miazanoapte si de la miazazi.
  ⁴ Ratacit-au in pustie, in pamant fara de apa si cale spre cetatea de locuit n-au gasit.
  ⁵ Erau flamanzi si insetati; sufletul lor intr-insii se sfarsea;
  ⁶ Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit pe ei
  ⁷ Si i-a povatuit pe cale dreapta, ca sa mearga spre cetatea de locuit.
  ⁸ Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor.
  ⁹ Ca a saturat suflet insetat si suflet flamand a umplut de bunatati.
¹⁰ Sedeau in intuneric si in umbra mortii; erau ferecati de saracie si de fier,
¹¹ Pentru ca au amarat cuvintele Domnului si sfatul Celui Preainalt au intaratat.
¹² El a umilit intru osteneli inima lor; slabit-au si nu era cine sa le ajute;
¹³ Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit pe ei.
¹⁴ Si i-a scos pe ei din intuneric si din umbra mortii si legaturile lor le-a rupt.
¹⁵ Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor!
¹⁶ Ca a sfaramat porti de arama si zavoare de fier a frant
¹⁷ Si i-a ajutat sa iasa din calea faradelegii lor, caci pentru faradelegile lor au fost umiliti.
¹⁸ Urat-a sufletul lor orice mancare si s-au apropiat de portile mortii.
¹⁹ Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor i-a izbavit.
²⁰ Trimis-a cuvantul Sau si i-a vindecat pe ei si i-a izbavit pe ei din stricaciunile lor.
²¹ Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor!
²² Si sa-I jertfeasca Lui jertfa de lauda si sa vesteasca lucrurile Lui, in bucurie.
²³ Cei ce se coboara la mare in corabii, cei ce-si fac lucrarea lor in ape multe,
²⁴ Aceia au vazut lucrurile Domnului si minunile Lui intru adanc.
²⁵ El a zis si s-a pornit vant furtunos si s-au inaltat valurile marii.
²⁶ Se urcau pana la ceruri si se coborau pana in adancuri, iar sufletul lor intru primejdii incremenea.
²⁷ Se tulburau si se clatinau ca un om beat si toata priceperea lor a pierit.
²⁸ Dar au strigat catre Domnul in necazurile lor si din nevoile lor ia izbavit
²⁹ Si i-a poruncit furtunii si s-a linistit si au tacut valurile marii.
³⁰ Si s-au veselit ei, ca s-au linistit valurile si Domnul i-a povatuit pe ei la limanul dorit de ei.
³¹ Laudat sa fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a facut fiilor oamenilor!
³² Inaltaii-L pe El in adunarea poporului si in scaunul batranilor laudati-L pe El,
³³ Prefacut-a raurile in pamant pustiu, izvoarele de apa in pamant insetat
³⁴ Si pamantul cel roditor in pamant sarat, din pricina celor ce locuiesc pe el.
³⁵ Prefacut-a pustiul in iezer de ape, iar pamantul cel fara de apa in izvoare de ape,
³⁶ Si a asezat acolo pe cei flamanzi si au zidit cetate de locuit
³⁷ Si au semanat tarine si au sadit vii si au strans belsug de roade
³⁸ Si i-a binecuvantat pe ei si s-au inmultit foarte si vitele lor nu le-a imputinat.
³⁹ Si iarasi au fost imputinati si chinuiti de apasarea necazurilor si a durerii.
⁴⁰ Aruncat-a dispret asupra capeteniilor lor si i-a ratacit pe ei in loc neumblat si fara de cale.
⁴¹ Dar pe sarac l-a izbavit de saracie si i-a pus pe ei ca pe niste oi de mostenire.
⁴² Vedea-vor dreptii si se vor veseli si toata faradelegea isi va astupa gura ei.
⁴³ Cine este intelept va pazi acestea si va pricepe milele Domnului.

PSALMUL 107
Al lui David.

  ¹ Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; canta-voi si voi lauda intru inima mea.
  ² Desteapta-te slava mea! Desteapta-te psaltire si alauta! Destepta-ma-voi dimineata.
  ³ Lauda-Te-voi intre popoare, Doamne, canta-voi tie intre neamuri,
  ⁴ Ca mai mare decat cerurile este mila Ta si pana la nori adevarul Tau.
  ⁵ Inalta-Te peste ceruri, Dumnezeule, si peste tot pamantul slava Ta, ca sa se izbaveasca cei placuti ai Tai.
  ⁶ Mantuieste-ma cu dreapta Ta si ma auzi. Dumnezeu a grait in locul cel sfant al Lui:
  ⁷ Inalta-Ma-voi si voi imparti Sichemul si Valea Sucot o voi masura.
  ⁸ Al Meu este Galaad si al Meu este Manase si Efraim sprijinul capului Meu,
  ⁹ Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spalarii Mele;
¹⁰ Spre Idumeea voi arunca incaltamintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
¹¹ Cine ma va duce la cetatea intarita? Cine ma va povatui pana in Idumeea?
¹² Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepadat pe noi? Oare, nu vei iesi, Dumnezeule, cu ostirile noastre?
¹³ Da-ne noua ajutor, ca sa iesim din necaz, ca desarta este izbavirea cea de la oameni.
¹⁴ Cu Dumnezeu vom birui si El va nimici pe vrajmasii nostri.

PSALMUL 108
Al lui David.

  ¹ Dumnezeule, lauda mea n-o tine sub tacere. Ca gura pacatosului si gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
  ² Grait-au impotriva mea cu limba vicleana si cu cuvinte de ura m-au inconjurat si s-au luptat cu mine in zadar.
  ³ In loc sa ma iubeasca, ma cleveteau, iar eu ma rugam.
  ⁴ Pus-au impotriva mea rele in loc de bune si ura in locul iubirii mele.
  ⁵ Pune peste dansul pe cel pacatos si diavolul sa stea de-a dreapta lui.
  ⁶ Cand se va judeca sa iasa osandit, iar rugaciunea lui sa se prefaca in pacat.
  ⁷ Sa fie zilele lui putine si dregatoria lui sa o ia altul;
  ⁸ Sa ajunga copiii lui orfani si femeia lui vaduva;
  ⁹ Sa fie stramutati copiii lui si sa cerseasca; sa fie scosi din curtile caselor lor;
¹⁰ Sa smulga camatarul toata averea lui; sa rapeasca strainii ostenelile lui;
¹¹ Sa nu aiba sprijinitor si nici orfanii lui miluitor;
¹² Sa piara copiii lui si intr-un neam sa se stinga numele lui;
¹³ Sa se pomeneasca faradelegea parintilor lui inaintea Domnului si pacatul maicii lui sa nu se stearga;
¹⁴ Sa fie inaintea Domnului pururea si sa piara de pe pamant pomenirea lui, pentru ca nu si-a adus aminte sa faca mila.
¹⁵ Si a prigonit pe cel sarman, pe cel sarac si pe cel smerit cu inima, ca sa-l omoare.
¹⁶ Si a iubit blestemul si va veni asupra lui; si n-a voit binecuvantarea si se va indeparta de la el.
¹⁷ Si s-a imbracat cu blestemul ca si cu o haina si a intrat ca apa inlauntrul lui si ca untdelemnul in oasele lui.
¹⁸ Sa-i fie lui ca o haina cu care se imbraca si ca un brau cu care pururea se incinge.
¹⁹ Aceasta sa fie rasplata celor ce ma clevetesc pe mine inaintea Domnului si graiesc rele impotriva sufletului meu.
²⁰ Dar Tu, Doamne, fa cu mine mila, pentru numele Tau, ca buna este mila Ta.
²¹ Izbaveste-ma, ca sarac si sarman sunt eu si inima mea s-a tulburat inlauntrul meu.
²² Ca umbra ce se inclina m-am trecut; ca bataia de aripi a lacustelor tremur.
²³ Genunchii mei au slabit de post si trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului
²⁴ Si eu am ajuns lor ocara. M-au vazut si au clatinat cu capetele lor.
²⁵ Ajuta-ma, Doamne Dumnezeul meu, mantuieste-ma, dupa mila Ta,
²⁶ Si sa cunoasca ei ca mana Ta este aceasta si Tu, Doamne, ai facut-o pe ea.
²⁷ Ei vor blestema si Tu vei binecuvanta. Cei ce se scoala impotriva mea sa se rusineze, iar robul Tau sa se veseleasca.
²⁸ Sa se imbrace cei ce ma clevetesc pe mine cu ocara si cu rusinea lor ca si cu un vesmant sa se inveleasca.
²⁹ Lauda-voi pe Domnul foarte cu gura mea si in mijlocul multora Il voi preaslavi pe El,
³⁰ Ca a stat de-a dreapta saracului, ca sa izbaveasca sufletul lui de cei ce-l prigonesc.

PSALMUL 109
Al lui David.

  ¹ Zis-a Domnul Domnului Meu: "Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune pe vrajmasii Tai asternut picioarelor Tale".
  ² Toiagul puterii Tale ti-l va trimite Domnul din Sion, zicand: "Stapaneste in mijlocul vrajmasilor Tai.
  ³ Cu Tine este poporul Tau in ziua puterii Tale, intru stralucirile sfintilor Tai. Din pantece mai inainte de luceafar Te-am nascut".
  ⁴ Juratu-S-a Domnul si nu-I va parea rau: "Tu esti preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec".
  ⁵ Domnul este de-a dreapta Ta; sfaramat-a in ziua maniei Sale imparati.
  ⁶ Judeca-va intre neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pamant.
  ⁷ Din parau pe cale va bea; pentru aceasta va inalta capul.

