Pagina anterioara | Cuprins | Pagina urmatoare

CAPITOLUL 1
Proorocie despre faradelegea poporului Israel.

  ¹ Cuvantul Domnului care a fost catre Osea, feciorul lui Beeri, in vremea domniei lui Ozia, Iotam, Ahaz si Iezechia, regii din Iuda, si in zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioas, regele din Israel.
  ² Inceputul cuvantului Domnului catre Osea. Si a grait Domnul catre Osea: "Ia-ti de nevasta o femeie desfranata si sa ai copii de desfranata! Caci iata a desfranat pamantul lui Israel, abatandu-se de la Domnul".
  ³ Atunci s-a dus el si si-a luat de sotie pe Gomer, fiica lui Diblaim, si ea a ramas insarcinata si i-a nascut un fiu.
  ⁴ Si a zis Domnul catre acesta: "Pune-i numele Izreel! Caci iata putina vreme mai este si Eu voi razbuna varsarile de sange ale lui Israel asupra casei lui Iehu si voi sfarsi regatul casei lui Israel.
  ⁵ Si atunci voi sfarama arcul lui Israel in valea lui Izreel!"
  ⁶ Si ea a ramas insarcinata si a mai nascut o fiica. Si i-a zis atunci Domnul: "Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea neiubita), caci de acum incolo nu voi mai avea mila de casa lui Israel, ca sa-i iert pacatele.
  ⁷ Dar de casa lui Iuda Ma voi milostivi si o voi mantui prin Domnul Dumnezeul lui Israel, si nu-i voi mantui pe ei nici cu arcul, nici cu sabia, nici prin lupta, nici prin puterea cailor sau a calaretilor".
  ⁸ Si ea a intarcat pe Lo-Ruhama si a ramas insarcinata si a nascut inca un fiu.
  ⁹ Si a zis: "Pune-i numele: Lo-Ami (Nu este poporul Meu), caci voi nu sunteti poporul Meu, iar Eu nu sunt Dumnezeul vostru!"

CAPITOLUL 2
Pedepsirea faradelegii lui Israel. Dumnezeu fagaduieste intoarcerea.

  ¹ Iar numarul fiilor lui Israel va fi ca nisipul marii, care nu se socoteste, nici nu se numara. Si in loc sa va zica voua: "Voi nu sunteti poporul Meu",
  ² Vi se spune: "Voi sunteti fiii Dumnezeului celui viu!"
  ³ Si se vor aduna Iudeii si fiii lui Israel laolalta si isi vor alege o capetenie si vor iesi din tara robiei si Izreel se va face mare si vor numi pe fratele lor: "Ami" si pe sora lor: "Ruhama".
  ⁴ Osanditi pe mama voastra, invinuiti-o - ca ea nu mal este femeia Mea, iar Eu nu mai sunt barbatul ei ca sa lepede de la dansa podoabele desfranarii ei si semnele destrabalarii dintre sanii ei;
  ⁵ Altfel, Eu ii voi dezveli goliciunea ei si o voi infatisa goala ca in ziua cand s-a nascut si o voi preface intr-un pustiu, ca un pamant uscat si o voi prapadi de sete.
  ⁶ Nu voi avea mila de fiii ei - ca ei sunt copii de desfranata -
  ⁷ De vreme ce mama lor a preadesfranat, cea care i-a zamislit a savarsit lucruri rusinoase. Ca ea a zis: "Ma voi duce dupa iubitii mei, cei care imi dau paine, apa, lana si in, untdelemn si bauturi".
  ⁸ Pentru aceasta iata ca-i voi astupa drumul sau cu maracini, voi ridica zid, ca ea sa nu-si mai gaseasca cararile sale.
  ⁹ Ea va umbla dupa iubitii sai, dar nu-i va ajunge; ii va cauta, dar nu-i va afla. Si va grai atunci: "Merge-voi si ma voi intoarce la barbatul meu cel dintai, ca atunci imi mergea mai bine decat acum".
¹⁰ Dar ea n-a recunoscut ca Eu am fost Acela Care i-a dat ei graul, mustul si untdelemnul si i-am inmultit argintul si aurul pe care l-a intrebuintat pentru Baal.
¹¹ Pentru aceasta imi voi lua inapoi graul la vremea lui si mustul la timpul lui si-Mi voi lua lana si inul cu care ea isi acopera goliciunea ei.
¹² Si acum voi descoperi goliciunea ei in ochii iubitilor ei si nimeni nu va putea s-o scape din mana Mea.
¹³ Si voi face sa incetez toate desfatarile ei, sarbatorile si lunile noi si zilele de odihna si toate praznuirile ei.
¹⁴ Si voi pustii via ei si smochinii ei, despre care ea zicea: "Acesta este darul pe care mi l-au dat iubitii mei". Si-i voi preface in paduri si-i vor strica dobitoacele cele salbatice.
¹⁵ "Si o voi pedepsi pentru zilele de sarbatoare in cinstea lui Baal, caruia ii aducea tamaieri, atunci cand se gatea cu inelele sale si isi punea podoabele si se ducea dupa iubitii ei, iar pe Mine M-a dat uitarii", zice Domnul.
¹⁶ Pentru aceasta, iata Eu o voi atrage si o voi duce in pustiu si voi vorbi inimii ei;
¹⁷ Si ii voi da viile ei de acolo si valea Acor o voi preface in poarta de nadejde; si ea va fi voioasa ca in vremea tineretii ei, ca in ziua cand tu ai scos-o din pamantul Egiptului.
¹⁸ Si va fi in vremea aceea - zice Domnul - ca ea Ma va numi: "Barbatul meu" si nu-Mi va mai zice: "Baalul (stapanul) meu".
¹⁹ Si voi scoate din gura ta numele Baalilor si nu vor mai fi chemati fiecare pe numele lor.
²⁰ Si voi incheia in ziua aceea un legamant cu dobitoacele campului si cu pasarile cerului si cu taratoarele de pe pamant si voi sfarama arcul si sabia si voi face sa nu mai fie razboi in tara, iar pe cei ce o locuiesc, ii voi pune la adapost.
²¹ Si te voi logodi cu Mine pe vecie si te voi logodi Mie dupa dreptate si bunacuviinta intru bunatate si dragoste;
²² Si te voi logodi Mie intru credinciosie, ca sa cunosti ca Eu sunt Domnul!
²³ si in ziua aceea, zice Domnul, Eu voi raspunde cerurilor, iar cerurile vor raspunde pamantului,
²⁴ Si pamantul va raspunde graului, mustului si untdelemnului, si ele vor raspunde lui Izreel.
²⁵ Si-Mi voi semana pe Israel in tara si Ma voi milostivi spre Lo-Ruhama si voi zice catre Lo-Ami: "Tu esti poporul Meu", iar el Imi va raspunde: "Tu esti Dumnezeul meu!"