PSALMUL 110
Scris pe vremea lui Neemia.

  ¹ Lauda-Te-voi, Doamne, cu toata inima mea, in sfatul celor drepti si in adunare.
  ² Mari sunt lucrurile Domnului si potrivite tuturor voilor Lui.
  ³ Lauda si maretie este lucrul Lui si dreptatea Lui ramane in veacul veacului.
  ⁴ Pomenire a facut de minunile Sale. Milostiv si indurat este Domnul.
  ⁵ Hrana a dat celor ce se tem de Dansul; aduceti-va aminte in veac de legamantul Lui.
  ⁶ Taria lucrurilor Sale a vestit-o poporului Sau, ca sa le dea lor mostenirea neamurilor.
  ⁷ Lucrurile mainilor Lui adevar si judecata. Adevarate sunt toate poruncile Lui,
  ⁸ Intarite in veacul veacului, facute in adevar si dreptate.
  ⁹ Izbavire a trimis poporului Sau; poruncit-a in veac legamantul Sau; sfant si infricosator este numele Lui.
¹⁰ Inceputul intelepciunii este frica de Domnul; intelegere buna este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui ramane in veacul veacului.

PSALMUL 111
Scris pe vremea lui Neemia.

  ¹ Fericit barbatul care se teme de Domnul; intru poruncile Lui va voi foarte.
  ² Puternica va fi pe pamant semintia Lui; neamul dreptilor se va binecuvanta.
  ³ Slava si bogatie in casa lui si dreptatea lui ramane in veacul veacului.
  ⁴ Rasarit-a in intuneric lumina dreptilor, Cel milostiv, indurat si drept.
  ⁵ Bun este barbatul care se indura si imprumuta; isi randuieste vorbele sale cu judecata, ca in veac nu se va clinti.
  ⁶ intru pomenire vesnica va fi dreptul; de vorbire de rau nu se va teme.
  ⁷ Gata este inima lui a nadajdui in Domnul; intarita este inima lui, nu se va teme, pana ce va ajunge sa dispretuiasca pe vrajmasii sai.
  ⁸ Risipit-a, dat-a saracilor; dreptatea lui ramane in veacul veacului.
  ⁹ Puterea lui se va inalta intru slava. 10 Pacatosul va vedea si se va mania, va scrasni din dinti si se va topi. Pofta pacatosilor va pieri.

PSALMUL 112
Aliluia.

  ¹ Laudati, tineri, pe Domnul, laudati numele Domnului.
  ² Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac.
  ³ De la rasaritul soarelui pana la apus, laudat este numele Domnului.
  ⁴ Inalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui.
  ⁵ Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieste intru cele inalte
  ⁶ Si spre cele smerite priveste, In cer si pe pamant?
  ⁷ Cel ce scoate din pulbere pe cel sarac si ridica din gunoi pe cel sarman,
  ⁸ Ca sa-l aseze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Sau.
  ⁹ Cel ce face sa locuiasca cea stearpa in casa, ca o mama ce se bucura de fii.

PSALMUL 113
Aliluia.

  ¹ La iesirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacob dintr-un popor barbar,
  ² Ajuns-a Iuda sfintirea Lui, Israel stapanirea Lui.
  ³ Marea a vazut si a fugit, Iordanul s-a intors inapoi.
  ⁴ Muntii au saltat ca berbecii si dealurile ca mieii oilor.
  ⁵ Ce-ti este tie, mare, ca ai fugit? Si tie Iordane, ca te-ai intors inapoi?
  ⁶ Muntilor, ca ati saltat ca berbecii si dealurilor, ca mieii oilor?
  ⁷ De fata Domnului s-a cutremurat pamantul, de fata Dumnezeului lui Iacob,
  ⁸ Care a prefacut stanca in iezer, iar piatra in izvoare de apa.
  ⁹ Nu noua, Doamne, nu noua, ci numelui Tau se cuvine slava, pentru mila Ta si pentru adevarul Tau,
¹⁰ Ca nu cumva sa zica neamurile: "Unde este Dumnezeul lor?"
¹¹ Dar Dumnezeul nostru e in cer; in cer si pe pamant toate cate a voit a facut.
¹² Idolii neamurilor sunt argint si aur, lucruri de maini omenesti:
¹³ Gura au si nu vor grai; ochi au si nu vor vedea;
¹⁴ Urechi au si nu vor auzi; nari au si nu vor mirosi;
¹⁵ Maini au si nu vor pipai; picioare au si nu vor umbla, nu vor glasui cu gatlejul lor.
¹⁶ Asemenea lor sa fie cei ce-i fac pe ei si toti cei ce se incred in ei.
¹⁷ Casa lui Israel a nadajduit in Domnul; ajutorul lor si aparatorul lor este.
¹⁸ Casa lui Aaron a nadajduit in Domnul; ajutorul lor si aparatorul lor este.
¹⁹ Cei ce se tem de Domnul au nadajduit in Domnul; ajutorul lor si aparatorul lor este.
²⁰ Domnul si-a adus aminte de noi si ne-a binecuvantat pe noi; a binecuvantat casa lui Israel, a binecuvantat casa lui Aaron,
²¹ A binecuvantat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici impreuna cu cei mari.
²² Sporeasca-va Domnul pe voi, pe voi si pe copiii vostri!
²³ Binecuvantati sa fiti de Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul.
²⁴ Cerul cerului este al Domnului, iar pamantul l-a dat fiilor oamenilor.
²⁵ Nu mortii Te vor lauda pe Tine, Doamne, nici toti cei ce se coboara in iad,
²⁶ Ci noi, cei vii, vom binecuvanta pe Domnul de acum si pana in veac.

PSALMUL 114
Aliluia.

  ¹ Iubit-am pe Domnul, ca a auzit glasul rugaciunii mele,
  ² Ca a plecat urechea Lui spre mine si in zilele mele Il voi chema.
  ³ Cuprinsu-m-au durerile mortii, primejdiile iadului m-au gasit; necaz si durere am aflat
  ⁴ Si numele Domnului am chemat: "O, Doamne, izbaveste sufletul meu!"
  ⁵ Milostiv este Domnul si drept si Dumnezeul nostru miluieste.
  ⁶ Cel ce pazeste pe prunci este Domnul; umilit am fost si m-am izbavit.
  ⁷ Intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, ca Domnul ti-a facut tie bine;
  ⁸ Ca a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi si picioarele mele de la cadere.
  ⁹ Bine voi placea inaintea Domnului, in pamantul celor vii.

PSALMUL 115
Aliluia.

  ¹ Crezut-am, pentru aceea am grait, iar eu m-am smerit foarte.
  ² Eu am zis intru uimirea mea: "Tot omul este mincinos!"
  ³ Ce voi rasplati Domnului pentru toate cate mi-a dat mie?
  ⁴ Paharul mantuirii voi lua si numele Domnului voi chema.
  ⁵ Fagaduintele mele le voi plini Domnului, inaintea a tot poporului Sau.
  ⁶ Scumpa este inaintea Domnului moartea cuviosilor Lui.
  ⁷ O, Doamne, eu sunt robul Tau, eu sunt robul Tau si fiul roabei Tale; rupt-ai legaturile mele.
  ⁸ Tie-ti voi aduce jertfa de lauda si numele Domnului voi chema.
  ⁹ Fagaduintele mele le voi plini Domnului, inaintea a tot poporului Lui,
¹⁰ In curtile casei Domnului, in mijlocul tau, Ierusalime.

PSALMUL 116
Aliluia.

  ¹ Laudati pe Domnul toate neamurile; laudati-L pe El toate popoarele;
  ² Ca s-a intarit mila Lui peste noi si adevarul Domnului ramane in veac.

PSALMUL 117
Aliluia.

  ¹ Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui.
  ² Sa zica, dar, casa lui Israel, ca este bun, ca in veac este mila Lui.
  ³ Sa zica, dar, casa lui Aaron, ca este bun, ca in veac este mila Lui.
  ⁴ Sa zica, dar, toti cei ce se tem de Domnul, ca este bun, ca in veac este mila Lui.
  ⁵ In necaz am chemat pe Domnul si m-a auzit si m-a scos intru desfatare.
  ⁶ Domnul este ajutorul meu, nu ma voi teme de ce-mi va face mie omul.
  ⁷ Domnul este ajutorul meu si eu voi privi cu bucurie pe vrajmasii mei.
  ⁸ Mai bine este a Te increde in Domnul, decat a Te increde in om.
  ⁹ Mai bine este a nadajdui in Domnul, decat a nadajdui in capetenii.
¹⁰ Toate neamurile m-au inconjurat si in numele Domnului i-am infrant pe ei.
¹¹ Inconjurand m-au inconjurat si in numele Domnului i-am infrant pe ei.
¹² Inconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar s-au stins ca focul de spini si in numele Domnului i-am infrant pe ei.
¹³ Impingandu-ma m-au impins sa cad, dar Domnul m-a sprijinit.
¹⁴ Taria mea si lauda mea este Domnul si mi-a fost mie spre izbavire.
¹⁵ Glas de bucurie si de izbavire in corturile dreptilor: "Dreapta Domnului a facut putere,
¹⁶ Dreapta Domnului m-a inaltat, dreapta Domnului a facut putere!"
¹⁷ Nu voi muri, ci voi fi viu si voi povesti lucrurile Domnului.
¹⁸ Certand m-a certat Domnul, dar mortii nu m-a dat.
¹⁹ Deschideti-mi mie portile dreptatii, intrand in ele voi lauda pe Domnul.
²⁰ Aceasta este poarta Domnului; dreptii vor intra prin ea.
²¹ Te voi lauda, ca m-ai auzit si ai fost mie spre izbavire.
²² Piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceasta s-a facut in capul unghiului.
²³ De la Domnul s-a facut aceasta si minunata este in ochii nostri.
²⁴ Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul, sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea.
²⁵ O, Doamne, mantuieste! O, Doamne, sporeste!
²⁶ Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului; binecuvantatu-v-am pe voi, din casa Domnului.
²⁷ Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua. Tocmiti sarbatoare cu ramuri umbroase, pana la coarnele altarului.
²⁸ Dumnezeul meu esti Tu si Te voi lauda; Dumnezeul meu esti Tu si Te voi inalta. Te voi lauda ca m-ai auzit si ai fost mie spre mantuire.
²⁹ Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui.

PSALMUL 118
Aliluia.

  ¹ Fericiti cei fara prihana in cale, care umbla in legea Domnului.
  ² Fericiti cei ce pazesc poruncile Lui si-L cauta cu toata inima lor,
  ³ Ca n-au umblat in caile Lui cei ce lucreaza faradelegea.
  ⁴ Tu ai poruncit ca poruncile Tale sa fie pazite foarte.
  ⁵ O, de s-ar indrepta caile mele, ca sa pazesc poruncile Tale!
  ⁶ Atunci nu ma voi rusina cand voi cauta spre toate poruncile Tale.
  ⁷ Lauda-Te-voi intru indreptarea inimii, ca sa invat judecatile dreptatii Tale.
  ⁸ Indreptarile Tale voi pazi; nu ma parasi pana in sfarsit.
  ⁹ Prin ce isi va indrepta tanarul calea sa? Prin pazirea cuvintelor Tale.
¹⁰ Cu toata inima Te-am cautat pe Tine; sa nu ma lepezi de la poruncile Tale.
¹¹ In inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca sa nu gresesc tie.
¹² Binecuvantat esti, Doamne, invata-ma indreptarile Tale.
¹³ Cu buzele am rostit toate judecatile gurii Tale.
¹⁴ In calea marturiilor Tale m-am desfatat ca de toata bogatia.
¹⁵ La poruncile Tale voi cugeta si voi cunoaste caile Tale.
¹⁶ La indreptarile Tale voi cugeta si nu voi uita cuvintele Tale.
¹⁷ Rasplateste robului Tau! Voi trai si voi pazi poruncile Tale.
¹⁸ Deschide ochii mei si voi cunoaste minunile din legea Ta.
¹⁹ Strain sunt eu pe pamant, sa nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
²⁰ Aprins e sufletul meu de dorirea judecatilor Tale, in toata vremea.
²¹ Certat-ai pe cai mandri; blestemati sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
²² Ia de la mine ocara si defaimarea, ca marturiile Tale am pazit.
²³ Pentru ca au sezut capeteniile si pe mine ma cleveteau, iar robul Tau cugeta la indreptarile Tale.
²⁴ Ca marturiile Tale sunt cugetarea mea, iar indreptarile Tale, sfatul meu.
²⁵ Lipitu-s-a de pamant sufletul meu; viaza-ma, dupa cuvantul Tau.
²⁶ Vestit-am caile mele si m-ai auzit; invata-ma indreptarile Tale.
²⁷ Fa sa inteleg calea indreptarilor Tale si voi cugeta la minunile Tale.
²⁸ Istovitu-s-a sufletul meu de suparare; intareste-ma intru cuvintele Tale.
²⁹ Departeaza de la mine calea nedreptatii si cu legea Ta ma miluieste.
³⁰ Calea adevarului am ales si judecatile Tale nu le-am uitat.
³¹ Lipitu-m-am de marturiile Tale, Doamne, sa nu ma rusinezi.
³² Pe calea poruncilor Tale am alergat cand ai largit inima mea.
³³ Lege pune mie, Doamne, calea indreptarilor Tale si o voi pazi pururea.
³⁴ Intelepteste-ma si voi cauta legea Ta si o voi pazi cu toata inima mea.
³⁵ Povatuieste-ma pe cararea poruncilor Tale, ca aceasta am voit.
³⁶ Pleaca inima mea la marturiile Tale si nu la lacomie.
³⁷ Intoarce ochii mei ca sa nu vada desertaciunea; in calea Ta viaza-ma.
³⁸ Implineste robului Tau cuvantul Tau, care este pentru cei ce se tem de Tine.
³⁹ Indeparteaza ocara, de care ma tem, caci judecatile Tale sunt bune.
⁴⁰ Iata, am dorit poruncile Tale; intru dreptatea Ta viaza-ma.
⁴¹ Sa vina peste mine mila Ta, Doamne, mantuirea Ta, dupa cuvantul Tau,
⁴² Si voi raspunde cuvant celor ce ma ocarasc, ca am nadajduit in cuvintele Tale.
⁴³ Sa nu indepartezi din gura mea cuvantul adevarului, pana in sfarsit, ca intru judecatile Tale am nadajduit,
⁴⁴ Si voi pazi legea Ta pururea, in veac si in veacul veacului.
⁴⁵ Am umblat intru largime, ca poruncile Tale am cautat.
⁴⁶ Am vorbit despre marturiile Tale, inaintea imparatilor, si nu m-am rusinat.
⁴⁷ Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
⁴⁸ Am ridicat mainile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit si am cugetat la indreptarile Tale.
⁴⁹ Adu-Ti aminte de cuvantul Tau, catre robul Tau, intru care mi-ai dat nadejde.
⁵⁰ Aceasta m-a mangaiat intru smerenia mea, ca cuvantul Tau m-a viat.
⁵¹ Cei mandri m-au batjocorit peste masura, dar de la legea Ta nu m-am abatut.
⁵² Adusu-mi-am aminte de judecatile Tale cele din veac, Doamne, si m-am mangaiat.
⁵³ Mahnire m-a cuprins din pricina pacatosilor, care parasesc legea Ta.
⁵⁴ Cantate erau de mine indreptarile Tale, in locul pribegiei mele.
⁵⁵ Adusu-mi-am aminte de numele Tau, Doamne, si am pazit legea Ta.
⁵⁶ Aceasta s-a facut mie, ca indreptarile Tale am cautat.
⁵⁷ Partea mea esti, Doamne, zis-am sa pazesc legea Ta.
⁵⁸ Rugatu-m-am fetei Tale, din toata inima mea, miluieste-ma dupa cuvantul Tau.
⁵⁹ Cugetat-am la caile Tale si am intors picioarele mele la marturiile Tale.
⁶⁰ Gata am fost si nu m-am tulburat sa pazesc poruncile Tale.
⁶¹ Funiile pacatosilor s-au infasurat imprejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
⁶² La miezul noptii m-am sculat ca sa Te laud pe Tine, pentru judecatile dreptatii Tale.
⁶³ Partas sunt cu toti cei ce se tem de Tine si pazesc poruncile Tale.
⁶⁴ De mila Ta, Doamne, este plin pamantul; indreptarile Tale ma invata.
⁶⁵ Bunatate ai facut cu robul Tau, Doamne, dupa cuvantul Tau.
⁶⁶ Invata-ma bunatatea, invatatura si cunostinta, ca in poruncile Tale am crezut.
⁶⁷ Mai inainte de a fi umilit, am gresit; pentru aceasta cuvantul Tau am pazit.
⁶⁸ Bun esti Tu, Doamne, si intru bunatatea Ta, invata-ma indreptarile Tale.
⁶⁹ Inmultitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mandri, iar eu cu toata inima mea voi cerceta poruncile Tale.
⁷⁰ Inchegatu-s-a ca grasimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfatat.
⁷¹ Bine este mie ca m-ai smerit, ca sa invat indreptarile Tale.
⁷² Buna-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decat mii de comori de aur si argint.
⁷³ Mainile Tale m-au facut si m-au zidit, intelepteste-ma si voi invata poruncile Tale.
⁷⁴ Cei ce se tem de Tine ma vor vedea si se vor veseli, ca in cuvintele Tale am nadajduit.
⁷⁵ Cunoscut-am, Doamne, ca drepte sunt judecatile Tale si intru adevar m-ai smerit.
⁷⁶ Faca-se dar, mila Ta, ca sa ma mangaie, dupa cuvantul Tau, catre robul Tau.
⁷⁷ Sa vina peste mine indurarile Tale si voi trai, ca legea Ta cugetarea mea este.
⁷⁸ Sa se rusineze cei mandri, ca pe nedrept m-au nedreptatit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
⁷⁹ Sa se intoarca spre mine cei ce se tem de Tine si cei ce cunosc marturiile Tale.
⁸⁰ Sa fie inima mea fara prihana intru indreptarile Tale, ca sa nu ma rusinez.
⁸¹ Se topeste sufletul meu dupa mantuirea Ta; in cuvantul Tau am nadajduit.
⁸² Sfarsitu-s-au ochii mei dupa cuvantul Tau, zicand: "Cand ma vei mangaia?"
⁸³ Ca m-am facut ca un foale la fum, dar indreptarile Tale nu le-am uitat.
⁸⁴ Cate sunt zilele robului Tau? Cand vei judeca pe cei ce ma prigonesc?
⁸⁵ Spusu-mi-au calcatorii de lege desertaciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
⁸⁶ Toate poruncile Tale sunt adevar; pe nedrept m-au prigonit. Ajuta-ma!
⁸⁷ Putin a fost de nu m-am sfarsit pe pamant, dar eu n-am parasit poruncile Tale.
⁸⁸ Dupa mila Ta viaza-ma si voi pazi marturiile gurii mele.
⁸⁹ In veac, Doamne, cuvantul Tau ramane in cer;