CAPITOLUL 3
Despre necredinta poporului si indelunga rabdare a lui Dumnezeu.

  ¹ Si a zis Domnul catre mine: "Du-te iarasi si iubeste o femeie indragita de un prieten, si totusi desfranata, asa precum Domnul iubeste pe fiii lui Israel, desi ei se intorc spre dumnezei straini si iubesc turtele de struguri".
  ² Si am cumparat-o pe pret de cincisprezece sicli de argint, un homer de orz si un letec de orz;
  ³ Si i-am zis: "Zile fara numar vei sta asa, nu vei desfrana si nu vei fi a nici unui barbat, si Eu voi face asemenea fata de tine".
  ⁴ Ca zile fara de numar fiii lui Israel vor ramane fara rege, fara capetenie, fara jertfa, fara stalp de aducere aminte, fara efod si fara terafimi.
  ⁵ Dupa aceasta, fiii lui Israel se vor intoarce la credinta si vor cauta pe Domnul Dumnezeul lor, si pe David, imparatul lor, iar la sfarsitul zilelor celor de pe urma se vor apropia cu infricosare de Domnul si de bunatatea Lui.

CAPITOLUL 4
Dumnezeu mustra necredinta Israelitilor.

  ¹ Ascultati cuvantul Domnului, voi, copii ai lui Israel, ca Domnul sta la judecata cu locuitorii pamantului,
  ² Ca nu mai este credinta, nici iubire, nici cunoastere de Dumnezeu in tara.
  ³ Toti jura stramb, mint, ucid, fura si sunt desfranati; savarsesc fapte silnice, iar sangele varsat curge peste sange.
  ⁴ Pentru aceasta tara e in mare jale, iar cei ce o locuiesc sunt fara vlaga.
  ⁵ Tu te poticnesti ziua, iar noaptea se poticneste cu tine si profetul si voi face sa piara poporul tau.
  ⁶ Poporul Meu va pieri, pentru ca nu mai cunoaste pe Domnul. Si pentru ca tu ai trecut cu vederea cunoasterea Domnului, Eu te voi da la o parte din preotia Mea. Si fiindca tu ai uitat de legea Domnului, si Eu voi uita pe fiii tai.
  ⁷ Cu cat s-au inmultit, cu atat au pacatuit impotriva Mea; cinstea lor au schimbat-o in rusine.
  ⁸ Ei se hranesc din faradelegile poporului Meu, si nazuinta lor este numai catre pacat.
  ⁹ Dar si poporului i se va intampla ca si preotului; voi pedepsi purtarea lui, iar faptele lui le voi intoarce impotriva lui;
¹⁰ Vor manca, dar nu se vor satura. Cand se vor desfrana, nu se vor inmulti, ca au parasit pe Domnul.
¹¹ Desfranarea, vinul si mustul dau curaj inimii.
¹² Poporul Meu intreaba o bucata de lemn si toiagul lui ii vesteste viitorul, ca un duh de desfranare i-a facut sa rataceasca si au savarsit destrabalari, departandu-se de Dumnezeul lor;
¹³ Ei aduc jertfe pe varfurile muntilor si tamaieri pe inaltimea colinelor, sub stejari, plopi si terebinti, caci umbra este buna. Iar daca fiicele voastre se desfraneaza si nurorile voastre sunt prea desfranate,
¹⁴ Nu voi pedepsi pe fetele voastre fiindca au fost ticaloase si nici pe nurorile voastre ca s-au desfranat, ca ele insesi merg laolalta cu desfranatele si aduc jertfa la un loc cu ticaloasele, astfel ca poporul Meu merge la pieirea lui.