⁹⁰ In neam si in neam adevarul Tau. Intemeiat-ai pamantul si ramane.
⁹¹ Dupa randuiala Ta ramane ziua, ca toate sunt slujitoare tie.
⁹² De n-ar fi fost legea Ta gandirea mea, atunci as fi pierit intru necazul meu.
⁹³ In veac nu voi uita indreptarile Tale, ca intr-insele m-ai viat, Doamne.
⁹⁴ Al Tau sunt eu, mantuieste-ma, ca indreptarile Tale am cautat.
⁹⁵ Pe mine m-au asteptat pacatosii ca sa ma piarda. Marturiile Tale am priceput.
⁹⁶ La tot lucrul desavarsit am vazut sfarsit, dar porunca Ta este fara de sfarsit.
⁹⁷ Ca am iubit legea Ta, Doamne, ea toata ziua cugetarea mea este.
⁹⁸ Mai mult decat pe vrajmasii mei mai inteleptit cu porunca Ta, ca in veac a mea este.
⁹⁹ Mai mult decat invatatorii mei am priceput, ca la marturiile Tale gandirea mea este.
¹⁰⁰ Mai mult decat batranii am inteles, ca poruncile Tale am cautat.
¹⁰¹ De la toata calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca sa pazesc cuvintele Tale.
¹⁰² De la judecatile Tale nu m-am abatut, ca Tu ai pus mie lege.
¹⁰³ Cat sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decat mierea, in gura mea!
¹⁰⁴ Din poruncile Tale m-am facut priceput; pentru aceasta am urat toata calea nedreptatii.
¹⁰⁵ Faclie picioarelor mele este legea Ta si lumina cararilor mele.
¹⁰⁶ Juratu-m-am si m-am hotarat sa pazesc judecatile dreptatii Tale.
¹⁰⁷ Umilit am fost pana in sfarsit: Doamne, viaza-ma, dupa cuvantul Tau.
¹⁰⁸ Cele de bunavoie ale gurii mele binevoieste-le Doamne, si judecatile Tale ma invata.
¹⁰⁹ Sufletul meu in mainile Tale este pururea si legea Ta n-am uitat.
¹¹⁰ Pusu-mi-au pacatosii cursa mie, dar de la poruncile Tale n-am ratacit.
¹¹¹ Mostenit-am marturiile Tale in veac, ca bucurie inimii mele sunt ele.
¹¹² Plecat-am inima mea ca sa fac indreptarile Tale in veac spre rasplatire.
¹¹³ Pe calcatorii de lege am urat si legea Ta am iubit.
¹¹⁴ Ajutorul meu si sprijinitorul meu esti Tu, in cuvantul Tau am nadajduit.
¹¹⁵ Departati-va de la mine cei ce vicleniti si voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
¹¹⁶ Apara-ma, dupa cuvantul Tau, si ma viaza si sa nu-mi dai de rusine asteptarea mea.
¹¹⁷ Ajuta-ma si ma voi mantui si voi cugeta la indreptarile Tale, pururea.
¹¹⁸ Defaimat-ai pe toti cei ce se departeaza de la indreptarile Tale, pentru ca nedrept este gandul lor.
¹¹⁹ Socotit-am calcatori de lege pe toti pacatosii pamantului; pentru aceasta am iubit marturiile Tale, pururea.
¹²⁰ Strapunge cu frica Ta trupul meu, ca de judecatile Tale m-am temut.
¹²¹ Facut-am judecata si dreptate; nu ma da pe mana celor ce-mi fac strambatate.
¹²² Primeste pe robul Tau in bunatate, ca sa nu ma cleveteasca cei mandri.
¹²³ Sfarsitu-sau ochii mei dupa mantuirea Ta si dupa cuvantul dreptatii Tale.
¹²⁴ Fa cu robul Tau, dupa mila Ta, si indreptarile Tale ma invata.
¹²⁵ Robul Tau sunt eu; intelepteste-ma si voi cunoaste marturiile Tale.
¹²⁶ Vremea este sa lucreze Domnul, ca oamenii au stricat legea Ta.
¹²⁷ Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decat aurul si topazul.
¹²⁸ Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am indreptat, toata calea nedreapta am urat.
¹²⁹ Minunate sunt marturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
¹³⁰ Aratarea cuvintelor Tale lumineaza si intelepteste pe prunci.
¹³¹ Gura mea am deschis si am aflat, ca de poruncile Tale am dorit.
¹³² Cauta spre mine si ma miluieste, dupa judecata Ta, fala de cei ce iubesc numele Tau.
¹³³ Pasii mei indrepteaza-i dupa cuvantul Tau, si sa nu ma stapaneasca nici o faradelege.
¹³⁴ Izbaveste-ma de clevetirea oamenilor si voi pazi poruncile Tale.
¹³⁵ Fata Ta arat-o robului Tau si ma invata poruncile Tale.
¹³⁶ Izvoare de apa s-au coborat din ochii mei, pentru ca n-am pazit legea Ta.
¹³⁷ Drept esti, Doamne, si drepte sunt judecatile Tale.
¹³⁸ Poruncit-ai cu dreptate marturiile Tale si cu tot adevarul.
¹³⁹ Topitu-m-a ravna casei Tale, ca au uitat cuvintele Tale vrajmasii mei.
¹⁴⁰ Lamurit cu foc este cuvantul Tau foarte si robul Tau l-a iubit pe el.
¹⁴¹ Tanar sunt eu si defaimat, dar indreptarile Tale nu le-am uitat.
¹⁴² Dreptatea Ta este dreptate in veac si legea Ta adevarul.
¹⁴³ Necazuri si nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gandirea mea.
¹⁴⁴ Drepte sunt marturiile Tale, in veac; intelepteste-ma si voi fi viu.
¹⁴⁵ Strigat-am cu toata inima mea: Auzi-ma, Doamne! Indreptarile Tale voi cauta.
¹⁴⁶ Strigat-am catre Tine, mantuieste-ma, si voi pazi marturiile Tale.
¹⁴⁷ Din zori m-am sculat si am strigat; intru cuvintele Tale am nadajduit.
¹⁴⁸ Deschis-am ochii mei dis-de-dimineata, ca sa cuget la cuvintele Tale.
¹⁴⁹ Glasul meu auzi-l, Doamne, dupa mila Ta; dupa judecata Ta ma viaza.
¹⁵⁰ Apropiatu-s-au cei ce ma prigonesc cu faradelege, dar de la legea Ta s-au indepartat.
¹⁵¹ Aproape esti Tu, Doamne, si toate poruncile Tale sunt adevarul.
¹⁵² Din inceput am cunoscut, din marturiile Tale, ca in veac le-ai intemeiat pe ele.
¹⁵³ Vezi smerenia mea si ma scoate, ca legea Ta n-am uitat.
¹⁵⁴ Judeca pricina mea si ma izbaveste; dupa cuvantul Tau, fa-ma viu.
¹⁵⁵ Departe de pacatosi este mantuirea, ca indreptarile Tale n-au cautat.
¹⁵⁶ Indurarile Tale multe sunt Doamne; dupa judecata Ta ma viaza.
¹⁵⁷ Multi sunt cei ce ma prigonesc si ma necajesc, dar de la marturiile Tale nu m-am abatut.
¹⁵⁸ Vazut-am pe cei nepriceputi si ma sfarseam, ca n-au pazit cuvintele Tale.
¹⁵⁹ Vezi ca poruncile Tale am iubit, Doamne; intru mila Ta ma viaza.
¹⁶⁰ Inceputul cuvintelor Tale este adevarul si vesnice toate judecatile dreptatii Tale.
¹⁶¹ Capeteniile m-au prigonit in zadar; iar de cuvintele Tale s-a infricosat inima mea.
¹⁶² Bucura-ma-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoara mare.
¹⁶³ Nedreptatea am urat si am dispretuit, iar legea Ta am iubit.
¹⁶⁴ De sapte ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale.
¹⁶⁵ Pace multa au cei ce iubesc legea Ta si nu se smintesc.
¹⁶⁶ Asteptat-am mantuirea Ta, Doamne, si poruncile Tale am iubit.
¹⁶⁷ Pazit-a sufletul meu marturiile Tale si le-a iubit foarte.
¹⁶⁸ Pazit-am poruncile Tale si marturiile Tale, ca toate caile mele inaintea Ta sunt, Doamne.
¹⁶⁹ Sa se apropie rugaciunea mea inaintea Ta, Doamne; dupa cuvantul Tau ma intelepteste.
¹⁷⁰ Sa ajunga cererea mea inaintea Ta, Doamne; dupa cuvantul Tau ma izbaveste.
¹⁷¹ Sa raspandeasca buzele mele lauda, ca m-ai invatat indreptarile Tale.
¹⁷² Rosti-va limba mea cuvintele Tale, ca toate poruncile Tale sunt drepte.
¹⁷³ Mina Ta sa ma izbaveasca, ca poruncile Tale am ales.
¹⁷⁴ Dorit-am mantuirea Ta, Doamne, si legea Ta cugetarea mea este.
¹⁷⁵ Viu va fi sufletul meu si Te va lauda si judecatile Tale imi vor ajuta mie.
¹⁷⁶ Ratacit-am ca o oaie pierduta; cauta pe robul Tau, ca poruncile Tale nu le-am uitat.

PSALMUL 119
O cantare a treptelor.

  ¹ Catre Domnul am strigat cand m-am necajit si m-a auzit.
  ² Doamne, izbaveste sufletul meu de buzele nedrepte si de limba vicleana.
  ³ Ce se va da tie si ce vei castiga de la limba vicleana?
  ⁴ Sageti ascutite cu carbuni aprinsi trase de Cel puternic.
  ⁵ Vai mie, ca pribegia mea s-a prelungit, ca locuiesc in corturile lui Chedar!
  ⁶ Mult a pribegit sufletul meu.
  ⁷ Cu cei ce urau pacea, facator de pace eram; cand graiam lor, se luptau cu mine in zadar.

PSALMUL 120
O cantare a treptelor

  ¹ Ridicat-am ochii mei la munti, de unde va veni ajutorul meu.
  ² Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul.
  ³ Nu va lasa sa se clatine piciorul tau, nici nu va dormita Cel ce pazeste.
  ⁴ Iata, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce pazeste pe Israel.
  ⁵ Domnul te va pazi pe tine, Domnul este acoperamantul tau, de-a dreapta ta.
  ⁶ Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.
  ⁷ Domnul te va pazi pe tine de tot raul; pazi-va sufletul tau.
  ⁸ Domnul va pazi intrarea ta iesirea ta de acum si pana in veac.

PSALMUL 121
O cantare a treptelor.

  ¹ Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: "In casa Domnului vom merge!"
  ² Stateau picioarele noastre in curtile tale, Ierusalime!
  ³ Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale carei porti sunt strans-unite.
  ⁴ Ca acolo s-au suit semintiile, semintiile Domnului, dupa legea lui Israel, ca sa laude numele Domnului.
  ⁵ Ca acolo s-au asezat scaunele la judecata, scaunele pentru casa lui David.
  ⁶ Rugati-va pentru pacea Ierusalimului si pentru indestularea celor ce te iubesc pe tine.
  ⁷ Sa fie pace in intariturile tale si indestulare in turnurile tale.
  ⁸ Pentru fratii mei si pentru vecinii mei graiam despre tine pace.
  ⁹ Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune tie.

PSALMUL 122
O cantare a treptelor.

  ¹ Catre Tine, Cel ce locuiesti in cer, am ridicat ochii mei.
  ² Iata, precum sunt ochii robilor la mainile stapanilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mainile stapanei sale, asa sunt ochii nostri catre Domnul Dumnezeul nostru, pana ce Se va milostivi spre noi.
  ³ Miluieste-ne pe noi, Doamne, miluieste-ne pe noi, ca mult ne-am saturat de defaimare,
  ⁴ Ca prea mult s-a saturat sufletul nostru de ocara celor indestulati si de defaimarea celor mandri.

PSALMUL 123
O cantare a treptelor.

  ¹ De n-ar fi fost Domnul cu noi, sa spuna Israel!
  ² De n-ar fi fost Domnul cu noi, cand s-au ridicat oamenii impotriva noastra,
  ³ De vii ne-ar fi inghitit pe noi, cand s-a aprins mania lor impotriva noastra.
  ⁴ Apa ne-ar fi inecat pe noi, suvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.
  ⁵ Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri inspaimantatoare.
  ⁶ Binecuvantat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vanare dintilor lor.
  ⁷ Sufletul nostru a scapat ca o pasare din cursa vanatorilor; cursa s-a sfaramat si noi ne-am izbavit.
  ⁸ Ajutorul nostru este in numele Domnului, Cel ce a facut cerul si pamantul.

PSALMUL 124
O cantare a treptelor.

  ¹ Cei ce se incred in Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clatina in veac cel ce locuieste in Ierusalim.
  ² Munti sunt imprejurul lui si Domnul imprejurul poporului Sau, de acum si pana in veac.
  ³ Ca nu va lasa Domnul toiagul pacatosilor peste soarta dreptilor, ca sa nu-si intinda dreptii intru faradelegi mainile lor.
  ⁴ Fa bine, Doamne, celor buni si celor drepti cu inima;
  ⁵ Iar pe cei ce se abat pe cai nedrepte, Domnul ii va duce cu cei ce lucreaza faradelegea. Pace peste Israel!

PSALMUL 125
O cantare a treptelor.

  ¹ Cand a intors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mangaiere.
  ² Atunci s-a umplut de bucurie gura noastra si limba noastra de veselie; atunci se zicea intre neamuri: "Mari lucruri a facut Domnul cu ei!"
  ³ Mari lucruri a facut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie.
  ⁴ Intoarce, Doamne, robia noastra, cum intorci paraiele spre miazazi.
  ⁵ Cei ce seamana cu lacrimi, cu bucurie vor secera.
  ⁶ Mergand mergeau si plangeau, aruncand semintele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicand snopii lor.

PSALMUL 126
O cantare a treptelor.

  ¹ De n-ar zidi Domnul casa, in zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar ar priveghea cel ce o pazeste.
  ² in zadar va sculati dis-de-dimineata, in zadar va culcati tarziu, voi care mancati painea durerii, daca nu v-ar da Domnul somn, iubiti ai Sai.
  ³ Iata, fiii sunt mostenirea Domnului, rasplata rodului pantecelui.
  ⁴ Precum sunt sagetile in mana celui viteaz, asa sunt copiii parintilor tineri.
  ⁵ Fericit este omul care-si va umple casa de copii; nu se va rusina cand va grai cu vrajmasii sai in poarta.

PSALMUL 127
O cantare a treptelor.

  ¹ Fericiti toti cei ce se tem de Domnul, care umbla in caile Lui.
  ² Rodul muncii mainilor tale vei manca. Fericit esti; bine-ti va fi!
  ³ Femeia ta ca o vie roditoare, in laturile casei tale; fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin, imprejurul mesei tale.
  ⁴ Iata, asa se va binecuvanta omul, cel ce se teme de Domnul.
  ⁵ "Te va binecuvanta Domnul din Sion si vei vedea bunatatile Ierusalimului in toate zilele vietii tale.
  ⁶ Si vei vedea pe fiii fiilor tai. Pace peste Israel!

PSALMUL 128
O cantare a treptelor

  ¹ De multe ori s-au luptat cu mine din tineretile mele, sa spuna Israel!
  ² De multe ori s-au luptat cu mine, din tineretile mele si nu m-au biruit.
  ³ Spatele mi-au lovit pacatosii, intins-au nelegiuirea lor;
  ⁴ Dar Domnul Cel drept a taiat grumajii pacatosilor.
  ⁵ Sa se rusineze si sa se intoarca inapoi toti cei ce urasc Sionul.
  ⁶ Faca-se ca iarba de pe acoperisuri, care, mai inainte de a fi smulsa, s-a uscat,
  ⁷ Din care nu si-a umplut mana lui seceratorul si sanul sau, cel ce aduna snopii,
  ⁸ Si trecatorii nu vor zice: "Binecuvantarea Domnului fie peste voi!" sau: "Va binecuvantam in numele Domnului!"

PSALMUL 129
O cantare a treptelor.

  ¹ Dintru adancuri am strigat catre Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!
  ² Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugaciunii mele.
  ³ De Te vei uita la faradelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?
  ⁴ Ca la Tine este milostivirea.
  ⁵ Pentru numele Tau, Te-am asteptat, Doamne; asteptat-a sufletul meu spre cuvantul Tau,
  ⁶ Nadajduit-a sufletul meu in Domnul, din straja diminetii pana in noapte. Din straja diminetii sa nadajduiasca Israel spre Domnul.
  ⁷ Ca la Domnul este mila si multa mantuire la El
  ⁸ Si El va izbavi pe Israel din toate faradelegile lui.

PSALMUL 130
O cantare a treptelor.

  ¹ Doamne, nu s-a mandrit inima mea, nici nu s-au inaltat ochii mei, nici n-am umblat dupa lucruri mari, nici dupa lucruri mai presus de mine,
  ² Dimpotriva, mi-am smerit si mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc intarcat de mama lui, ca rasplata a sufletului meu.
  ³ Sa nadajduiasca Israel in Domnul, de acum si pana in veac!

PSALMUL 131
O cantare a treptelor.