¹⁵ Daca te desfranezi, o, Israele, Iuda sa nu mai pacatuiasca. Nu mai veniti la Ghilgal si nu va mai suiti in Bet-Aven si nu va jurati: "Viu este Domnul!"
¹⁶ Ca asemenea junincei indaratnice, asa si Israel s-a indaratnicit. Si sa-i mai pasca pe ei Domnul ca pe un miel in pasuni intinse?
¹⁷ Efraim este alipit de idoli; lasa-l!...
¹⁸ Dupa ce ispravesc de baut, se dedau desfraului; iar mai-marii lor nazuiesc numai catre fapte de rusine.
¹⁹ Vantui ii va strange in aripile sale si rusinea ii va cuprinde din pricina jertfelor lor.

CAPITOLUL 5
Faradelegea lui Israel si a lui Iuda. Prezicerea pedepsei lor.

  ¹ Ascultati acestea voi, preotilor, si luati aminte voi cei din casa lui Israel, si plecati urechea, voi cei din casa regelui, caci catre voi se indreapta hotararea, fiindca ati fost un lat la Mitpe si o cursa intinsa pe Tabor.
  ² Si la Sitim au sapat o groapa adanca. Nu mai e nici o scapare pentru ei toti!
  ³ Iata Eu cunosc Efraimul, iar Israelul nu se poate ascunde de Mine ca tu, Efraime, chiar acum ai savarsit fapte de ocara si Israelul s-a intinat cu spurcaciuni.
  ⁴ Faptele lor nu le dau ragaz sa se intoarca la credinta in Domnul Dumnezeul lor, ca un duh de ticalosie salasluieste inauntru lor si pe Domnul nu vor sa-L cunoasca.
  ⁵ Trufia lui Israel marturiseste pe fata impotriva lui; Israel si Efraim se vor prabusi din pricina faradelegilor lor, de asemenea si Iuda va cadea cu ei.
  ⁶ Cu oile si cu boii lor vor merge sa caute pe Domnul, dar nu-L vor afla. El S-a despartit de ei!
  ⁷ Cazut-au de la credinta in Domnul, ca au nascut fii din desfranare; de aceea, la sarbatoare de luna noua vor fi nimiciti ei si tarinile lor.
  ⁸ Sunati din corn in Ghibea si din trambita in Rama; strigati de deznadejde in Bet-Aven! Ia seama, Veniamine!
  ⁹ Efraim va fi pustiit in ziua judecatii; pentru semintiile lui Israel vestesc un lucru care se va adeveri.
¹⁰ Capeteniile lui Iuda. au fost ca unii care schimba piatra de hotar; peste ei voi varsa ca apa intaratarea Mea!
¹¹ Efraim este asupritor, calca dreptul fiecaruia, fiindca ii place sa alerge dupa idoli.
¹² Iar Eu sunt ca o molie pentru Efraim, ca un cariu pentru casa lui Iuda.
¹³ Cand Efraim a vazut boala lui, iar Iuda rana lui, Efraim s-a indreptat spre Asiria si a trimis soli catre regele din Iareb. Acela insa n-a putut sa-l tamaduiasca si sa-l vindece de rana lui;
¹⁴ Caci Eu sunt ca un leu fata de Efraim si ca un pui de leu fata de casa lui Iuda. Eu, Eu sfasii si Ma duc si nimeni nu poate sa-i scape din mana Mea.
¹⁵ Ma duc sa nu Ma mai intorc la locul Meu, pana ce nu se vor cai si-Mi vor cauta fata Mea. Intru stramtorarea lor ei umbla dupa Mine, zicand:

CAPITOLUL 6
Pedeapsa lui Dumnezeu indeamna spre pocainta.