  ¹ Adu-ti aminte, Doamne, de David si de toate blandetile lui.
  ² Cum s-a jurat Domnului si a fagaduit Dumnezeului lui Iacob:
  ³ Nu voi intra in locasul casei mele, nu ma voi sui pe patul meu de odihna,
  ⁴ Nu voi da somn ochilor mei si genelor mele dormitare si odihna tamplelor mele,
  ⁵ Pana ce nu voi afla loc Domnului, locas Dumnezeului lui Iacob.
  ⁶ Iata am auzit de chivotul legii; in Efrata l-am gasit, in tarina lui Iaar.
  ⁷ Intra-vom in locasurile Lui, inchina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.
  ⁸ Scoala-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu si chivotul sfintirii Tale.
  ⁹ Preotii Tai se vor imbraca cu dreptate si cuviosii Tai se vor bucura.
¹⁰ Din pricina lui David, robul Tau, sa nu intorci fata unsului Tau.
¹¹ Juratu-S-a Domnul lui David adevarul si nu-l va lepada: "Din rodul pantecelui tau voi pune pe scaunul tau,
¹² De vor pazi fiii tai legamantul Meu si marturiile acestea ale Mele, in care ii voi invata pe ei si fiii lor vor sedea pana in veac pe scaunul tau".
¹³ Ca a ales Domnul Sionul si l-a ales ca locuinta Lui.
¹⁴ "Aceasta este odihna Mea in veacul veacului. Aici voi locui, ca l-am ales pe el.
¹⁵ Roadele lui le voi binecuvanta foarte; pe saracii lui ii voi satura cu paine.
¹⁶ Pe preotii lui ii voi imbraca cu izbavire si cuviosii lui cu bucurie se vor bucura.
¹⁷ Acolo voi face sa rasara puterea lui David, gatit-am faclie unsului Meu.
¹⁸ Pe vrajmasii lui ii voi imbraca cu rusine, iar pe dansul va inflori sfintenia Mea".

PSALMUL 132
Un psalm al lui David. O cantare a treptelor.

  ¹ Iata acum ce este bun si ce este frumos, decat numai a locui fratii impreuna!
  ² Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboara pe barba, pe barba lui Aaron, care se coboara pe marginea vesmintelor lui.
  ³ Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboara pe muntii Sionului, ca unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvantarea si viata pana in veac.

PSALMUL 133
O cantare a treptelor.

  ¹ Iata acum binecuvantati pe Domnul toate slugile Domnului, care stati in casa Domnului, in curtile casei Dumnezeului nostru.
  ² Noaptea ridicati mainile voastre spre cele sfinte si binecuvantati pe Domnul.
  ³ Te va binecuvanta Domnul din Sion, Cel ce a facut cerul si pamantul.

PSALMUL 134
Aliluia.

  ¹ Laudati numele Domnului, laudati slugi pe Domnul,
  ² Cei ce stati in casa Domnului, in curtile Dumnezeului nostru.
  ³ Laudati pe Domnul, ca este bun Domnul; cantati numele Lui, ca este bun.
  ⁴ Ca pe Iacob si l-a ales Domnul, pe Israel spre mostenire Lui.
  ⁵ Ca eu am cunoscut ca este mare Domnul si Domnul nostru peste toti dumnezeii.
  ⁶ Toate cate a vrut Domnul a facut in cer si pe pamant, in mari si in toate adancurile.
  ⁷ A ridicat nori de la marginea pamantului; fulgerele spre ploaie le-a facut; El scoate vanturile din vistieriile Sale.
  ⁸ El a batut pe cei intai-nascuti ai Egiptului, de la om pana la dobitoc.
  ⁹ Trimis-a semne si minuni in mijlocul tau, Egipte, lui Faraon si tuturor robilor lui.
¹⁰ El a batut neamuri multe si a ucis imparati puternici:
¹¹ Pe Sihon imparatul Amoreilor si pe Og imparatul Vasanului si toate stapanirile Canaanului.
¹² Si a dat pamantul lor mostenire, mostenire lui Israel, poporului Sau.
¹³ Doamne, numele Tau este in veac si, pomenirea Ta in neam si in neam.
¹⁴ Ca va judeca Domnul pe poporul Sau si de slugile Sale se va milostivi.
¹⁵ Idolii neamurilor sunt argint si aur, lucruri facute de maini omenesti.
¹⁶ Gura au si nu vor grai, ochi au si nu vor vedea.
¹⁷ Urechi au si nu vor auzi, ca nu este duh in gura lor.
¹⁸ Asemenea lor sa fie toti cei care ii fac pe ei si toti cei ce se incred in ei.
¹⁹ Casa lui Israel, binecuvantati pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvantati pe Domnul;
²⁰ Casa lui Levi, binecuvantati pe Domnul; cei ce va temeti de Domnul, binecuvantati pe Domnul.
²¹ Binecuvantat este Domnul din Sion, Cel ce locuieste in Ierusalim.

PSALMUL 135
Aliluia.

  ¹ Laudati pe Domnul ca este bun, ca in veac este mila Lui.
  ² Laudati pe Dumnezeul dumnezeilor, ca in veac este mila Lui.
  ³ Laudati pe Domnul domnilor, ca in veac este mila Lui.
  ⁴ Singurul Care face minuni mari, ca in veac este mila Lui.
  ⁵ Cel ce a facut cerul cu pricepere, ca in veac este mila Lui.
  ⁶ Cel ce a intarit pamantul pe ape, ca in veac este mila Lui.
  ⁷ Cel ce a facut luminatorii cei mari, ca in veac este mila Lui.
  ⁸ Soarele, spre stapanirea zilei, ca in veac este mila Lui.
  ⁹ Luna si stelele spre stapanirea noptii, ca in veac este mila Lui.
¹⁰ Cel ce a batut Egiptul cu cei intai-nascuti ai lor, ca in veac este mila Lui.
¹¹ Si a scos pe Israel din mijlocul lor, ca in veac este mila Lui.
¹² Cu mana tare si cu brat inalt, ca in veac este mila Lui.
¹³ Cel ce a despartit Marea Rosie in doua; ca in veac este mila Lui.
¹⁴ Si a trecut pe Israel prin mijlocul ei, ca in veac este mila Lui.
¹⁵ Si a rasturnat pe Faraon si ostirea lui in Marea Rosie, ca in veac este mila Lui.
¹⁶ Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, ca in veac este mila Lui.
¹⁷ Cel ce a batut imparati mari, ca in veac este mila Lui.
¹⁸ Cel ce a omorat imparati tari, ca in veac este mila Lui.
¹⁹ Pe Sihon imparatul Amoreilor, ca in veac este mila Lui.
²⁰ Si pe Og imparatul Vasanului, ca in veac este mila Lui.
²¹ Si le-a dat pamantul lor mostenire, ca in veac este mila Lui.
²² Mostenire lui Israel, robul Lui, ca in veac este mila Lui.
²³ Ca in smerenia noastra si-a adus aminte de noi Domnul, ca in veac este mila Lui.
²⁴ Si ne-a izbavit pe noi de vrajmasii nostri, ca in veac este mila Lui.
²⁵ Cel ce da hrana la tot trupul, ca in veac este mila Lui.
²⁶ Laudati pe Dumnezeul cerului, ca in veac este mila Lui.

PSALMUL 136
Aliluia.

  ¹ La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans, cand ne-am adus aminte de Sion.
  ² In salcii, in mijlocul lor, am atarnat harpele noastre.
  ³ Ca acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut noua cantare, zicand: "Cantati-ne noua din cantarile Sionului!"
  ⁴ Cum sa cantam cantarea Domnului in pamant strain?
  ⁵ De te voi uita, Ierusalime, uitata sa fie dreapta mea!
  ⁶ Sa se lipeasca limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune inainte Ierusalimul, ca inceput al bucuriei mele.
  ⁷ Adu-ti aminte, Doamne, de fiii lui Edom, in ziua daramarii Ierusalimului, cand ziceau: "Stricati-l, stricati-l pana la temeliile lui!"
  ⁸ Fiica Babilonului, ticaloasa! Fericit este cel ce-ti va rasplati tie fapta ta pe care ai facut-o noua.
  ⁹ Fericit este cel ce va apuca si va lovi pruncii tai de piatra.

PSALMUL 137
Al lui David.

  ¹ Lauda-Te-voi, Doamne, cu toata inima mea, ca ai auzit cuvintele gurii mele si inaintea ingerilor Iti voi canta.
  ² Inchina-ma-voi in locasul Tau cel sfant si voi lauda numele Tau, pentru mila Ta si adevarul Tau; ca ai marit peste tot numele cel sfant al Tau.
  ³ In orice zi Te voi chema, degraba ma auzi! Sporeste in sufletul meu puterea.
  ⁴ Sa Te laude pe Tine, Doamne, toti imparatii pamantului, cand vor auzi toate graiurile gurii Tale,
  ⁵ Si sa cante in caile Domnului, ca mare este slava Domnului.
  ⁶ Ca inalt este Domnul si spre cele smerite priveste si pe cele inalte de departe le cunoaste.
  ⁷ De ajung la necaz, viaza-ma! Impotriva vrajmasilor mei ai intins mana Ta si m-a izbavit dreapta Ta.
  ⁸ Domnul le va plati lor pentru mine. Doamne, mila Ta este in veac; lucrurile mainilor Tale nu le trece cu vederea.

PSALMUL 138
Al lui David.