  ¹ "Veniti sa ne intoarcem catre Domnul, caci numai El, dupa ce ne-a ranit, ne tamaduieste, iar dupa ce ne-a batut, ne leaga ranile noastre.
  ² Si dupa doua zile din nou ne va da viata, iar in ziua a treia ne va ridica iarasi si vom trai in fata Lui.
  ³ Sa-L cunoastem, sa ne sarguim sa cunoastem cine este Domnul! Venirea Lui este sigura ca ivirea zorilor. Ca El va veni la noi ca o ploaie timpurie si ca o ploaie tarzie care adapa pamantul".
  ⁴ Ce sa-ti fac tie, Efraime? Ce sa-ti fac tie, Israele, fiindca dragostea ta se risipeste ca norii de dimineata, ca roua care se ia de timpuriu?
  ⁵ Pentru aceasta i-am prabusit prin cuvantul profetilor, i-am ucis prin graiul gurii Mele, iar judecata Mea s-a inaltat ca soarele.
  ⁶ Ca mila voiesc, iar nu jertfa, si cunoasterea lui Dumnezeu mai mult decat arderile de tot.
  ⁷ Ei, intocmai ca Adam, au calcat legamantul Meu, au cazut de la credinta.
  ⁸ Galaadul este o cetate de raufacatori, plina de urme de sange.
  ⁹ Ca si talharii din locuri ascunse, o ceata de preoti savarsesc ucideri pe drumul spre Sichem - ei au facut lucruri de ocara.
¹⁰ In Betel am vazut lucruri inspaimantatoare; desfranarea lui Efraim si intinarea lui Israel.
¹¹ Si tie, Iuda, iti este pregatit un seceris, cand voi aduce inapoi pe prinsii de razboi ai poporului Meu.

CAPITOLUL 7
Tanguirea asupra lui Israel si vestirea dreptelor pedepse.

  ¹ Cand am voit sa tamaduiesc pe Israel, atunci s-au dat pe fata pacatele lui Efraim si ticalosiile Samariei, ca toti laolalta savarsesc faradelegi: talharii intra prin case, hotii prada la drumul mare.
  ² Dar ei nici nu cugeta in inimile lor ca Eu Imi aduc aminte de rautatile lor. Faptele lor Ma impresoara; ele se intampla inaintea ochilor Mei.
  ³ Prin faradelegile lor inveselesc pe rege si pe capetenii prin graiurile lor mincinoase;
  ⁴ Ei sunt toti desfranati, ei ard ca un cuptor aprins de brutar pe care el nu-l mai incinge de cand a framantat aluatul si pana ce acesta s-a ridicat.
  ⁵ La ziua regelui capeteniile s-au imbolnavit de prea mult vin, si regele si-a dat mana cu batjocoritorii.
  ⁶ Toata noaptea mania lor sta potolita, iar dimineata arde ca vapaia focului.
  ⁷ Ei toti sunt ca un cuptor incins si mistuie pe judecatorii lor. Toti regii lor s-au prabusit si nici unul din ei nu M-a chemat pe Mine!
  ⁸ Efraim s-a ofilit printre neamuri, el este ca o turta pe care nimeni n-a intors-o la foc.
  ⁹ Cei de alt neam i-au stors vlaga lui, iar el nu baga de seama! Par alb ii creste, si el tot nu simte.
¹⁰ Cu toate ca trufia lui Israel marturiseste impotriva lui, el nu se intoarce catre Domnul Dumnezeul lui si nu-L cauta.
¹¹ Si Efraim s-a purtat ca un porumbel, nepriceput si nestiutor; au chemat pe Egipteni si s-au indreptat catre Asirieni;
¹² In vreme ce se duc acolo, Eu intind asupra lor latul Meu; ca pe pasarile cerului ii voi dobori, ii voi pedepsi precum s-a dat de stire in obstea lor.
¹³ Vai de ei, caci au fugit de Mine! Prapad sa vina peste ei, caci au pacatuit impotriva Mea! Eu as vrea sa-i rascumpar, dar ei graiesc minciuni impotriva Mea.
¹⁴ Si nu striga catre Mine din toata inima lor, ci se tanguiesc pentru jertfelnicele lor. Ei se iau la harta pentru grau si pentru must, si isi intorc privirea de la Mine.
¹⁵ Daca ii invat si le intaresc bratul lor, atunci gandesc lucruri rele impotriva Mea:
¹⁶ Ei se indreapta catre Baal. Ei sunt asemenea unui arc care scapa din mana. Capeteniile lor au cazut in ascutisul sabiei, din pricina iutimii lor. Limba lor M-a facut de ocara in tara Egiptului.

CAPITOLUL 8
Cei fara de Dumnezeu si cei necredinciosi se vor stinge.

  ¹ Suna din trambita! Vrajmasul vine ca un vultur asupra templului Domnului!... Pentru ca ei au calcat legamantul cu Mine; impotriva legii Mele au pacatuit laolalta.
  ² Cu toate acestea ei striga: "Dumnezeul meu, noi cei din Israel Te-am cunoscut pe Tine!"
  ³ Israel a dispretuit milostivirea mantuitoare; dusmanul sa-l urmareasca!
  ⁴ Ei si-au ales rege fara vointa Mea, si-au pus capetenii fara ca Eu sa fi stiut. Din aurul si din argintul lor si-au facut idoli, ca ei sa se prabuseasca.
  ⁵ Samaria aduce jertfa unui vitel; mania Mea sta aprinsa impotriva lor. Pana cand pot sa ramana ei nepedepsiti?
  ⁶ Ca el este din Israel, un mester l-a lucrat, dar el nu este Dumnezeu. Sa fie sfaramat in bucati vitelul Samariei!
  ⁷ Pentru ca ei au semanat vant, vor culege furtuna; o semanatura care nu rodeste spice si care nu au nici un graunte in ele! Si daca ar avea ceva in ele, strainii sa le manance!
  ⁸ Israel va fi nimicit, va fi socotit printre neamuri ca un vas fara pret.
  ⁹ Ca ei si-au indreptat ochii spre Asirieni, au dat daruri de dragoste...
¹⁰ - Chiar cand ei vor fi imprastiati printre neamuri, Eu ii voi aduna laolalta - si ei vor inceta ca sa-si unga regi si capetenii.
¹¹ Efraim si-a cladit multe altare - cu gand de pacat au fast ridicate!
¹² Daca Eu as scrie pentru el o mie de porunci ale legii Mele, ele sunt privite ca ale unui strain.
¹³ Le plac jertfe si ei le aduc, carne vor si o mananca. Domnul nu le binevoieste. Si acum Imi voi aduce aminte de faradelegile lor si voi pedepsi pacatele lor. Sa se intoarca in Egipt!
¹⁴ Israel a uitat pe Ziditorul sau si si-a cladit palate, si Iuda si-a inmultit intariturile sale; de aceea voi trimite foc in cetatile lui care ii va mistui palatele.

CAPITOLUL 9
Pacatelor grele le urmeaza pedepse grele.

  ¹ Nu te bucura, Israele, si nu salta de veselie ca paganii, ca te-ai ticalosit, parasind pe Dumnezeul tau; ai iubit pretul unei desfranate pe toate ariile de grau.
  ² Pentru ca nici aria si nici teascul nu-i vor mai hrani, iar mustul le va lipsi.
  ³ Nu vor mai locui in pamantul Domnului; Efraim se va intoarce in Egipt, iar in Asiria vor manca mancaruri necurate.
  ⁴ Nu vor mai aduce Domnului nici o turnare de vin si nici nu-I vor mai pregati vreo jertfa. Ca o paine de jale este painea lor; toti cei care vor manca din ea vor fi necurati, ca painea lor slujeste numai pentru potolirea foamei lor si nu va fi adusa in templul Domnului.
  ⁵ Ce vreti sa faceti cand vor veni zilele de praznuire, in ziua de sarbatoare a Domnului?
  ⁶ Iata ei au plecat din pricina pustiirii; Egiptul ii va primi, Memfisul ii va ingropa! Odoarele lor scumpe de argint le va mosteni urzica, si maracinii vor napadi corturile lor.
  ⁷ Sosit-au zilele de pedeapsa, venit-au zilele de rasplata. Israel striga: "Profetul este un nebun, omul insuflat aiureaza!" Da, desigur, din pricina marimii nelegiuirii tale, din pricina marimii razvratirii tale.
  ⁸ Proorocul afla pretutindeni laturi intinse... Ei intind capcane pe toate drumurile, capcane in templul lui Dumnezeu.
  ⁹ Grozave fapte de ocara au savarsit, precum odinioara in Ghibea! - El isi va aduce aminte de faradelegile lor si va pedepsi pacatele lor.
¹⁰ Ca pe niste struguri in pustiu, asa am gasit pe Israel; ca la o parga de smochine la inceputul ei, asa M-am uitat la parintii lui. Cand ei au mers dupa Baal Peor, s-au sfintit lui Baal si au ajuns uraciune intocmai ca si cel pe care il indragisera.
¹¹ Gloria lui Efraim va zbura ca o pasare; si nu vor mai fi nici nasteri, nici sarcini, nici zamisliri.
¹² Chiar cand isi fac mari pe fiii lor, ii voi lasa fara copii, lipsiti de partea barbateasca; caci vai de ei, daca Imi voi intoarce privirea.
¹³ Efraim, precum vad, a facut din fiii sai un vanat; Efraim trebuie sa-si duca fiii sai la junghiere.
¹⁴ Da-le lor, Doamne, ceea ce trebuie sa le dai! Da-le lor pantece sterp si sani fara lapte!
¹⁵ Toate rautatile lor si-au luat nastere in Ghilgal, ca acolo am inceput sa-i urasc. Din pricina gandurilor celor rele, ii voi alunga din templul Meu; nu-i voi mai iubi nicidecum. Toate capeteniile lor sunt oameni razvratiti!
¹⁶ Efraim va fi trantit la pamant; radacina lui se va usca. Nu va mai avea de loc rod! Si cand vor avea fii, Eu voi ucide pe feciorii lor iubiti.
¹⁷ Dumnezeul meu ii va arunca de la Sine, ca nu au ascultat de El. Sa rataceasca printre neamuri!