  ¹ Doamne, cercetatu-m-ai si m-ai cunoscut.
  ² Tu ai cunoscut sederea mea si scularea mea; Tu ai priceput gandurile mele de departe.
  ³ Cararea mea si firul vietii mele Tu le-ai cercetat si toate caile mele mai dinainte le-ai vazut.
  ⁴ Ca inca nu este cuvant pe limba mea
  ⁵ Si iata, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate si pe cele din urma si pe cele de demult; Tu m-ai zidit si ai pus peste mine mana Ta.
  ⁶ Minunata este stiinta Ta, mai presus de mine; este inalta si n-o pot ajunge.
  ⁷ Unde ma voi duce de la Duhul Tau si de la fata Ta unde voi fugi?
  ⁸ De ma voi sui in cer, Tu acolo esti. De ma voi cobori in iad, de fata esti.
  ⁹ De voi lua aripile mele de dimineata si de ma voi aseza la marginile marii
¹⁰ Si acolo mana Ta ma va povatui si ma va tine dreapta Ta.
¹¹ Si am zis: "Poate intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu".
¹² Dar intunericul nu este intuneric la Tine si noaptea ca ziua va lumina. Cum este intunericul ei, asa este si lumina ei.
¹³ Ca Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pantecele maicii mele.
¹⁴ Te voi lauda, ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrurile Tale si sufletul meu le cunoaste foarte.
¹⁵ Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai facut intru ascuns, nici fiinta mea pe care ai urzit-o ca in cele mai de jos ale pamantului.
¹⁶ Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tai si in cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor savarsi si nici una din ele nu va fi nescrisa.
¹⁷ Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tai, Dumnezeule, si foarte s-a intarit stapanirea lor.
¹⁸ Si-i voi numara pe ei, si mai mult decat nisipul se vor inmulti. M-am sculat si inca sunt cu Tine.
¹⁹ O, de ai ucide pe pacatosi, Dumnezeule! Barbati varsatori de sange, departati-va de la mine!
²⁰ Acestia Te graiesc de rau, Doamne, si vrajmasii Iti hulesc numele.
²¹ Oare, nu pe cei ce Te urasc pe Tine, Doamne, am urat si asupra vrajmasilor Tai m-am mahnit?
²² Cu ura desavarsita i-am urat pe ei si mi s-au facut dusmani.
²³ Cerceteaza-ma, Doamne, si cunoaste inima mea; incearca-ma si cunoaste cararile mele
²⁴ Si vezi de este calea faradelegii in mine si ma indrepteaza pe calea cea vesnica.

PSALMUL 139
Al lui David.

  ¹ Scoate-ma, Doamne, de la omul viclean si de omul nedrept ma izbaveste,
  ² Care gandeau nedreptate in inima, toata ziua imi duceau razboi.
  ³ Ascutit-au limba lor ca a sarpelui; venin de aspida sub buzele lor.
  ⁴ Pazeste-ma, Doamne, de mana pacatosului; scoate-ma de la oamenii nedrepti, care au gandit sa impiedice pasii mei.
  ⁵ Pusu-mi-au cei mandri cursa mie si funii; curse au intins picioarelor mele; pe carare mi-au pus pietre de poticneala.
  ⁶ Zis-am Domnului: "Dumnezeul meu esti Tu, asculta, Doamne, glasul rugaciunii mele".
  ⁷ Doamne, Doamne, puterea mantuirii mele, umbrit-ai capul meu in zi de razboi.
  ⁸ Sa nu ma dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina pacatosului; viclenit-au impotriva mea; sa nu ma parasesti, ca sa nu se trufeasca.
  ⁹ Varful latului lor, osteneala buzelor lor sa-i acopere pe ei!
¹⁰ Sa cada peste ei carbuni aprinsi; in foc arunca-i pe ei, in necazuri, pe care sa nu le poata rabda.
¹¹ Barbatul limbut nu se va indrepta pe pamant; pe omul nedrept rautatea il va duce la pieire.
¹² Stiu ca Domnul va face judecata celui sarac si dreptate celor sarmani;
¹³ Iar dreptii vor lauda numele Tau si vor locui cei drepti in fata Ta.

PSALMUL 140
Al lui David.

  ¹ Doamne, strigat-am catre Tine, auzi-ma; ia aminte la glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine.
  ² Sa se indrepteze rugaciunea mea ca tamaia inaintea Ta; ridicarea mainilor mele, jertfa de seara.
  ³ Pune Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire, imprejurul buzelor mele.
  ⁴ Sa nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug, ca sa-mi dezvinovatesc pacatele mele; iar cu oamenii cei care fac faradelege nu ma voi insoti cu alesii lor.
  ⁵ Certa-ma-va dreptul cu mila si ma va mustra, iar untdelemnul pacatosilor sa nu unga capul meu; ca inca si rugaciunea mea este impotriva vrerilor lor.
  ⁶ Prabuseasca-se de pe stanca judecatorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele ca s-au indulcit,
  ⁷ Ca o brazda de pamant s-au rupt pe pamant, risipitu-s-au oasele lor langa iad.
  ⁸ Caci catre Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nadajduit, sa nu iei sufletul meu.
  ⁹ Pazeste-ma de cursa care mi-au pus mie si de smintelile celor ce fac faradelege.
¹⁰ Cadea-vor in mreaja lor pacatosii, ferit sunt eu pana ce voi trece.

PSALMUL 141
O rugaciune a lui David.

  ¹ Cu glasul meu catre Domnul am strigat, cu glasul meu catre Domnul m-am rugat.
  ² Varsa-voi inaintea Lui rugaciunea mea, necazul meu inaintea Lui voi spune.
  ³ Cand lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cararile mele. In calea aceasta in care am umblat, ascuns-au cursa mie.
  ⁴ Luat-am seama de-a dreapta si am privit si nu era cine sa ma cunoasca. Pierit-a fuga de la mine si nu este cel ce cauta sufletul meu.
  ⁵ Strigat-am catre Tine, Doamne, zis-am: "Tu esti nadejdea mea, partea mea esti in pamantul celor vii".
  ⁶ Ia aminte la rugaciunea mea, ca m-am smerit foarte. Izbaveste-ma de cei ce ma prigonesc, ca s-au intarit mai mult decat mine.
  ⁷ Scoate din temnita sufletul meu, ca sa laude numele Tau, Doamne. Pe mine ma asteapta dreptii, pana ce-mi vei rasplati mie.

PSALMUL 142
Al lui David.

  ¹ Doamne, auzi rugaciunea mea, asculta cererea mea, intru credinciosia Ta, auzi-ma, intru dreptatea Ta.
  ² Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta.
  ³ Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare; facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri.
  ⁴ Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu.
  ⁵ Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit.
  ⁶ Intins-am catre Tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat.
  ⁷ Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu. Nu-ti intoarce fala Ta de la mine, ca sa nu ma aseman celor ce se coboara in mormant.
  ⁸ Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine imi este nadejdea. Arata-mi calea pe care voi merge, ca la Tine am ridicat sufletul meu.
  ⁹ Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne.
¹⁰ Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu. Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii.
¹¹ Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata. Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
¹² Fa bunatate de starpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul Tau.

PSALMUL 143
Al lui David.

  ¹ Binecuvantat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce invata mainile mele la lupta si degetele mele la razboi.
  ² Mila mea si Scaparea mea, Sprijinitorul meu si Izbavitorul meu, Aparatorul meu, si in El am nadajduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.
  ³ Doamne, ce este omul ca Te-ai facut cunoscut lui, sau fiul omului ca-l socotesti pe el?
  ⁴ Omul cu desertaciunea se aseamana; zilele lui ca umbra trec.
  ⁵ Doamne, pleaca cerurile si Te pogoara, atinge-Te de munti si fa-i sa fumege.
  ⁶ Cu fulger fulgera-i si-i risipeste! Trimite sagetile Tale si tulbura-i!
  ⁷ Trimite mana Ta dintru inaltime; scoate-ma si ma izbaveste de ape multe, din mana strainilor,
  ⁸ A caror gura a grait desertaciune si dreapta lor e dreapta nedreptatii.
  ⁹ Dumnezeule, cantare noua Iti voi canta tie; in psaltire cu zece strune Iti voi canta tie,
¹⁰ Celui ce dai mantuire imparatilor, Celui ce izbavesti pe David, robul Tau, din robia cea cumplita.
¹¹ Izbaveste-ma si ma scoate din mana strainilor, a caror gura a grait desertaciune si dreapta lor e dreapta nedreptatii,
¹² Ai caror fii sunt ca niste odrasle tinere, crescute in tineretile lor; fiicele lor infrumusetate si impodobite ca chipurile templului.
¹³ Camarile lor pline, varsandu-se din una in alta. Oile lor cu multi miei, umpland drumurile cand ies;
¹⁴ Boii lor sunt grasi. Nu este gard cazut, nici spartura, nici strigare in ulitele lor.
¹⁵ Au fericit pe poporul care are aceste bunatati. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al sau.

PSALMUL 144
Al lui David.

  ¹ Inalta-Te-voi Dumnezeul meu, Imparatul meu si voi binecuvanta numele Tau in veac si in veacul veacului.
  ² In toate zilele Te voi binecuvanta si voi lauda numele Tau in veac si in veacul veacului.
  ³ Mare este Domnul si laudat foarte si maretia Lui nu are sfarsit.
  ⁴ Neam si neam vor lauda lucrurile Tale si puterea Ta o vor vesti.
  ⁵ Maretia slavei sfinteniei Tale vor grai si minunile Tale vor istorisi
  ⁶ Si puterea lucrurilor Tale infricosatoare vor spune si slava Ta vor povesti.
  ⁷ Pomenirea multimii bunatatii Tale vor vesti si de dreptatea Ta se vor bucura.
  ⁸ Indurat si milostiv este Domnul, indelung-rabdator si mult-milostiv.
  ⁹ Bun este Domnul cu toti si indurarile Lui peste toate lucrurile Lui.
¹⁰ Sa Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale si cuviosii Tai sa Te binecuvanteze.
¹¹ Slava imparatiei Tale vor spune si de puterea Ta vor grai.
¹² Ca sa se faca fiilor oamenilor cunoscuta puterea Ta si slava maretiei imparatiei Tale.
¹³ Imparatia Ta este imparatia tuturor veacurilor, iar stapanirea Ta din neam in neam. Credincios este Domnul intru cuvintele Sale si cuvios intru toate lucrurile Sale.
¹⁴ Domnul sprijina pe toti cei ce cad si indreapta pe toti cei garboviti.
¹⁵ Ochii tuturor spre Tine nadajduiesc si Tu le dai lor hrana la buna vreme.
¹⁶ Deschizi Tu mana Ta si de bunavointa saturi pe toti cei vii.
¹⁷ Drept este Domnul in toate caile Lui si cuvios in toate lucrurile Lui.
¹⁸ Aproape este Domnul de toti cei ce-L cheama pe El, de toti cei ce-L cheama pe El intru adevar.
¹⁹ Voia celor ce se tem de El o va face si rugaciunea lor o va auzi si-i va mantui pe dansii.
²⁰ Domnul pazeste pe toti cei ce-L iubesc pe El si pe toti pacatosii ii va pierde.
²¹ Lauda Domnului va grai gura mea si sa binecuvinteze tot trupul numele cel sfant al Lui, zn veac si in veacul veacului.

PSALMUL 145
Al lui Agheu si al lui Zaharia.

  ¹ Lauda, suflete al meu, pe Domnul.
  ² Lauda-voi pe Domnul in viata mea, canta-voi Dumnezeului meu cat voi trai.
  ³ Nu va incredeti in cei puternici, in fiii oamenilor, in care nu este izbavire.
  ⁴ Iesi-va duhul lor si se vor intoarce in pamant. In ziua aceea vor pieri toate gandurile lor.
S. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nadejdea lui, in Domnul Dumnezeul lui,
  ⁶ Cel ce a facut cerul si pamantul, marea si toate cele din ele; Cel ce pazeste adevarul in veac;
  ⁷ Cel ce face judecata celor napastuiti, Cel ce da hrana celor flamanzi. Domnul dezleaga pe cei ferecati in obezi;
  ⁸ Domnul indreapta pe cei garboviti, Domnul intelepteste orbii, Domnul iubeste pe cei drepti;
  ⁹ Domnul pazeste pe cei straini; pe orfani si pe vaduva va sprijini si calea pacatosilor o va pierde.
¹⁰ Imparati-va Domnul in veac, Dumnezeul tau, Sioane, in neam si in neam.

PSALMUL 146
Al lui Agheu si al lui Zaharia.

  ¹ Laudati pe Domnul, ca bine este a canta; Dumnezeului nostru placuta Ii este cantarea.
  ² Cand va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna si pe cei risipiti ai lui Israel;
  ³ Cel ce vindeca pe cei zdrobiti cu inima si leaga ranile lor
  ⁴ Cel ce numara multimea stelelor si da tuturor numele lor.
  ⁵ Mare este Domnul nostru sl mare este taria Lui si priceperea Lui nu are hotar.
  ⁶ Domnul inalta pe cei blanzi si smereste pe cei pacatosi pana la pamant.
  ⁷ Cantati Domnului cu cantare de lauda; cantati Dumnezeului nostru in alauta;
  ⁸ Celui ce imbraca cerul cu nori, Celui ce gateste pamantului ploaie, Celui ce rasare in munti iarba si verdeata spre slujba oamenilor;
  ⁹ Celui ce da animalelor hrana lor si puilor de corb, care Il cheama pe El.
¹⁰ Nu in puterea calului este voia Lui, nici in cel iute la picior bunavointa Lui.
¹¹ Bunavointa Domnului este in cei ce se tem de El si in cei ce nadajduiesc in mila Lui.

PSALMUL 147
Al lui Agheu si al lui Zaharia.

  ¹ Lauda, Ierusalime, pe Domnul, lauda pe Dumnezeul tau, Sioane,
  ² Ca a intarit stalpii portilor tale, a binecuvantat pe fiii tai, in tine.
  ³ Cel ce pune la hotarele tale pace si cu fruntea graului te-a saturat,
  ⁴ Cel ce trimite cuvantul Sau pamantului; repede alearga cuvantul Lui;
  ⁵ Cel ce da zapada ca lana, Cel ce presara negura ca cenusa,
  ⁶ Cel ce arunca gheata Lui, ca bucatelele de paine; gerul Lui cine-l va suferi?
  ⁷ Va trimite cuvantul Lui si le va topi; va sufla Duhul Lui si vor curge apele.
  ⁸ Cel ce vesteste cuvantul Sau lui Iacob, indreptarile si judecatile Sale lui Israel.
  ⁹ N-a facut asa oricarui neam si judecarile Sale nu le-a aratat lor.

PSALMUL 148
Al lui Agheu si al lui Zaharia

  ¹ Laudati pe Domnul din ceruri, laudati-L pe El intru cele inalte.
  ² Laudati-L pe El toti ingerii Lui, laudati-L pe El toate puterile Lui.
  ³ Laudati-L pe El soarele si luna, laudati-L pe El toate stelele si lumina.
  ⁴ Laudati-L pe El cerurile cerurilor si apa cea mai presus de ceruri,
  ⁵ Sa laude numele Domnului, ca El a zis si s-au facut, El a poruncit si s-au zidit.
  ⁶ Pusu-le-ai pe ele in veac si in veacul veacului; lege le-a pus si nu o vor trece.
  ⁷ Laudati pe Domnul toti cei de pe pamant, balaurii si toate adancurile;
  ⁸ Focul, grindina, zapada, gheata, viforul, toate indepliniti cuvantul Lui;
  ⁹ Muntii si toate dealurile, pomii cei roditori si toti cedrii;
¹⁰ Fiarele si toate animalele, taratoarele si pasarile cele zburatoare;
¹¹ Imparatii pamantului si toate popoarele, capeteniile si toti judecatorii pamantului;
¹² Tinerii si fecioarele, batranii cu tinerii,
¹³ Sa laude numele Domnului, ca numai numele Lui s-a inaltat. Lauda Lui pe pamant si in cer.
¹⁴ Si va inalta puterea poporului Lui. Cantare tuturor cuviosilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

PSALMUL 149
Aliluia.

  ¹ Cantati Domnului cantare noua, lauda Lui in adunarea celor cuviosi.
  ² Sa se veseleasca Israel de Cel ce l-a facut pe el si fiii Sionului sa se bucure de Imparatul lor.
  ³ Sa laude numele Lui in hora; in timpane si in psaltire sa-I cante Lui.
  ⁴ Ca iubeste Domnul poporul Sau si va invata pe cei blanzi si-i va izbavi.
  ⁵ Se vor lauda cuviosii intru slava si se vor bucura in asternuturile lor.
  ⁶ Laudele Domnului in gura lor si sabii cu doua taisuri in mainile lor,
  ⁷ Ca sa se razbune pe neamuri si sa pedepseasca pe popoare,
  ⁸ Ca sa lege pe imparatii lor in obezi si pe cei slaviti ai lor in catuse de fier,
  ⁹ Ca sa faca intre dansii judecata scrisa. Slava aceasta este a tuturor cuviosilor Sai.

PSALMUL 150
Aliluia.

  ¹ Laudati pe Domnul intru sfintii Lui; laudati-L pe El intru taria puterii Lui.
  ² Laudati-L pe El intru puterile Lui; laudati-L pe El dupa multimea slavei Lui.
  ³ Laudati-L pe El in glas de trambita; laudati-L pe El in psaltire si in alauta.
  ⁴ Laudati-L pe El in timpane si in hora; laudati-L pe El in strune si organe.
  ⁵ Laudati-L pe El in chimvale bine rasunatoare; laudati-L pe El in chimvale de strigare.
  ⁶ Toata suflarea sa laude pe Domnul!

PSALMUL NECANONIC 151

  ¹ Mic eram intre fratii mei si tanar in casa tatalui meu; pasteam oile tatalui meu.
  ² Mainile mele au facut harpa si degetele mele au intocmit psaltirea.
  ³ Si cine va vesti Domnului meu? Insusi Domnul, Insusi va auzi.
  ⁴ El a trimis pe ingerul Lui si m-a luat de la oile tatalui meu si m-a uns cu untdelemnul ungerii Lui.
  ⁵ Fratii mei erau buni si mari si nu a binevoit intru dansii Domnul.
  ⁶ Iesit-am in intampinarea celui de alt neam si m-a blestemat cu idolii lui.
  ⁷ Iar eu, smulgandu-i sabia, i-am taiat capul si am ridicat ocara de pe fiii lui Israel.