CAPITOLUL 10
Mustrarea Israelitilor pentru rautatile lor.

  ¹ Israel a fost o vie manoasa, care dadea rod din belsug. Cu cat avea mai mult rod, cu atat sporeau altarele sale; cu cit era mai bogata tara, cu atat se inaltau mai multe pietre de aducere aminte.
  ² Inima lui era fatarnica; sa-si ispaseasca pacatul! El singur va dobori altarele sale, va sfarama pietrele de aducere aminte.
  ³ Ba chiar zic: "Noi nu mai avem rege, din pricina ca nu ne-am temut de Domnul. Si la ce ne-ar sluji regele?"
  ⁴ Ei spun vorbe desarte, jura stramb, incheie legaminte si prefac dreptatea in otrava; judecata va creste pe brazdele campului!
  ⁵ Pentru vitelul din Bet-Aven, locuitorii din Samaria sunt plini de mare grija, ba chiar vor plange preotii lui si poporul sau si se vor tangui pentru comorile lui care se irosesc.
  ⁶ Si pe el il va duce in Asiria ca pe un dar al regelui din Iareb; rusinea il va cuprinde pe Efraim, iar Israel se va rusina de idolii lui.
  ⁷ Nimicit va fi regele Samariei; ca o aschie va fi pe deasupra apei.
  ⁸ Pustiite vor fi inaltimile de la Aven, pacatul lui Israel; spini si ciulini sa creasca deasupra altarelor lor! Atunci vor grai catre munti: "Acoperiti-ne!", iar colinelor: "Cadeti peste noi!"
  ⁹ Ca in zilele Ghibeii, asa ai pacatuit tu, Israele! Acolo ei Mi se impotrivira. Nu-i va atinge oare razboiul in Ghibea pe fiii nelegiuirii?
¹⁰ Intru mania Mea ii voi pedepsi si voi aduna popoare impotriva lor, cand se vor pune laolalta cele doua faradelegi ale lor.
¹¹ Si Efraim este o juninca invatata la jug, careia ii placea sa treiere graul pe arie. Dar Eu am pus jug pe gatul ei frumos; am injugat pe Efraim, Iuda va ara pamantul, Iacov va trage grapa.
¹² Semanati-va fapte bune, caci numai asa veti secera milostivire; prefaceti telina in ogoare ale cunoasterii de Dumnezeu si cautati pe Domnul, ca El sa vina si sa va indestuleze de roade mantuitoare!
¹³ Dar voi ati arat semanand faradelegea si ati secerat nenorocirea, si acum trebuie sa mancati din roadele minciunii. Ti-ai pus nadejdea in carele tale de lupta si in multimea vitejilor tai!
¹⁴ Pentru aceasta prapadul razboiului sa vina peste cetatile tale si toate intariturile tale sa fie daramate - precum odinioara Salman a nimicit cu razboi Bet-Arbelul - cand mama a fost zdrobita impreuna cu pruncii ei.
¹⁵ Asa voi face cu voi, cei din casa lui Israel, caci ticalosi sunteti. In valmasagul luptei va pieri regele lui Israel!

CAPITOLUL 11
Slava milei dumnezeiesti primita de nemultumitorii Israeliti.

  ¹ Cand Israel era tanar, Eu il izbeam, si din Egipt am chemat pe fiul Meu.
  ² Cu cat Eu ii chemam, cu atat fugeau de dinaintea Mea si jertfeau baalilor si aduceau tamaieri chipurilor cioplite de idoli.
  ³ Si Eu invatam pe cei din Efraim sa mearga in picioare si-i luam in brate, dar ei n-au inteles, cu toate ca Eu ii ingrijeam ca pe copii,
  ⁴ Ii iubeam cu dragoste parinteasca, eu iubire fara de margini. Am fost pentru ei ca unul care le ridica jugul de pe grumajii lor, si ma plecam catre ei si-i hraneam.
S. Nu se vor mai duce in Egipt, ci Asiria le va fi rege, caci n-au voit sa se intoarca la credinta.
  ⁶ Sabia sa pustiiasca cetatile lui si sa darame intariturile lui, din pricina punerii lor la cale!
  ⁷ Dar poporul Meu este hotarat sa se desparta de Mine. Il strig, dar el nici nu ridica ochii spre Mine.
  ⁸ O, cum te voi lasa, Efraime! Cum te voi parasi, Israele! Cum te voi trece cu vederea ca odinioara pe Adma si te voi face ca Teboimul! Inima se zvarcoleste in Mine, mila Ma cuprinde!
  ⁹ Nu voi dezlantui iutimea maniei Mele, si nu voi prapadi din nou Efraimul; caci Eu sunt Dumnezeu atotputernic si nu om: Eu sunt Sfantul in mijlocul tau si nu voi veni sa te prapadesc.
¹⁰ Vor merge dupa Domnul; dar El va mugi ca un leu, si cand Ei va mugi, vor alerga zbuciumandu-se toti cei dinspre apus;
¹¹ Ei vor alerga tremurand ca o pasare din Egipt si ca un porumbel din tara Asiriei. Si ii voi salaslui in casele lor, zice Domnul.

CAPITOLUL 12
Necredinta lui Efraim si judecata lui Dumnezeu impotriva lui luda.

  ¹ Efraim M-a inconjurat cu minciuna si casa lui Israel cu viclenie, si Iuda este fara frau in fala Celui Atotputernic si inaintea Dumnezeului celui Sfant si credincios.
  ² Lui Efraim ii place vantul si dupa vantul de rasarit alearga; gramadeste minciuna si desertaciune, incheie legamant cu Asiria si duce untdelemn in Egipt.
  ³ Si Domnul dojeneste cu cearta pe Iuda: "Pedepsi-voi pe Iacov pentru purtarile lui si-i voi rasplati dupa faptele lui!"
  ⁴ In pantecele maicii sale, Iacov a tinut de calcai pe fratele sau, si ca un viteaz s-a luptat el cu Dumnezeu.
  ⁵ Cu ingerul s-a luptat si l-a biruit; a plans si l-a rugat sa se milostiveasca spre el; apoi l-a aflat la Betel si acolo Dumnezeu a grait cu el.
  ⁶ Dar Dumnezeu este Domnul Savaot, Domnul este numele Lui.
  ⁷ Intoarce-te in cortul tau! Pazeste dragostea si dreptatea Lui si nadajduieste totdeauna in Dumnezeul tau!
  ⁸ Canaan tine in mana un cantar stramb si la cantarire ii place sa insele!
  ⁹ Dar Efraim zice: "Am ajuns bogat si averi mi-am strans!" Dar castigul lui nu-i este de ajuns pentru faradelegea pe care a faptuit-o.
¹⁰ Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, din pamantul Egiptului si pana acum. Te voi face sa mai locuiesti in corturi ca in zilele de sarbatoare.
¹¹ Eu am vorbit catre prooroci si le-am inmultit vedeniile si tot prin prooroci am grait in pilde.
¹² In Galaad au savarsit inchinari la idoli, in Ghilgal au jertfit demonilor. Jertfelnicele lor sa fie daramate - gramezi de pietre pe brazdele ogorului!
¹³ Cand Iacov a fugit in Mesopotamia, atunci Israel pentru o femeie a fost sluga, iar pentru alta a pazit turmele.
¹⁴ Si printr-un prooroc Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt si printr-un prooroc l-a pazit.
¹⁵ Efraim insa a intaratat urgia Lui. Varsarile de sange le va aduce Domnul asupra lui si va pravali peste el batjocura lui.

CAPITOLUL 13
Amenintarea Domnului impotriva fiilor lui Israel. Prezicere despre mantuire.

  ¹ Ori de cate ori Efraim vorbea, era groaza; el era mare in Israel, dar el s-a facut vinovat cu Baal si a murit.
  ² Si acum ei pacatuiesc din nou; si-au facut chipuri turnate din argintul lor dupa felul idolilor - lucru de mana de mester sunt toti! Si ei le zic: "Acestia sunt dumnezeu!" Ei dau ajutor oamenilor. Pentru aceasta ei se inchina sarutand viteii cei de aur.
  ³ Din aceasta pricina sa ajunga ca norii cei de dimineata, ca roua care se ia de cu vreme, ca pleava pe care o matura vantul de pe arie si ca fumul care iese printre gratii.
  ⁴ Dar Eu sunt Domnul Dumnezeul tau din tara Egiptului incoace si sa nu cunosti un alt dumnezeu, decat pe Mine, si in afara de Mine nu este izbavitor.
S. Eu te-am cunoscut pe tine in pustiu si in pamant uscat ti-am dat pasune!
  ⁶ Dar cu cat ei aveau pasune, cu atat mancau mai mult, iar dupa ce se saturau, inima lor se semetea. Pentru aceasta ei M-au uitat.
  ⁷ De aceea voi fi pentru ei ca un leu si ii voi pandi pe cale ca o pantera.
  ⁸ Si Ma voi arunca asupra lor ca o ursoaica lipsita de puii ei si le voi sfasia invelisul cel tare al inimii lor. Si leii cei din padure sa-i manance si animalele salbatice sa-i sfartece!
  ⁹ Eu te voi pierde pe tine, Israele, si cine ar putea veni in ajutorul tau?
¹⁰ Unde este regele tau, care sa te izbaveasca in toate cetatile tale? Si unde mai sunt judecatorii tai despre care tu ai zis: "Da-mi un rege si o capetenie!"
¹¹ Iti voi da un rege intru mania Mea si ti-l voi lua intru urgia Mea.
¹² Faradelegea lui Efraim este bine pastrata si pacatul lui este pus la o parte.
¹³ Durerile nasterii il cuprind; dar el este un copil fara de minte, ca in clipa nasterii el nu iese din sanul maicii lui.
¹⁴ Din stapanirea locuintei mortilor ii voi izbavi si de moarte ii voi mantui. Unde este, moarte, biruinta ta? Unde-ti sunt chinurile tale? Mila sta ascunsa departe de ochii Mei!...
¹⁵ Efraim sa tot creasca printre trestii; vantul de la rasarit va veni, suflarea Domnului se va ridica din pustiu, ii va seca izvoarele si ii va usca fantanile, va pustii tara si toate lucrurile ei de pret.

CAPITOLUL 14
Indemnarea lui Israel la pocainta. Fagaduinta lui Dumnezeu.

  ¹ Pustie sa ajunga Samaria, fiindca s-a razvratit impotriva Dumnezeului ei! Sa cada in ascutisul sabiei, pruncii ei sa fie ucisi si femeile care i-au zamislit sa fie spintecate!
  ² Intoarce-te, Israele, la Domnul Dumnezeul tau, ca tu te-ai poticnit din pricina faradelegii tale!
  ³ Gasiti rugi de pocainta, intoarceti-va catre Domnul si-I ziceti Lui: "Iarta-ne orice faradelege, ca sa ne bucuram de milostivirea Ta si sa aducem, in loc de tauri, lauda buzelor noastre:
  ⁴ Asiria nu ne va scapa, noi nu ne vom mai sui pe cai si nu vom mai zice catre lucrurile mainilor noastre: "Tu esti Dumnezeul nostru", caci numai la Tine gaseste orfanul mila".
  ⁵ Tamadui-voi urmele caderii lor de la credinta, ii voi iubi din toata inima Mea, caci mania Mea s-a departat tie la ei.
  ⁶ Voi fi ca roua pentru Israel; ca liliacul sa infloreasca si radacinile lui sa se afunde in pamant ca cele din padurile Libanului.
  ⁷ Lastarii lui sa fie puzderii, cununa lui sa fie ca a maslinului, iar mireasma lui ca cea din Liban.
  ⁸ Sa se intoarca la Mine si sa se adaposteasca la umbra Mea, sa-si agoniseasca hrana, si ca vita sa infloreasca si sa li se duca numele ca vinul cel din Liban.
  ⁹ Ce va mai face Efraim de aici incolo cu idolii? Eu singur ii vor raspunde si voi avea ochii atintiti asupra lui. Eu sunt ca un chiparos verde! Din Mine ies roadele lui!
¹⁰ O, de ar fi cineva intelept ca sa priceapa aceasta si ager ca sa poata patrunde cuvantul cel adanc! Caile Domnului sunt cai drepte! Cei drepti merg pe ele in buna pace, iar cei nelegiuiti se poticnesc si cad.

Designed by Gabriel Ditu ©Copyright 2003 - All Rights Reserved